Comisia Europeană a obţinut acordul pentru noua
Lege europeană a climei

Pactul Verde European şi reducerea treptată a emisiilor de gaze cu efect de seră până la îndeplinirea „obiectivului aspiraţional“ de neutralitate climatică, în anul 2050, sunt obiective pe care Comisia Europeană le-a anunţat în cursul anilor trecuţi. Anul acesta, instituţia europeană a pus în mişcare mecanismul de reglementare care va face ca ţările membre să se conformeze noilor reguli ce vor consolida poziţia Uniunii Europene de lider mondial al luptei împotriva schimbărilor climatice.● Matei Dumitru

Negociatorii Consiliului şi cei ai Parlamentului European au ajuns în data de 21 aprilie a.c. la un acord politic provizoriu privind noua Lege europeană a climei, acord încheiat de preşedinţia portugheză a Consiliului şi de reprezentanţii Parlamentului European. Documentul urmează să parcurgă toate etapele formale ale procedurii de adoptare.

Legea europeană a climei va stabili măsurile care vor fi luate în Uniune pentru îndeplinirea obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puţin 55% până în anul 2030 (comparativ cu 1990) şi de atingere a ţintei de neutralitate climatică (zero emisii) până în 2050.

Ţinta pentru 2030 a făcut obiectul unor negocieri intense între liderii celor 27 de ţări membre, care în noiembrie anul trecut au convenit asupra reducerii cu 55% a emisiilor, faţă de 60%, cât cerea Parlamentul European. În mod simbolic, data la care liderii ţărilor membre au căzut de acord a coincis cu împlinirea unui an de la lansarea de către Comisia Europeană a Pactului Verde European.

Acum, liderii europeni s-au întrecut în declaraţii triumfaliste pe tema Acordului privind Legea europeană a climei, pe care cu toţii l-au numit „istoric“.

João Pedro Matos Fernandes, ministrul portughez al Mediului a cărui ţară deţine preşedinţia rotativă a Consiliului UE, a spus: „Astăzi putem fi mândri că avem un obiectiv climatic ambiţios, care poate obţine sprijinul tuturor“. La rândul ei, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat: „Legislaţia privind schimbările climatice poziţionează Uniunea Europeană pe o cale ecologică pentru o generaţie şi este angajamentul nostru obligatoriu faţă de copiii şi nepoţii noştri“, iar Frans Timmermans, vicepreşedintele executiv al Comisiei Europene responsabil cu Pactul Verde European, a declarat chiar că „acordul ne consolidează poziţia în lume ca lider al luptei împotriva crizei climatice“.

Acordul menţionat a fost parafat în preajma sărbătoririi „Zilei Pământului“ şi cu numai o zi înainte de summitul virtual despre climă iniţiat de preşedintele american Joe Biden, în cursul căruia Washingtonul a făcut cunoscut propriul obiectiv, revizuit pentru 2030.

Reducerea emisiilor şi captarea carbonului

În propunerea de Regulament al Parlamentului şi al Consiliului European cu privire la instituirea cadrului pentru realizarea neutralităţii climatice se subliniază rolul pe care îl vor avea ţările dezvoltate în atingerea ţintelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, nu numai de CO₂.

„În conformitate cu articolul 4 din Acordul de la Paris, ţările dezvoltate ar trebui să continue să îşi asume un rol de lider, prin implementarea unor obiective absolute de reducere a emisiilor la nivelul întregii economii. Deşi emisiile de gaze cu efect de seră ar trebui evitate în primul rând la sursă, va fi necesară şi absorbţia acestora din sectoarele în care decarbonizarea este cea mai dificilă. Pe lângă absorbanţii naturali – păduri, soluri, terenuri agricole şi zone umede -, care ar trebui conservaţi şi extinşi, ar fi necesare şi tehnologii rentabile de eliminare a carbonului, prin captarea, stocarea şi utilizarea dioxidului de carbon“.

Totodată, obligaţia Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei Europene şi a statelor membre este adoptarea atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi la nivel naţional, a unor măsuri care să permită atingerea colectivă a acestui obiectiv asumat.

Una dintre acestea este identificarea unei „traiectorii pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii“, ce va contribui la îndeplinirea obiectivului UE în materie de neutralitate climatică până în 2050.

