Punerea în funcțiune a unui sistem de garanție-returnare (SGR) este pentru multe țări europene singura modalitate prin care își pot îndeplini obiectivele de colectare a deșeurilor de ambalaje. În România amânarea luării unei decizii politice pentru implementarea acestui sistem se va reflecta în penalitățile pe care țara noastră le va plăti în anii viitori. Despre timpul necesar pentru punerea în funcțiune a sistemului de garanție-returnare am vorbit cu Julia Leferman, directorul general al Asociației Berarii României.• ecologic
ecologic: Credeţi că este necesară punerea în funcţiune a unui sistem de colectare a ambalajelor de tip garanţie-returnare?
Julia Leferman, directorul general al Asociației Berarii României: În mod sigur, da! La nivelul anului 2025 gradul de colectare a PET-urilor ar trebui să fie situat undeva între 70-77%, iar din 2029 ar trebui să urce la 90%. În contextul actualului sistem de colectare aceste ținte extrem de ambițioase evident că nu vor putea fi atinse. De aceea sistemul de garanție-returnare va veni ca un instrument de colectare mai eficient, care să ajute atât România, cât și producătorii a căror răspundere este colectarea acestor ambalaje, astfel încât să reușim să atingem aceste obiective pe care ar trebui să le luăm în considerare de acum înainte în activitatea noastră.
De aceea punerea în funcțiune a sistemului de garanție-returnare este condiționată de momentul anului 2025, an în care performanțele de colectare ar trebui să acopere obiectivele asumate. Intervalul de timp este scurt și nu vorbim aici doar de PET-uri, ci și de sticle și de dozele de aluminiu care vor fi preluate prin acest sistem eficient de colectare a ambalajelor.
ecologic: Cât timp a trecut de la începutul discuțiilor pe această temă?
Julia Leferman: Discuțiile au început în 2019, de când avem și obligația prin Legea nr. 249 de a implementa un astfel sistem de garanție pentru categoriile de băuturi listate în actul normativ, cu recipiente între 0,1 și 3 litri ca volum și cu cele trei tipuri de materiale precizate. Anul 2019 a fost practic primul an când industria s-a organizat imediat după adoptarea obligației legale, în sensul că au fost demarate studii de fezabilitate care să ne arate pe de-o parte cum poate fi implementat acest sistem în România și pe de altă parte pentru a calcula ce presupune din punct de vedere financiar efortul pe care trebuie să îl susțină. Din 2020 am intrat într-un dialog cu Ministerul Mediului și am început discuțiile pe cadrul legislativ care ar trebui să permită implementarea acestui sistem în România. Deci discutăm deja de un an și jumătate.
ecologic: Câte întâlniri au fost organizate la nivelul ministerului pe tema aceasta?
Julia Leferman: Nu aș putea să vă spun cu exactitate. Au fost numeroase consultări și întâlniri atât în format extins, cât și redus și ceea ce vreau să precizez este că a existat dialog constructiv, iar noi ca industrie vizată am apreciat în mod deosebit deschiderea autorităților, schimbul de opinii și consultările reale care au avut loc cu conducerea Ministerului Mediului, cu direcțiile tehnice care răspund pe acest subiect și care împreună au dus la elaborarea unui cadru legislativ. Este vorba despre acel proiect de hotărâre de guvern care trebuie să definească limitele în care se va desfășura activitatea.
Deci dialogul a existat și poate că pentru prima oară în România am apreciat la modul cel mai sincer această deschidere a autorităților către industrie. Este de fapt o abordare corectă, pentru că la final sistemul de garanție-returnare nu poate să funcționeze decât printr-o abordare comună, de colaborare, în care industria își îndeplinește obligațiile ce îi revin, statul contribuie, supraveghează și controlează, toată această activitate desfășurându-se într-un dialog permanent pentru a se îmbunătăți contextul legal în care se desfășoară activitatea operatorului. Și bineînțeles că la final fiecare dintre noi va avea un rol important în a susține acest sistem prin aportul ambalajelor colectate. A existat un dialog constructiv și noi susținem finalizarea acestuia, pentru că perioada de timp până la care sistemul ar trebui pus în funcțiune este scurtă, iar construcția lui nu se poate face peste noapte.
ecologic: Cât de importantă este reglementarea legislativă în acest moment?
Julia Leferman: Credem că legislația este cea care va pune fundația acestei construcții pe care noi, industria, încercăm să o pornim în România. Legislația vine și stabilește un cadru corect, echitabil, în care poate fi construit sistemul și pot să spun că avem nevoie de această legislație care ar trebui adoptată cât mai repede.
Când vorbim despre legislație, ne referim la proiectul de hotărâre de guvern care se află momentan în vizarea interministerială, dar totodată avem în vedere și ajustările ce ar trebui aduse legislației primare de mediu precum și celei fiscale, acolo unde avem nevoie de claritate privind regimul fiscal aplicabil garanției. Tot acest pachet legislativ ar trebui aplicat cât mai curând, pentru că întârzierile în această etapă generează mai departe alte întârzieri pentru tot ceea ce înseamnă procesul de construcție al sistemului de garanție-returnare. Iar toate acestea pot duce la imposibilitatea îndeplinirii obiectivelor de colectare.
ecologic: După apariția reglementărilor legislative cât timp credeți că va trece până la punerea în funcțiune a sistemului?
