La solicitarea Biroului European de Mediu (EEB – European Environmental Bureau), Asociaţia Ecoteca, una dintre cele mai active organizaţii neguvernamentale de mediu din România, a finalizat recent un raport care analizează stadiul transpunerii reglementărilor europene referitoare la deşeuri în legislaţia Statelor Membre şi oferă exemple de bune practici pentru a veni în sprijinul ţărilor aflate în întârziere.
Raportul intitulat “No Time to Waste” arată că jumătate din ţările membre UE ratează ţintele de reciclare pentru 2020. În plus, trei din cele patru directive ale pachetului de economie circulară – cea referitoare la deşeuri (Waste Framework Directive – (EU) 2018/851), cea pentru ambalaje (Packaging and Packaging Waste Directive – (EU) 2018/ 852) şi cea referitoare la gropile de gunoi (Landfill Directive – (EU) 2018/850) – trebuiau transpuse în legislaţia naţională până la 5 iulie 2020, dar nicio ţară nu a reuşit să se încadreze în termenul stabilit, deşi toate statele membre şi-au asumat noile obiective.
Cele trei directive impun statelor membre ţinte ambiţioase referitoare la deşeuri, dintre care menţionăm:
Din 2023 se va introduce obligativitatea colectării separate pentru biodeşeuri, din 2025 cea de colectare separată a textilelor, iar până în 2030 depozitarea la groapă trebuie menţinută sub 10% din totalul deşeurilor generate. Alte ţinte şi obligaţii se referă şi la EPR – Responsabilităţile Extinse ale Producătorilor.
Pentru redactarea raportului “No Time to Waste” s-au transmis tuturor ţărilor membre scrisori prin care s-au solicitat informaţii referitoare la stadiul transpunerii directivelor referitoare la deşeuri, inclusiv adaptarea Planurilor Naţionale de Prevenire şi Management al Deşeurilor. Din cele 16 răspunsuri primite reiese că nicio ţară membră nu a respectat termenul de transpunere, deşi toate au făcut paşi concreţi spre adaptarea legislaţiei. Motivele întârzierii în adoptarea legislaţiei sunt nejustificate, cele mai multe invocând pandemia de COVID-19, deşi statele au avut destul timp până în această primăvară pentru a lua măsurile necesare.
A doua parte a raportului pune în evidenţă aspecte esenţiale care afectează transpunerea corectă a legislaţiei, cu informaţii şi exemple: de la concentrarea pe prevenirea generării deşeurilor la colectarea separată şi până la schemele de responsabilitate extinsă a producătorilor în diferite domenii.
Adoptarea noii legislaţii nu înseamnă şi implementarea măsurilor concrete; în România se aşteaptă în continuare aplicarea legii risipei alimentare şi adoptarea sistemului garanţie-depozit. Legislaţia românească impune de asemenea şi colectarea separată a deşeurilor, inclusiv a biodeşeurilor (din ianuarie 2021), dar suntem cu toţii conştienţi că până în prezent nicio măsură nu este pusă în practică, aşa cum nicio strategie aprobată/asumată de autorităţi nu a fost implementată, la fel ca şi planul naţional de prevenire şi management al deşeurilor.
România va rata în mod evident ţintele de reciclare pentru 2020 şi nu dă semne că va reduce cantitatea deşeurilor depozitate la groapă, poate chiar va creşte cantităţile depozitate ilegal şi în niciun caz nu va face paşi pentru prevenirea generării deşeurilor în viitorul apropiat, deşi discursurile politice spun altceva. Motivele menţionate în raport sunt: lipsa de competenţă, frica de pierderea voturilor, decizii politice care nu se reflectă la nivel local, corupţie, influenţa producătorilor în politicile pentru EPR (inclusiv sistemul depozit, a cărui implementare a fost amânată). Cu toate acestea, ţări ca România ar putea utiliza raportul ca pe o resursă gratuită din care pot folosi bune practici din alte state care au dat rezultate clare, cuantificabile.
Există bune practici, cum este cazul Irlandei, care la începutul lunii septembrie 2020 a finalizat procesul transpunerii şi a publicat noul plan naţional de prevenire şi cel de management al deşeurilor, cu măsuri care le depăşesc ca ambiţie pe cele impuse de UE. Noul guvern de la Dublin a adoptat priorităţi clare în domeniul protecţiei mediului ce pot fi replicate de orice stat membru dacă există voinţă politică.
Dintre exemplele de bune practici, raportul “No Time to Waste” recomandă:
• măsurile luate de Marea Britanie referitoare la zero waste şi risipa alimentară, în care societatea civilă îşi asumă alături de autorităţi şi sectorul HoReCa rolul în prevenirea şi managementul deşeurilor;
• strategia de economie circulară a Franţei şi legea anti-deşeuri din 2020 care elimină utilizarea plasticului de unică folosinţă, pun accent pe reparare şi reutilizare, impun scheme maximale pentru producători şi ţinte clare pentru populaţie;
• planul Irlandei de prevenire a deşeurilor şi monitorizarea implementării lui cu rapoarte anuale, indicatori cuantificabili şi transparenţă în utilizarea resurselor publice;
• sistemul depozit din Lituania, care poate fi extrem de uşor de replicat fără analize şi discuţii interminabile ale grupurilor de lucru la diferite niveluri.
Raportul “No Time to Waste” realizat de Asociaţia Ecoteca arată o imagine de ansamblu a legislaţiei ţărilor membre şi a Uniunii în ceea ce priveşte problematica deşeurilor, iar exemplele şi informaţiile prezentate pot fi utile statelor care doresc să îşi îmbunătăţească reglementările profitând de experienţele altor ţări.●
Alexandra Ghenea,
vicepreşedintele Asociaţiei Ecoteca