O dată la cinci ani, în conformitate cu calendarul Acordului de la Paris, Comisia va revizui traiectoria Uniunii Europene. În temeiul Acordului de la Paris, părţile vor evalua periodic punerea în aplicare a acestuia şi progresele colective realizate în vederea atingerii scopului şi a obiectivelor sale pe termen lung, în cadrul unei „evaluări la nivel global“. Cel târziu în termen de şase luni de la fiecare evaluare la nivel global, Comisia va revizui „traiectoria europeană“.

Regulamentul semnalează problemele pe care schimbările climatice continuă să le provoace şi de aceea este esenţială creşterea eforturilor de consolidare a capacităţii de adaptare, de consolidare a rezilienţei şi de reducere a vulnerabilităţii, pe baza legislaţiei Uniunii, care abordează deja anumite obiective de adaptare la schimbările climatice. Elaborarea şi punerea în aplicare a unor strategii şi planuri de adaptare sunt esenţiale în acest sens. Noua Strategie a UE de adaptare la schimbările climatice va contribui în mod direct la atingerea acestui obiectiv.

Comitetul consultativ, traiectoria şi foile de parcurs

Una dintre primele măsuri care vor fi luate acum, după semnarea acordului istoric, a fost înfiinţarea unui „Comitet consultativ ştiinţific european privind schimbările climatice“, compus din 15 experţi ştiinţifici de diferite naţionalităţi, având cel mult doi membri cu aceeaşi cetăţenie a unui stat membru, pentru un mandat de patru ani.

Comitetul va avea o multitudine de sarcini complexe, cum ar fi furnizarea de consultanţă ştiinţifică, întocmirea unor rapoarte cu privire la măsurile UE, la obiectivele climatice şi bugetele orientative pentru reducerea gazelor cu efect de seră, precum şi pentru alinierea legislaţiei europene în domeniul climei la angajamentele internaţionale ale UE, asumate prin Acordul de la Paris.

Până în 31 mai 2023, Comisia Europeană trebuie să propună prin procedură legislativă ordinară o „traiectorie“ la nivel european, pentru a se obţine o amprentă neutră de carbon.

După ce va fi adoptată de Consiliul Uniunii Europene, de Parlamentul European şi va parcurge celelalte etape formale ale procedurii de adoptare, Legea europeană a climei va aduce schimbări majore în economiile celor 27 de ţări ale Uniunii.

Sectoarele economice din fiecare stat membru vor pregăti „foi de parcurs voluntare orientative“ în vederea atingerii obiectivului Uniunii de neutralitate climatică până în 2050, foi care vor fi monitorizate periodic de Comisie. De menţionat că pentru economiile ţărilor membre sunt aşteptate schimbări importante ce vizează sectorul energetic. Tranziţia de la combustibilii fosili la energie verde nu va fi însă o sarcină uşoară. Şi deloc ieftină. Estimările costurilor tranziţiei pentru ţările europene variază între 260 miliarde şi 400 miliarde de euro.

România se conformează

Pentru România, o ţară în care procentul de energie regenerabilă din totalul mixului energetic este de 24%, costul tranziţiei este estimat la 30 miliarde de euro. În 2020, în România, producţia de energie electrică a fost obţinută în proporţie de 12,4% din turbine eoliene, 3,4% din panouri solare fotovoltaice, 0,2% din biomasă, 27,6% din surse hidro şi restul din combustibili fosili.

Deşi susţine Pactul Verde European, România nu poate trece prea curând la energie verde atâta timp cât cărbunele reprezintă încă o importantă parte a mixului energetic românesc. Cu toate că ţara noastră s-a alăturat altor 16 state europene care susţin folosirea gazului natural drept combustibil de tranziţie, rămâne de văzut dacă România mai are rezerve proprii de gaze după privatizarea fostului PETROM sau dacă va fi nevoită să recurgă la importuri. În plus, nu se ştie dacă gazul va fi acceptat de Comisie drept combustibil de tranziţie. Cert este că includerea în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) a extinderii reţelei de gaze naturale nu a fost bine primită la Bruxelles, pentru că nu ar garanta o tranziţie rapidă către energia verde şi ar crea dependenţa populaţiei faţă de combustibilii fosili.

