Transporturile de deşeuri oprite la graniţe de Garda Naţională de Mediu (GNM) şi returnate în ţările de origine au ţinut în ultimul timp prima pagină a ziarelor. Toate aceste importuri aveau ca destinatari câteva firme mici, care, oricât s-ar fi chinuit, nu ar fi putut transforma România în groapa de gunoi a Europei.● Matei Dumitru
De la începutul anului, câteva zeci de importuri ilegale de deşeuri au fost blocate la graniţele României de către comisarii Gărzii de Mediu. Din portul Constanţa au fost returnate în Belgia 70 de containere cu deşeuri, după ce comisarii GNM au constatat că ele nu conţineau deşeuri din plastic, aşa cum era specificat în acte, ci deşeuri din lemn şi metal, precum şi unele materiale periculoase.
În curtea unei firme din comuna Sâniob, judeţul Bihor, comisarii Gărzii de Mediu au descoperit 189 tone de deşeuri aduse din Italia, în mare parte textile. Descinderea a avut loc în urma unor reclamaţii venite din partea cetăţenilor deranjaţi de faptul că ei sunt obligaţi să facă colectare selectivă, în timp ce localitatea se umple cu munţi de gunoaie aduse din alte ţări.
Tot în Constanţa a sosit şi un container de 11 tone care ar fi trebuit să conţină, conform documentelor, părţi şi accesorii auto cu un grad de uzură de 15%, destinate unei firme din judeţul Suceava. Şi acesta a fost returnat în ţara de origine după ce la control s-a constatat că ar conţine alte tipuri de deşeuri neconforme cu cele din acte.
25 de tone de deşeuri de cauciuc şi de anvelope aşa-zis „verzi“ care ar fi trebuit să ajungă din Marea Britanie la o firmă din judeţul Vâlcea au fost oprite tot în portul Constanţa şi returnate în ţara de origine.
O mafie a găinarilor?
Nu vom şti niciodată câte sute de tone de deşeuri periculoase şi nepericuloase au intrat totuşi, mai mult sau mai puţin legal, în ţară în anul 2020.
Interesant este că în ultimul timp toate tirurile întoarse din drum sau containerele maritime întoarse din portul Constanţa aveau ca destinaţie câteva firme mici şi foarte mici, nu mari agenţi economici. Pentru marii operatori economici, demonstrarea faptului că au instalaţii autorizate şi funcţionale pentru tratarea sau eliminarea deşeurilor este un fel de paşaport verde ce le permite să introducă în ţară şi să ardă orice cantitate şi orice fel de deşeuri doresc. Câteva containere cu gunoaie întoarse din drum sunt nimic faţă de cantităţile uriaşe de deşeuri care intră în ţară în ultimul timp prin toate punctele de trecere a frontierelor, transporturi despre care nu mai vorbeşte nimeni.
Traficul cu deşeuri este un fenomen real şi nu este o şmecherie pasageră a unor găinari, aşa cum ni se sugerează mai mult sau mai puţin voalat în ultimul timp, este o uriaşă afacere ilegală, controlată de „mafia gulerelor albe“ din ţară şi din afara ei.
Iar în faţa acestor puternice reţele de crimă organizată, Garda de Mediu, Poliţia de Frontieră sau procurorii specializaţi, în cazul în care chiar doresc să intervină, nu mai au la îndemână prea multe instrumente legale, fiindcă Statul a avut grijă fie să nu le pună la dispoziţie, fie să le elimine.
Propunerea privind stabilirea unor puncte unice de trecere a frontierei pentru transporturile de deşeuri care intră în ţară sau care tranzitează România, coroborată cu înfiinţarea unor echipe complexe de control la fiecare din aceste puncte de trecere şi dotarea acestora cu laboratoare de analize mobile, zace undeva prin vreun sertar din birourile Guvernului, aşteptând să fie aprobată. Acestei propuneri i s-ar putea adăuga alta – reintroducerea notificărilor la importul deşeurilor nepericuloase -, a cărei eliminare a deschis, de fapt, în 2015 poarta României pentru gunoaiele din toată lumea. Nu China e de vină că am ajuns pubela Europei, ci noi. Ministrul Mediului, Tánczos Barna, a recunoscut recent că „există o mafie a deşeurilor împotriva căreia ministerul duce o luptă continuă“, ceea ce este salutar. Dacă cineva îşi poate închipui însă că mafia deşeurilor poate funcţiona fără a avea ramificaţii la cele mai înalte niveluri din instituţiile de autorizare şi control ale Ministerului Mediului înseamnă că fie nu are nici cea mai mică idee despre modul cum funcţionează această reţea, fie nu poate să se implice într-un război pe care nu-l poate câştiga.●