Julia Leferman: Să le luăm pe rând. Sunt 90 de zile prevăzute în această hotărâre de guvern pentru ca toți cei interesați să constituie operatorul privat care va pune sistemul în funcțiune. Aceasta va depune solicitarea pentru licență la Ministerul Mediului. După această perioadă de 90 de zile urmează un alt interval de 60 de zile în care Ministerul Mediului analizează solicitările primite și dacă nu există contestații, ia o decizie. Astfel am ajuns la o perioadă de cinci luni, deci dacă hotărârea de guvern ar fi adoptată în octombrie a.c., mai devreme de martie 2022 nu putem vorbi despre emiterea unei licențe și de publicarea acesteia pe site-ul ministerului astfel încât operatorul să înceapă elementele de construcție ale SGR.
Acest interval de cinci luni poate să fie prelungit dacă la nivelul Consiliului Concurenței se consideră că este necesară o evaluare, având în vedere că discutăm de mai mulți operatori dintr-o piață care vor trebui să se reunească în cadrul acestui operator. Dar să presupunem în mod optimist că în cel mai scurt timp și fără contestații în martie am putea avea un operator licențiat. Din acel moment poate începe efectiv construcția sistemului. Și aceasta presupune mai multe etape, printre care și atragerea unor finanțări în interiorul sistemului pentru acoperirea costurilor ulterioare. Apoi sistemul va trebui să pună la dispoziția tuturor producătorilor, importatorilor și comercianților de băuturi din România o platformă online în care să se înregistreze. Urmează etapa de contractare, care presupune și ea un anumit interval de timp. Să nu uităm că discutăm de încheierea unor contracte cu 4.000 de producători și importatori și aproximativ 80.000 de comercianți.
ecologic: Este nevoie de un soft special?
Julia Leferman: Este clar că este nevoie de un sistem informatic care pe de-o parte va include registrul ambalajelor în care toți producătorii vor încărca date privind numărul de ambalaje puse pe piață lunar, iar acest sistem va trebui să beneficieze de o protecție a datelor, care sunt foarte importante având în vedere că există o concurență în piață. Da, va exista un sistem informatic bine protejat care să asigure confidențialitatea datelor și în paralel cu aceste procese vorbim de infrastructura propriu-zisă a sistemului de colectare, care va trebui pusă în funcțiune de către comercianți fie prin amenajarea spațiilor de colectare în saci, acolo unde colectarea poate fi făcută manual, fie prin achiziția unor aparate automate de colectare, în cazul comercianților cu spații de vânzare mai mari.
Totodată, vorbim și despre infrastructura de numărare și de sortare a ambalajelor colectate din piață, care va fi în sarcina operatorului de sistem. Potrivit studiilor de fezabilitate pe care le avem, acesta va trebui să amenajeze, să construiască în funcție de disponibilitățile pe care le va identifica în locațiile geografice stabilite a fi oportune între trei și cinci centre regionale de numărare și sortare a ambalajelor. Centrele vor fi deservite de aproximativ opt platforme intermediare unde ambalajele vor fi adunate din zonele deservite. Deci vorbim despre o infrastructură destul de complexă și deopotrivă de achiziția aparatelor care vor asigura sortarea, compactarea și numărarea ambalajelor pe care ulterior sistemul le va direcționa către industria de reciclare.
ecologic: Cât timp mai trebuie să adăugăm la această perioadă de cinci luni?
Julia Leferman: În evaluarea noastră vorbim de o perioadă de minimum 18 și maximum 24 de luni. Noi am precizat acest lucru în timpul consultărilor cu autoritatea de mediu. Sigur că interesul nostru este ca acest proces să aibă loc în cel mai scurt timp, dar depinde acum și de foarte mulți factori externi. Există în prezent o criză globală a conductorilor, a CIP-urilor, iar toate aceste aparate, de la cele de colectare până la cele care vor fi amplasate în centrele de numărare și sortare vor folosi această tehnologie.
Rămâne de văzut cât de repede vor putea fi achiziționate și desigur livrate de către furnizori în măsura în care pe această piață, a celor care produc aceste aparate, nu există o concurență foarte mare pentru că discutăm de doi-trei operatori economici care pot pune la dispoziție astfel de echipamente. Sistemul de garanție-returnare din România va porni într-un timp relativ apropiat cu cele din Slovacia, Scoția și din alte țări, astfel încât va fi cerere atât pe piața europeană, cât și pe cea globală în privința dotării cu echipamentele necesare.
De aceea este foarte important să avem cât mai curând un cadru legislativ cât mai complet pentru că aceste etape care țin de construcția sistemului nu vor putea fi scurtate din pix, ele țin de parcurgerea unor pași importanți în implementarea unui sistem de anvergura celui pe care piața românească îl solicită.•