Industria de reciclare din România trece printr-o perioadă dificilă. Preţurile deşeurilor au crescut vertiginos, fapt care a declanşat o adevărată luptă pe piaţa reciclabilelor. O luptă în care sunt folosite toate armele, inclusiv dezinformarea. Cu numai câteva luni înainte de lansarea Sistemului de Garanţie-Returnare am aflat cu surprindere că în România nu se pot recicla dozele de aluminiu, de aceea i-am adresat câteva întrebări lui Constantin Apostol, directorul general al companiei AS Metal, unul dintre cei mai mari reciclatori de aluminiu din România.• ecologic
ecologic: Acum, când se apropie data la care va fi pus în funcţiune Sistemul de Garanţie-Returnare au apărut o serie de declaraţii potrivit cărora dozele de aluminiu nu ar putea fi reciclate în ţară. Este adevărat că nu există reciclatori de doze de aluminiu în România?
Constantin Apostol, directorul general al companiei AS Metal: Dacă vorbim despre doze de aluminiu este adevărat că reciclarea lor necesită unele echipamente specifice acestui flux de deşeuri, dar aceasta nu este o condiţie numai pentru doze. Atunci când vorbim de reciclare vorbim de o temă absolut generală, dar deşeurile de aluminiu sunt pe nişte fluxuri care presupun anumite dotări tehnice specifice fiecăruia. Nu vreau să intru acum în detalii tehnice, dar ceea ce aş vrea să se înţeleagă este că reciclarea aluminiului se face în România şi nu numai a aluminiului, ci a metalelor în general, mai puţin în zona de cupru unde a existat la un moment dat o fabrică, dar acum nu mai funcţionează.
Cea mai dificilă opţiune este aceea că în momentul în care dezvolţi o instalaţie pentru o anumită tipologie de deşeuri trebuie să ai şi nişte cantităţi cu care să poţi acoperi costurile investiţiei. Şi aici apare o problemă deoarece piaţa din România este mică şi segmentată.
ecologic: Avem tehnologii pentru reciclarea dozelor?
Constantin Apostol: Ambalajele din aluminiu nu sunt numai aceste doze. Ele sunt un flux important, dar nu sunt singurele ambalaje din aluminiu. Vorbim de caserole, bidoane, bidoane de lapte, paleţi de aluminiu care se foloseau pentru anumite recipiente cu greutate mare. În general aluminiul are aplicaţii în foarte multe domenii, de la ambalaje până la aeronave şi industria auto. De aceea reciclarea aluminiului este o bază foarte consistentă pentru asigurarea materiei prime. În România se reciclează aluminiu şi poate nu suntem deocamdată la cel mai înalt nivel de tehnologie mondial, dar în general tehnologiile din Europa le regăsim şi în România.
ecologic: În prezent deşeurile de aluminiu ajung la reciclatori?
Constantin Apostol: Da, ajung şi nu numai la reciclatorii din România, se şi exportă pentru că suntem pe o piaţă liberă. AS Metal cumpără deşeuri de aluminiu de pe piaţa naţională, dar implicit şi importă deşeuri. Interesant de remarcat este faptul că România a fost mulţi ani o ţară exportatoare de deşeuri, iar în momentul de faţă a trecut în cealaltă zonă, în care importă mai multe deşeuri decât exportă. S-a schimbat balanţa în favoarea României, pentru că avem o industrie de reciclare care cere materie primă. Pentru că deşeurile sunt resurse şi prin reciclare se asigură resursa de materie primă pentru industrie.
Noi până acum exportam deşeuri în Italia, în Germania şi în alte ţări. În continuare se exportă, de exemplu, în Turcia, care este partenerul tradiţional al României în exportul de fier vechi. Aceasta este în principiu schimbarea paradigmei economice în România, care în ultimul timp a evoluat pozitiv.
ecologic: Este dificil în prezent importul de deşeuri?
Constantin Apostol: Da, pentru că este vorba în primul rând de un impact emoţional. Când un cetăţean află că România importă deşeuri se gândeşte la gunoaie, la ceva negativ. Ceea ce ar trebui să se înţeleagă este că fracţiile reciclabile: metalele, hârtia, cartonul, lemnul, plasticul nu sunt gunoaie, sunt resurse. Iar aceste resurse pun bazele relansării economice. Acum când cu toţii vorbim de economie circulară şi dezvoltare durabilă, în mod automat zona de reciclare este o parte integrantă a acestui proiect european. Conform dezideratului european, în teorie groapa de gunoi nu mai există, iar locul ei este luat de reciclare.
ecologic: Autorităţile au luat o serie de măsuri în ceea ce priveşte importurile de deşeuri. Cum vă afectează aceste măsuri?
Constantin Apostol: Ideea este bună, pentru că trasabilitatea şi importurile de deşeuri trebuie reglementate. Întotdeauna restricţiile creează oportunităţi şi vor fi unii care vor încerca să câştige nişte bani din aceste oportunităţi. Şi nu e vorba numai de deşeuri, dar şi de industria alimentară, de legume sau de tutun.