Cu toate că unele state europene încă aşteaptă clarificări de la Bruxelles referitoare la sprijinul pe care îl vor primi pentru tranziţia către energia verde, Ministerul Energiei din România a început reorganizarea sectorului cărbunelui.

Complexul Energetic Hunedoara va fi împărţit în două: Termocentrala Mintia va fi transferată către autoritatea locală şi va putea fi modernizată prin trecerea pe gaz a unor grupuri care acum sunt pe cărbune, iar Termocentrala Paroşeni împreună cu patru mine de cărbune vor forma un alt complex energetic.

România ar putea primi din Fondul de Redresare şi Rezilienţă (FRR) 30 miliarde de euro, din care 37% ar trebui să se regăsească în acţiuni climatice şi pentru prezervarea biodiversităţii. Prin PNRR, România alocă însă doar 4%, respectiv 1,3 miliarde de euro pentru energie regenerabilă şi eficienţă energetică, ceea ce pune sub un mare semn de întrebare aprobarea de către Comisia Europeană a actualei forme a PNRR.

Taxonomia şi durabilitatea

Comisia Europeană a adoptat în aceeaşi zi, 21 aprilie a.c., şi un pachet de măsuri menite să contribuie la îmbunătăţirea fluxului de investiţii către activităţi durabile în întreaga Uniune Europeană.

Pachetul conţine „Actul delegat privind taxonomia UE în domeniul climei“, o propunere de Directivă privind raportarea de întreprinderi a informaţiilor privind durabilitatea şi emisiile.

Actul delegat privind taxonomia UE în domeniul climei urmăreşte să sprijine investiţiile durabile, oferind mai multă claritate în legătură cu activităţile economice care contribuie cel mai mult la îndeplinirea obiectivelor de mediu ale UE. Colegiul comisarilor a ajuns la un acord politic pe marginea textului. Actul delegat va fi adoptat în mod oficial la finalul lunii mai, de îndată ce vor fi disponibile traducerile în toate limbile oficiale ale UE. O comunicare adoptată tot în 21 aprilie a.c. de Colegiul Comisarilor prezintă o descriere mai detaliată a abordărilor Comisiei Europene.

Propunerea de Directivă referitoare la raportarea de către întreprinderi de informaţii privind durabilitatea vizează îmbunătăţirea fluxului de informaţii între acestea astfel încât firmele din domeniul financiar, investitorii şi publicul larg vor putea utiliza informaţii comparabile şi fiabile în materie de durabilitate.

Cele şase acte delegate, de modificare privind obligaţiile fiduciare, consultanţa în materie de asigurări şi de investiţii, vor face ca firmele din domeniul financiar, dar şi consultanţii, administratorii de active sau companiile de asigurări să includă preocupările legate de durabilitate în cadrul procedurilor şi al consultanţei în materie de investiţii pe care le oferă clienţilor lor.

Conform comunicatului Comisiei Europene, „Pactul Verde European reprezintă strategia de creştere a Europei prin care se urmăreşte îmbunătăţirea bunăstării şi a sănătăţii cetăţenilor, obţinerea neutralităţii climatice pentru Europa până în 2050 şi protejarea şi conservarea capitalului natural şi a biodiversităţii la nivelul UE.

În cadrul acestui demers întreprinderile au nevoie de un cadru cuprinzător în materie de durabilitate pentru a-şi modifica în consecinţă modelele de afaceri. Pentru a asigura tranziţia financiară şi pentru a preveni dezinformarea ecologică, toate elementele din pachetul adoptat în 21 aprilie a.c. vor spori gradul de fiabilitate şi comparabilitate al informaţiilor în materie de durabilitate. Acest pachet va face din sectorul financiar european punctul central al unui proces de redresare economică durabilă şi favorabilă incluziunii în urma pandemiei de COVID-19.“ Semnarea acordului privind noua Lege europeană a climei a deschis calea către multe alte acte subsecvente acestei necesare legi, care va revoluţiona toate domeniile economice din Uniunea Europeană. Cât va fi de dureroasă tranziţia depinde în primul rând nu de Bruxelles, ci de autorităţile de la Bucureşti, care trebuie să dovedească în această perioadă o dedicaţie şi un profesionalism pe care, din păcate, nu le-am văzut până acum.●