Mii de tone de deşeuri periculoase din industria petrolieră pun în pericol viaţa oamenilor din Câmpulung Muscel

Unul din cele mai grave cazuri de poluare, nerezolvat până acum nici de justiţie şi nici de autorităţile de mediu din România, este cel al miilor de tone de deşeuri periculoase depozitate de aproape opt ani într-o hală părăsită de pe platforma fostei uzine ARO din Câmpulung Muscel. Cu toate că aceste deşeuri pun în pericol viaţa şi sănătatea a zeci de mii de oameni, singura reprezentantă a autorităţilor care încearcă să scape oraşul de aceste otrăvuri este primarul Elena Lasconi.● ecologic

De opt ani de zile locuitorii oraşului Câmpulung Muscel suportă consecinţele dezastrului rezultat din depozitarea şi apoi incendierea unei cantităţi uriaşe de deşeuri periculoase depozitate într-o hală părăsită aflată în imediata apropiere a cartierelor în care locuiesc. Nimeni vrea să spună public câte din cazurile de morţi premature au fost cauzate în aceşti ultimi ani de substanţele toxice care s-au degajat în aer sau au intrat în pânza freatică din zonă. Şi aceasta deoarece în România nu există nicio autoritate căreia să îi pese cu adevărat de sănătatea oamenilor.

Este de notorietate faptul că în direcţiile judeţene de sănătate publică (DSP) şi în agenţiile judeţene de protecţie a mediului (AJMP) indivizii care conduc aceste instituţii sunt angajaţi pe criterii de apartenenţă politică sau de aderare la anumite grupuri de interese şi nu au în fişa postului atât grija faţă de sănătatea cetăţenilor, cât intervenţia în zona economică, blocând sau permiţând funcţionarea unor agenţi economici în funcţie de interesele lor de moment.

Unul din aceste cazuri este cel al deşeurilor periculoase de pe fosta platformă ARO din Câmpulung. Fiindcă nimeni nu-şi poate închipui că o autoritate responsabilă de sănătatea cetăţenilor ar fi putut permite şi autoriza transportul şi depozitarea pe termen lung a câtorva mii de tone de deşeuri periculoase într-un oraş cu aproape 30.000 de locuitori, fără ca aceste decizii să ascundă alte interese decât cele legate de protecţia mediului şi sănătatea oamenilor.

Incendiul

După 1990 de fabrica de automobile de teren ARO s-a ales praful. Corupţia autorităţilor dar şi incapacitatea foştilor angajaţi de a depăşi perioada „Nu ne vindem ţara“ au transformat platforma ARO dintr-o mândrie a oraşului într-o periculoasă sursă de poluare. În anul 2007 când firma lui Nicolae Raţiu, Landmark Management, a cumpărat cu numai 180.000 dolari platformă ARO Câmpulung, compania a preluat în cadrul tranzacţiei cu statul român şi obligaţiile de mediu pe care s-a angajat să le remedieze până la data de 30.12.2013.

După ce a vândut fierul vechi şi cam tot ce era deşeu valorificabil, noul proprietar a încheiat un contract cu societatea ieşeană Global Eco Center SRL pentru a scăpa de problema deşeurilor periculoase, firmă căreia i-a închiriat o hală. Însă în hală nu au fost depozitate doar deşeurile istorice de la ARO, ci şi mari cantităţi de deşeuri periculoase aduse din toată ţara. În consecinţă, în hala închiriată peste deşeurile de şlamuri galvanice de la ARO au fost înghesuite mii de butoaie metalice, bazine din material plastic şi saci plini cu otrăvuri, multe dintre ele provenite din industria petrolieră. În repetate rânduri locuitorii din zonă au reclamat Consiliului Local că simt mirosuri de substanţe chimice, că substanţele deversate în bazinele din curte emană nori toxici şi au cerut primăriei să ia măsuri pentru oprirea activităţii societăţii Global Eco Center.

