Dezgheţarea permafrostului cauzează acum mai mult ca niciodată îngrijorări cu privire la posibilitatea reapariţiei unor boli pe care le credeam dispărute. Mii de cadavre umane sunt îngropate în solul îngheţat. Multe au fost victimele variolei sau ale gripei din 1918. Este oare posibil ca viruşii şi bacteriile de acum sute de ani să prezinte un pericol?● Matei Dumitru
În ultimii ani a existat o teamă din ce în ce mai mare cu privire la o posibilă consecinţă a schimbărilor climatice: agenţii patogeni zombi. Ideea a reapărut în vara anului 2016, când un mare focar de antrax s-a declanşat în Siberia. Atunci un val de căldură a dezgheţat un strat gros de permafrost şi o mulţime de carcase de reni au început să iasă la iveală. Animalele muriseră de antrax şi, ca urmare a căldurii, nu numai trupurile lor s-au dezgheţat, ci şi bacteriile. Sporii de antrax s-au răspândit în tundra polară şi zeci de oameni au fost spitalizaţi, iar un copil de 12 ani a murit.
Cercetătorii s-au îngrozit. Antraxul zombi părea că s-ar fi întors cumva la viaţă după ce a fost îngheţat timp de 70 de ani, iar oamenii au început să-şi pună întrebări: ce agent patogen va urma? Variola? Gripa din 1918?
Antraxul „se ridică“ de milenii din solurile din întreaga lume. Această bacterie hibernează în pământ până când condiţiile sunt propice revenirii sale la viaţă. În Evul Mediu locuitorii Europei erau obişnuiţi să vadă câmpuri pline de oi ucise de antrax. Francezii aveau şi o denumire pentru ele: „champs maudits“, câmpuri blestemate.
Arctica este însă plină de agenţi patogeni chiar mai periculoşi decât antraxul. Dar oare există dovezi ştiinţifice că aceşti viruşi mortali ar putea supravieţui unui „dezgheţ blând“ şi să declanşeze un nou focar?
Vânătoarea de viruşi
Michael Zimmerman este un paleopatolog de la Universitatea din Pennsylvania care studiază de 30 de ani cadavre mumificate. O dată a studiat corpul îngheţat al unui om găsit în Insulele Aleutine care părea să fi murit din cauza unei pneumonii. Specialistul a căutat şi a găsit bacteriile din interiorul corpului, apoi a încercat să le aducă la viaţă. „Le-am putut vedea sub microscop, în interiorul plămânilor. Le-am încălzit şi le-am hrănit, dar nu a crescut nimic. Iar acest lucru nu m-a surprins fiindcă bacteriile pneumonice au evoluat pentru a trăi în oameni la temperatura corpului, nu a solului rece, deci erau moarte. Avem de-a face cu organisme îngheţate de sute de ani şi nu cred că s-ar întoarce la viaţă“, a declarat a declarat Zimmerman.
În 1951, Johan Hultin, un proaspăt absolvent de medicină, a decis şi el să testeze acelaşi lucru. A mers într-un orăşel de lângă Nome, Alaska şi a dezgropat un mormânt în care fusese înhumată o victimă a gripei spaniole din 1918. Hultin a tăiat bucăţi din plămânii omului şi le-a adus acasă, apoi a încercat să crească virusul în laborator. „Am sperat că voi putea izola un virus viu“, a declarat medicul în 2004. „Şi nu am putut fiindcă virusul era mort, iar asta poate că a fost un lucru bun“, a adăugat el.
Un lucru bun, da. Dar iată partea deranjantă. Hultin a încercat din nou să captureze acelaşi virus gripal 45 de ani mai târziu. Aşa că la 73 de ani, Hultin s-a întors din nou în Alaska şi folosind foarfeca de croitorie a soţiei sale a luat cu el o bucată de plămân din cadavrul unei femei pe care a numit-o Lucy.
În acelaşi timp, o echipă de oameni de ştiinţă canadieni a plecat la vânătoarea virusului gripei din 1918 în Norvegia. Au dezgropat şapte cadavre, dar nici ei nu au reuşit să recupereze particule de virus.
Şi oamenii de ştiinţă ruşi au încercat în mod intenţionat să reînvie viruşii dintr-un corp găsit în permafrostul lor. Ei au recuperat bucăţi de virus, dar nu l-au putut creşte în laborator.●