Deci ideea este bună, este bine să faci nişte lucruri, dar este important şi cum le faci. Iar modul în care autorităţile au stabilit procedurile de import s-a dovedit a fi unul greoi, procedurile au mari probleme în a fi aplicate, ceea ce lăsă mult loc pentru perfecţionare.
ecologic: Există o cerere pentru aliajele pe care le produceţi?
Constantin Apostol: Trebuie să lămurim o problemă fundamentală. Toţi cei din zona de colectare, de valorificare sau de reciclare sunt societăţi comerciale. Aceasta înseamnă că ele sunt pe piaţă. Aluminiul şi în general metalele neferoase sunt cotate la bursă, deci nici măcar nu putem vorbi doar de o piaţă naţională sau regională. Acum cotaţiile la aluminiu sunt în scădere accelerată, iar cauza o reprezintă faptul că în perioada pandemie au fost oprite ciclurile producţie ceea ce a dus la scăderea generării de deşeuri industriale reciclabile. Scăderea consumului a dus şi ea la scăderea cantităţilor de deşeuri rezultate din consum.
De aceea pe piaţa reciclabilelor acum oferta este redusă cu un preţ ridicat ceea ce îngreunează foarte mult misiunea celor care se află în zona de mijloc, adică procesează deşeuri pentru industrie. Industria împinge în jos preţurile la materia primă, inclusiv la cea secundară, iar lipsa deşeurilor din cauza motivelor enumerate înainte ţine cotaţia sus. Iar acest lucru înseamnă că rentabilitatea sau capabilitatea sectorului de reciclare de a face faţă momentului actual va fi o piatră de hotar.
ecologic: Care este părerea dumneavoastră despre conceptul de zero deşeuri în procesele de producţie?
Constantin Apostol: Acum lumea este într-o profundă schimbare a paradigmei industriale. Industria trebuie să se reinventeze, să se uite nu numai în zona de produs, ci şi în zona de reziduu. A dispărut ideea că dacă faci un produs, deşeurile, reziduurile nu te mai interesează, le arunci şi gata. Acum toţi producătorii, indiferent de zona în care activează, vor trebui să îşi gestioneze probabil cu aceeaşi intensitate şi atenţie şi zona aceasta cu un impact mai mult sau mai puţin negativ.
Noi la AS Metal încercăm şi cercetăm, inclusiv prin anumite parteneriate încheiate cu zona academică, astfel încât în procesele noastre productive să nu se mai genereze deşeuri şi să ajungem la zero deşeuri în procesul de producţie. Vreau însă să lămurim un lucru: aceasta nu înseamnă că nu vom mai produce deşeuri, ceea ce căutăm noi acum este o soluţie pentru ele. De exemplu, reziduurile noastre din procesele de topire şi turnare a aliajelor de aluminiu, zgurile, după ce reuşim să recuperăm ultimul gram de aluminiu metalic, ne-am gândit să găsim o utilizare pentru tot ceea ce înseamnă oxizii metalici prezenţi în aceste zguri. Pot să spun că am reuşit să descoperim un produs care să includă aceşti oxizi, aceste reziduuri şi care va putea fi folosit pe scară largă în siderurgie la producerea oţelului.
Acesta este şi principiul economiei circulare: nu putem spune că nu mai generăm deşeuri, ci că avem soluţii pentru ele. Este un deziderat ambiţios, dar posibil.
ecologic: Cu ce alte probleme se confruntă industria de reciclare?
Constantin Apostol: În România sunt probleme în privinţa schimbului de informaţii. De aceea parteneriatele dintre agenţii economici şi cele dintre aceştia şi autorităţi sunt esenţiale pentru accelerarea tranziţiei către economia circulară. De exemplu, am văzut recent afirmaţii conform cărora în România nu ar exista reciclatori de doze de aluminiu. Iar aceste afirmaţii au fost făcute la diverse întâlniri dintre care unele oficiale. Ori adevărul este că există reciclatori de doze de aluminiu în România, dar nu se ştie acest lucru.
Povestea că o doză de aluminiu se poate tranforma într-o altă doză este o mare minciună. Doza este alcătuită din două aliaje diferite: capacul şi corpul dozei. În procesele de retopire, de formare a aliajului şi a viitoarei table se mai pun nişte ingrediente în afară de aceste doze. Nu e adevărat că luăm doza veche, o băgăm într-un aparat şi …minune! pe partea cealaltă iese doza nouă. Nu! Asta nu funcţionează, cel puţin nu în civilizaţia umană… Dar în România există soluţii pentru reciclarea aluminiului, inclusiv pentru doze. Lumea când aude de reciclare este obişnuită cu ideea asta: că undeva, cumva, intră o chestie veche şi iese o altă chestie nouă. Nu prea este aşa. Între cele două etape există un întreg lanţ de fabrici, uzine, macarale şi construcţii care asigură transformarea aceasta pe care noi o numim reciclare.•