Cu o zi înainte de data la care urma să se desfăşoare un amplu control al Gărzii Naţionale de Mediu pe fosta platformă ARO, în dimineaţa zilei de 2 octombrie 2013 hala cu deşeuri periculoase a luat foc. Ce cantitate exactă de deşeuri periculoase erau în hală în momentul izbucnirii incendiului, ce conţineau ele, câte erau de pe fosta platformă şi câte fuseseră aduse de Global Eco Center din alte părţi ale ţării rămâne o necunoscută. Cifrele variază între 2000 de tone şi 3700 de tone.

Bâjbâiala

În dimineaţa zilei de 2 octombrie 2013, în jurul orei 9, în hala în care erau depozitate deşeurile periculoase a izbucnit un incendiu de proporţii, urmat de o puternică explozie. Un uriaş nor de fum negru a coborât deasupra oraşului făcându-i pe oameni să fugă încotro vedeau cu ochii. Zeci de autospeciale şi treizeci de pompieri, din care trei au suferit arsuri grave, au intervenit pentru stingerea incendiului în condiţiile în care nimeni nu ştia ce arde în hala respectivă.

Reprezentantul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Argeş, Mădălina Epure, declara de la faţa locului că arde de fapt „un depozit de materiale reciclabile şi deşeuri care aparţin unei firme cu acest profil de activitate“. Întrebată ce fel de materiale sunt depozitate acolo, ea a spus că „sunt deşeuri textile şi mase plastice, dar şi substanţe chimice“. După mai mult de opt ore incendiul a fost lichidat însă întrebările privind ce tip de materiale au ars, ce gaze toxice au fost degajate în atmosferă sau ce substanţele au intrat în canalizarea oraşului persistă şi acum. La început s-a vorbit de 300 tone de deşeuri şi de 34 kilograme de cianură care ar fi luat foc. Ulterior s-a spus că cianura a fost depozitată în altă parte a halei şi nu a fost afectată de incendiu.

A doua zi Vasile Tofan, administratorul firmei Global Eco Center, a declarat că au ars doar 16 butoaie ce conţineau 14 tone de uleiuri minerale care urmau „chiar a doua zi“ să fie trimise spre valorificare şi 8 tone de filtre auto. Ulterior autorităţile au constatat că în momentul izbucnirii incendiului în hala de pe platforma ARO erau depozitate aproximativ 2000 de tone de deşeuri periculoase, fără a specifica însă şi ce deşeuri sunt acestea şi de unde provin.

Acarul Păun

Procurorii s-au sesizat din oficiu, astfel că la Parchetul Câmpulung s-a instrumentat un dosar cu mai multe capete de acuzare, fiind vorba de săvârşirea unor fapte penale precum vătămarea corporală din culpă, contaminarea apei, traficul cu produse sau substanţe toxice, nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, poluarea mediului şi distrugere din culpă. La începutul lui 2015 s-a dispus clasarea cauzei, dar cercetările au continuat, astfel că s-a constituit un nou dosar având ca material de iniţiere cauza clasată. Poliţia Câmpulung Muscel a făcut cercetări la solicitarea Parchetului, iar pe 2 aprilie 2015 s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de un amărât, un angajat al firmei, Răzvan Ionuţ Dogioiu, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere din culpă, un fel de Acarul Păun sau vinovatul de serviciu.

Tânărul, în vârstă de 27 de ani la acea dată, a fost printre primii acuzaţi la care s-a aplicat noua procedură prevăzută de legislaţia penală: sesizarea instanţei cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Astfel, Răzvan Ionuţ Dogioiu şi-a recunoscut fapta în faţa instanţei în octombrie 2015. La finalul acelui proces magistraţii de la Judecătoria Câmpulung au respins acordul încheiat de inculpat cu procurorul de caz şi a dispus continuarea urmăririi penale. Parchetul a făcut apel, dar calea de atac a fost respinsă. Ani de zile dosarul cazului poluării de pe platforma ARO s-a plimbat de la un tribunal la altul. Administratorul firmei, Vasile Tofan, a fost condamnat în primă instanţă de Judecătoria Câmpulung la 5 ani de închisoare, dar după ce dosarul a fost strămutat la Curtea de Argeş pedeapsa i-a fost redusă la 3 ani şi la plata unei amenzi de 600.000 lei, iar societatea Global Eco Center a fost obligată să înlăture deşeurile periculoase de pe fosta platformă ARO. Deşeurile au rămas însă în acelaşi loc, în ruina pe care unii o numesc în continuare hală industrială.

