Nu vreau să fac o analiză a alegerilor locale din anul acesta. Au fost deja prea multe analize şi prea partizane, iar de câştigat, nici un partid nu a câştigat acest scrutin. Noi, votanţii, cu atât mai puţin…
Ceea ce mi se pare oarecum neaşteptat este lipsa ecologiştilor de pe listele celor care au preluat primăriile marilor oraşe sau consiliile judeţene. Cu o excepţie: Mircia Gutău, cel care a candidat pe listele Partidului Ecologist Român şi a obţinut al doilea mandat de primar în Râmnicu Vâlcea. A fost cea mai importantă victorie repurtată de ecologişti la alegerile locale.
Omul a fost condamnat prin 2010 la trei ani şi jumătate cu executare, apoi în 2014 la alţi doi ani. Chestiuni legate de mită, bani necuveniţi şi alte mărunţişuri. Sentinţele şi închisoarea nu i-au ştirbit nici ambiţiile şi nici titlul nobiliar, fiindcă tot baron a rămas. Fost baron PDL, apoi baron PNL şi acum, sprijinit de PSD, unicul baron ecologist din România.
Înspăimântător mi se pare nu faptul că Gutău a candidat la primărie, ci că oamenii l-au ales. Pe el şi pe mulţi indivizi din alte partide pe care nu-i evidenţiază decât marile hoţii, sărăcia lăsată în urmă, îmbogăţirea lor şi a clanurilor politice din care fac parte. Sunt atât de mulţi încât nu vreau să vă stric ziua enumerându-i.
Nu ştiu cum, alegerile astea mi-au adus aminte de profesoara mea de geografie din şcoala generală, care ne spunea cu mulţi ani în urmă că ecologia nu este doar ştiinţa care se ocupă de mediul înconjurător. Este şi un model care se va aplica peste un timp şi clasei politice, una curată din punct de vedere moral, eficientă în activitatea ei şi responsabilă faţă de generaţiile actuale şi viitoare. Profesoara, o doamnă educată la Sorbona care ajunsese să predea la o şcoală de cartier în Bucureştiul comunist, cred că nu şi-ar fi închipuit nici în visele cele mai negre cum va arăta profilul unui primar ecologist în România postcomunistă. Adevărul e că nici unii dintre noi, dar mai contează?