În cei 15 ani câți au trecut de la aderarea României la Uniunea Europeană clasa noastră politică a reușit să ne transforme țara într-o imensă groapă de gunoi care a înghițit ca o gaură neagră miliardele de euro pe care ni le-a dat UE pentru a ne aduce în lumea civilizată. Totul a fost în zadar: toate rugămințile, avertizările și amenințările oficialilor europeni s-au lovit de un zid de nepăsare clădit de un gigantic sistem piramidal de sifonare a banului public. Astfel că România a ajuns tot mai murdară, iar clasa politică tot mai bogată.
Comisia Europeană a trimis României multe scrisori: pe 2 iunie 2014, 6 august 2014, 9 iulie 2015, 25 aprilie 2018 și așa mai departe. Cea mai importantă cerere adresată autorităților de la București era „implementarea urgentă a taxei de depozitare“, urmată de „înființarea unui mecanism de sancționare a autorităților locale care nu reușesc să implementeze serviciile de colectare și a unui alt mecanism de amendare a autorităților locale care nu îndeplinesc obiectivele de reciclare“, „revizuirea și clarificarea veniturilor aferente deșeurilor care ies din AFM și care ar trebui utilizate pentru a sprijini gestionarea deșeurilor“ și nu în ultimul rând „elaborarea unui set de materiale de comunicare națională adresate publicului pentru utilizare la nivel local“.
Ce a făcut Ministerul Mediului? A introdus o taxă pentru economia circulară, mult mai mică decât taxa de depozitare, dar și două noi surse de venit de la producători pentru primării: 50 lei pe tonă pentru aşa-zise campanii de educare a populaţiei și 40 lei pe tonă pentru raportarea datelor.
Cât despre banii din deșeuri încasați de AFM, ei s-au pierdut în programe cu iz electoral, cum sunt Rabla și Casa Verde.
Și ce face acum Ministerul Mediului? Distruge Sistemul de Responsabilitate Extinsă a Producătorilor și cheltuiește sume uriașe din PNRR pentru a face platforme de depozitare și insule de colectare, lucruri care trebuiau făcute cu mulți ani în urmă de primării, care sunt degrevate continuu de responsabilităţi.
Îndărătnicie
În cei 15 ani câți au trecut de la aderarea României la Uniunea Europeană clasa noastră politică a reușit să ne transforme țara într-o imensă groapă de gunoi care a înghițit ca o gaură neagră miliardele de euro pe care ni le-a dat UE pentru a ne aduce în lumea civilizată. Totul a fost în zadar: toate rugămințile, avertizările și amenințările oficialilor europeni s-au lovit de un zid de nepăsare clădit de un gigantic sistem piramidal de sifonare a banului public. Astfel că România a ajuns tot mai murdară, iar clasa politică tot mai bogată.
Comisia Europeană a trimis României multe scrisori: pe 2 iunie 2014, 6 august 2014, 9 iulie 2015, 25 aprilie 2018 și așa mai departe. Cea mai importantă cerere adresată autorităților de la București era „implementarea urgentă a taxei de depozitare“, urmată de „înființarea unui mecanism de sancționare a autorităților locale care nu reușesc să implementeze serviciile de colectare și a unui alt mecanism de amendare a autorităților locale care nu îndeplinesc obiectivele de reciclare“, „revizuirea și clarificarea veniturilor aferente deșeurilor care ies din AFM și care ar trebui utilizate pentru a sprijini gestionarea deșeurilor“ și nu în ultimul rând „elaborarea unui set de materiale de comunicare națională adresate publicului pentru utilizare la nivel local“.
Ce a făcut Ministerul Mediului? A introdus o taxă pentru economia circulară, mult mai mică decât taxa de depozitare, dar și două noi surse de venit de la producători pentru primării: 50 lei pe tonă pentru aşa-zise campanii de educare a populaţiei și 40 lei pe tonă pentru raportarea datelor.
Cât despre banii din deșeuri încasați de AFM, ei s-au pierdut în programe cu iz electoral, cum sunt Rabla și Casa Verde.
Și ce face acum Ministerul Mediului? Distruge Sistemul de Responsabilitate Extinsă a Producătorilor și cheltuiește sume uriașe din PNRR pentru a face platforme de depozitare și insule de colectare, lucruri care trebuiau făcute cu mulți ani în urmă de primării, care sunt degrevate continuu de responsabilităţi.