Primarul

Pentru că după incendiul din anul 2013 în clădire au rămas aproximativ 1500 de tone de deşeuri periculoase şi cam 1000 de tone de deşeuri nepericuloase de care nu-i pasă nimănui, Elena Lasconi, noul primar al oraşului Câmpulung Muscel, a început singură o luptă pentru rezolvarea problemei deşeurilor de pe platforma ARO.

Faptul că Global Eco Center nu face nimic pentru a prelua deşeurile şi a le neutraliza este de înţeles oarecum, deoarece firma nu mai are nici capacitatea şi nici posibilităţile financiare pentru a face acest lucru. De neînţeles este însă nepăsarea autorităţilor de mediu care nu găsesc o soluţie pentru a interveni în rezolvarea acestei probleme, dar şi a marilor companii, multe din domeniul industriei petroliere, generatorii acestor deşeuri ce aruncă milioane de euro în campanii de Greenwashing şi în rapoarte de CSR dar în realitate sunt interesate numai de creşterea profituluii şi de reducerea cheltuielilor cu gestionarea deşeurilor periculoase pe care le generează, fără a da doi bani pe protecţia mediului sau pe sănătatea oamenilor.

În urmă cu opt ani ei au găsit prin Global Eco Center modalitatea cea mai la îndemână pentru a scăpa de ele. Modul cum au fost depozitate de-a lungul timpului, incendiul care a îngrozit un întreg oraş, şi poluarea continuă generată de deşeurile lor nu le trezesc acestora nici cel mai mic sentiment de vinovăţie.

Referitor la situaţia de pe platforma ARO, Elena Lasconi a declarat în nenumărate rânduri că nu se va lăsa până când oraşul nu va scăpa de aceste deşeuri extrem de periculoase. „Nimeni nu ştie ce este în aceste butoaie. Unele sunt fără capace, altele au ruginit, sunt găurite, lichidele toxice se scurg în pânza freatică, acoperişul halei este găurit ca o sită, geamuri nu există, înăuntru plouă sau ninge de ani de zile şi toate aceste substanţe periculoase care nici nu ştim ce sunt se scurg şi poluează întreaga zonă.

Cu toate că am luat legătura cu toţi cei 24 de generatori de deşeuri, deşi am trimis un munte de hârtii la instituţiile abilitate, nu pot decât să constat o nepăsare totală pe care nu pot să o înţeleg şi în nici un caz să o accept. O singură firmă şi-a arătat disponibilitatea de a ridica deşeurile. Vorbesc de o tonă din cele 1500 de tone. Ce vreau să vă spun este că nu mă las intimidată, cu toate că o parte dintre generatorii de deşeuri sunt jucători importanţi din domeniul petrolului cu bani mulţi şi cu o armată de avocaţi, dar îi atenţionez că dacă nu vor răspunde solicitării mele de a-şi lua deşeurile din oraşul nostru eu voi face publică întreaga listă a celor care şi-au adus deşeurile periculoase în oraşul Câmpulung Muscel şi voi face apel la toate organizaţiile naţionale şi internaţionale de protecţie a mediului“, ne-a declarat Elena Lasconi. Problema deşeurilor de la Câmpulung Muscel este doar una din multele cazuri de poluare din România generate de complicitatea dintre autorităţi şi unii afacerişti locali sau de aiurea care au văzut în România, un loc unde pot face ce vor fără riscul de a fi traşi la răspundere, un loc unde pot scăpa ieftin de deşeurile toxice, de cele periculoase sau de gunoaie de tot felul, cumpărând la preţ de nimic bunăvoinţa autorităţilor. Este o lume a corupţiei generalizate din ultimii 30 de ani ale cărei efecte începem să le simţim cu adevărat abia acum…●