În România oamenii care lucrează în piața deșeurilor formează o lume extrem de pestriță. Aici vezi de la amărâți care strâng fiare vechi cu căruța de pe străzile marilor orașe și până la oameni de afaceri care au investit zeci de milioane de euro în instalații de reciclare de ultimă generație. Vezi copii pe marginea drumului cărând PET-uri cu un cărucior furat de la supermarket și vapoare pline de fier pe Dunăre sau în portul Constanța. Vezi afaceriști de mai toate națiile, români, libanezi, italieni, germani, chinezi, unguri care trăiesc mai bine sau mai prost din deșeurile României. Fie că fac colectare, salubritate, comerț, consultanță, preluare de responsabilități sau reciclare, ei constituie industria românească de gestionare a deșeurilor. Dar această situație este oarecum comună aproape oricărei țări din Europa.
Ce ne diferențiază însă pe noi de alte țări europene este cealaltă lume, cea a autorităților statului.
Fiindcă tot de pe urma deșeurilor trăiesc într-o anumită măsură și unii comisari, directori, primari, președinți de agenții sau de Consilii Județene și alți funcționari ai Statului care coordonează, reglementează și controlează această piață. Unii au afacerile lor în domeniul deșeurilor, mai mult sau mai puțin la vedere, alții sunt trecuți pe statele de plată ale unor firme de depozitare, colectare sau consultanță.
Ei fac de fapt legea deșeurilor în România, ei pot elimina din piață un agent economic cinstit și pot proteja ani de zile grupurile mafiote care au firme de colectare sau gropi de gunoi.
ONG-iști, oameni de televiziune, jurnaliști, bloggeri, vloggeri, formatori de opinie, influenceri de tot felul sunt prinși în hora jocurilor de interese din jurul gunoaielor României.
Este o lume a corupției care a crescut în timp și a ajuns acum atât de puternică, atât de bine înrădăcinată, încât nu cred că va putea fi eliminată vreodată. Iar a lucra cinstit și a supravieţui pe această piață atât de complicată este fie un act de inconștiență, fie dovada unei rezistenţe de invidiat.
Hora jocurilor de interese
În România oamenii care lucrează în piața deșeurilor formează o lume extrem de pestriță. Aici vezi de la amărâți care strâng fiare vechi cu căruța de pe străzile marilor orașe și până la oameni de afaceri care au investit zeci de milioane de euro în instalații de reciclare de ultimă generație. Vezi copii pe marginea drumului cărând PET-uri cu un cărucior furat de la supermarket și vapoare pline de fier pe Dunăre sau în portul Constanța. Vezi afaceriști de mai toate națiile, români, libanezi, italieni, germani, chinezi, unguri care trăiesc mai bine sau mai prost din deșeurile României. Fie că fac colectare, salubritate, comerț, consultanță, preluare de responsabilități sau reciclare, ei constituie industria românească de gestionare a deșeurilor. Dar această situație este oarecum comună aproape oricărei țări din Europa.
Ce ne diferențiază însă pe noi de alte țări europene este cealaltă lume, cea a autorităților statului.
Fiindcă tot de pe urma deșeurilor trăiesc într-o anumită măsură și unii comisari, directori, primari, președinți de agenții sau de Consilii Județene și alți funcționari ai Statului care coordonează, reglementează și controlează această piață. Unii au afacerile lor în domeniul deșeurilor, mai mult sau mai puțin la vedere, alții sunt trecuți pe statele de plată ale unor firme de depozitare, colectare sau consultanță.
Ei fac de fapt legea deșeurilor în România, ei pot elimina din piață un agent economic cinstit și pot proteja ani de zile grupurile mafiote care au firme de colectare sau gropi de gunoi.
ONG-iști, oameni de televiziune, jurnaliști, bloggeri, vloggeri, formatori de opinie, influenceri de tot felul sunt prinși în hora jocurilor de interese din jurul gunoaielor României.
Este o lume a corupției care a crescut în timp și a ajuns acum atât de puternică, atât de bine înrădăcinată, încât nu cred că va putea fi eliminată vreodată. Iar a lucra cinstit și a supravieţui pe această piață atât de complicată este fie un act de inconștiență, fie dovada unei rezistenţe de invidiat.