Sunt puțini cei care deși dețin funcții înalte în instituțiile care reglementează gestionarea deșeurilor în România, au vizitat vreodată în viața lor o fabrică de reciclare, o organizație de tip OIREP, un valorificator de deșeuri, un depozit sau vreo stație de sortare.
Singurele lor experiențe în domeniu sunt legate de descinderile în comunele din jurul Bucureștiului unde se ard gunoaie sau de vizitele la cele câteva SMID-uri care sunt cât de cât funcționale. În rest, toate informațiile care ajung la ei vin din cu totul alte surse. Sunt un fel de informații second-hand, de date trunchiate, amestecate, negative în marea lor parte, care îi fac pe decidenți să vadă în jurul lor numai hoți, pungași și mafioți.
Este normal ca la ministru să ajungă informații legate de evaziunea dintr-un domeniu cum este cel al gestionării deșeurilor. Cum ar fi normal și să fie interesat și de corupția din instituțiile de autorizare și control care sunt subordonate măcar teoretic ministerului. Dar asta doar dacă ar vrea cu adevărat să facă curățenie în domeniu.
A nu te uita în propria curte atunci când vorbești de evaziune, raportări false sau alte încălcări ale legii este profund greșit, neconstructiv și chiar jignitor pentru oamenii care muncesc cinstit, dar fac parte dintr-un anumit grup, de colectori, reciclatori sau OIREP-uri. La fel de necinstit ar fi ca și ei să vadă în politicieni niște indivizi corupți, mânați doar de interese obscure, însetați de putere și puși pe înavuțire rapidă.
Tot acest spectacol grotesc trebuie să înceteze. Și primul pas ar trebui făcut de însuși ministrul Mediului, care ar putea să se ducă în vizită la câte un reciclator, la un sediu de OIREP, poate chiar și la un mic colector de deșeuri. Ideea că astfel și-ar putea asocia imaginea cu vreun infractor este o aiureală, atâta timp cât participă oricum la o sumedenie de conferințe sponsorizate de firme despre care presa vuiește că ar fi implicate în scandaluri legate de fraude, raportări false și spălare de bani.
