În cei 15 ani câți au trecut de la aderarea României la Uniunea Europeană clasa noastră politică a reușit să ne transforme țara într-o imensă groapă de gunoi care a înghițit ca o gaură neagră miliardele de euro pe care ni le-a dat UE pentru a ne aduce în lumea civilizată. Totul a fost în zadar: toate rugămințile, avertizările și amenințările oficialilor europeni s-au lovit de un zid de nepăsare clădit de un gigantic sistem piramidal de sifonare a banului public. Astfel că România a ajuns tot mai murdară, iar clasa politică tot mai bogată.
Comisia Europeană a trimis României multe scrisori: pe 2 iunie 2014, 6 august 2014, 9 iulie 2015, 25 aprilie 2018 și așa mai departe. Cea mai importantă cerere adresată autorităților de la București era „implementarea urgentă a taxei de depozitare“, urmată de „înființarea unui mecanism de sancționare a autorităților locale care nu reușesc să implementeze serviciile de colectare și a unui alt mecanism de amendare a autorităților locale care nu îndeplinesc obiectivele de reciclare“, „revizuirea și clarificarea veniturilor aferente deșeurilor care ies din AFM și care ar trebui utilizate pentru a sprijini gestionarea deșeurilor“ și nu în ultimul rând „elaborarea unui set de materiale de comunicare națională adresate publicului pentru utilizare la nivel local“.
Ce a făcut Ministerul Mediului? A introdus o taxă pentru economia circulară, mult mai mică decât taxa de depozitare, dar și două noi surse de venit de la producători pentru primării: 50 lei pe tonă pentru aşa-zise campanii de educare a populaţiei și 40 lei pe tonă pentru raportarea datelor.
Cât despre banii din deșeuri încasați de AFM, ei s-au pierdut în programe cu iz electoral, cum sunt Rabla și Casa Verde.
Și ce face acum Ministerul Mediului? Distruge Sistemul de Responsabilitate Extinsă a Producătorilor și cheltuiește sume uriașe din PNRR pentru a face platforme de depozitare și insule de colectare, lucruri care trebuiau făcute cu mulți ani în urmă de primării, care sunt degrevate continuu de responsabilităţi.
