19.2 C
București
joi, octombrie 3, 2024
Mai mult

    O mare victorie

    Abia lansată în dezbatere publică, Hotărârea de Guvern privind sistemul de garanţie-returnare ne este prezentată de pe acum ca fiind soluţia-minune care va rezolva problema deşeurilor în România, ceea ce nu este adevărat. România are probleme atât de mari în gestionarea deşeurilor încât pasarea responsabilităţii statului către mediul privat, pe un segment relativ mic de ambalaje, nu poate suplini uriaşa nepăsare a autorităţilor din ultimii zeci de ani.

    Taxa de depozitare, colectarea separată, sistemul „Plăteşti pentru cât arunci“ sunt doar unele dintre măsurile cerute de Comisia Europeană dar nepuse în practică nici până acum de ţara noastră.

    Spre deosebire de alte ţări europene, România şi-a împărţit competenţele în gestionarea deşeurilor municipale între mai multe instituţii, din care ultima spiţă la căruţă este Ministerul Mediului, care în afară de licenţierea organizaţiilor de transfer de responsabilitate nu are alte instrumente de intervenţie în gestionarea deşeurilor municipale.

    Ministerul Dezvoltării este cel care coordonează, prin Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Interes Public (ANRSC), activităţile de colectare şi depozitare a deşeurilor. Ei sunt cei care acordă licenţele societăţilor de salubrizare şi depozitelor de deşeuri şi stabilesc nivelul tarifelor sau al taxelor de salubrizare.

    Problema reală a României este aceea că instituţiile, oricâte ar fi, nu conduc în mod real acest domeniu, ci grupurile de interese. Politicieni, ONG-işti, consultanţi, funcţionari din DSP, din agenţiile de mediu, tot felul de indivizi şi-au unit forţele în reţele infracţionale care au devenit acum atât de puternice, încât ele decid de fapt politicile de gestionare a deşeurilor din România, nu un minister sau altul. De aceea Hotărârea de Guvern privind sistemul de garanţie-returnare trebuie privită ca o mare victorie, în primul rând a noastră, a cetăţenilor plătitori de taxe şi impozite, de bani care în loc să se regăsească în modernizarea României au ajuns atâta amar de vreme în buzunarele unor infractori de drept comun.● Matei Dumitru

    Newsletter Ecologic

    Abia lansată în dezbatere publică, Hotărârea de Guvern privind sistemul de garanţie-returnare ne este prezentată de pe acum ca fiind soluţia-minune care va rezolva problema deşeurilor în România, ceea ce nu este adevărat. România are probleme atât de mari în gestionarea deşeurilor încât pasarea responsabilităţii statului către mediul privat, pe un segment relativ mic de ambalaje, nu poate suplini uriaşa nepăsare a autorităţilor din ultimii zeci de ani.

    Taxa de depozitare, colectarea separată, sistemul „Plăteşti pentru cât arunci“ sunt doar unele dintre măsurile cerute de Comisia Europeană dar nepuse în practică nici până acum de ţara noastră.

    Spre deosebire de alte ţări europene, România şi-a împărţit competenţele în gestionarea deşeurilor municipale între mai multe instituţii, din care ultima spiţă la căruţă este Ministerul Mediului, care în afară de licenţierea organizaţiilor de transfer de responsabilitate nu are alte instrumente de intervenţie în gestionarea deşeurilor municipale.

    Ministerul Dezvoltării este cel care coordonează, prin Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Interes Public (ANRSC), activităţile de colectare şi depozitare a deşeurilor. Ei sunt cei care acordă licenţele societăţilor de salubrizare şi depozitelor de deşeuri şi stabilesc nivelul tarifelor sau al taxelor de salubrizare.

    Problema reală a României este aceea că instituţiile, oricâte ar fi, nu conduc în mod real acest domeniu, ci grupurile de interese. Politicieni, ONG-işti, consultanţi, funcţionari din DSP, din agenţiile de mediu, tot felul de indivizi şi-au unit forţele în reţele infracţionale care au devenit acum atât de puternice, încât ele decid de fapt politicile de gestionare a deşeurilor din România, nu un minister sau altul. De aceea Hotărârea de Guvern privind sistemul de garanţie-returnare trebuie privită ca o mare victorie, în primul rând a noastră, a cetăţenilor plătitori de taxe şi impozite, de bani care în loc să se regăsească în modernizarea României au ajuns atâta amar de vreme în buzunarele unor infractori de drept comun.● Matei Dumitru