Un raport recent al Agenției Europene de Mediu (EEA), intitulat „Rolul impozitării de mediu în sprijinirea tranzițiilor de sustenabilitate“ și publicat pe 7 februarie a.c. semnalează că veniturile din taxele de mediu pot și trebuie să sprijine investițiile de tranziție, dar teama oficialilor europeni este că aceste venituri ar scădea pe măsură ce vor fi îndeplinite obiectivele politicii de mediu și de climă ale Uniunii Europene.• ecologic
În Uniunea Europeană veniturile din taxele de mediu au fost de 330 miliarde euro în 2019, iar ponderea lor din veniturile totale obținute din impozitări a scăzut de la 6,6% în 2002 la 5,9% în 2019.
Scăderea veniturilor din taxele de mediu fost observată în țările care au implementat cele mai multe măsuri de protecție a mediului – cum sunt Danemarca, Norvegia și Suedia – ceea ce arată că o impozitare de mediu eficientă are pe de-o parte efecte benefice asupra mediului, dar pe de altă parte erodează baza de impozitare pe termen lung. Altfel spus, o politică de mediu serioasă duce inevitabil la scăderea veniturilor bugetare. Ca urmare, accentul taxelor de mediu trebuie să treacă de la generarea de venituri la sprijinirea îndeplinirii obiectivelor de mediu și climă, conchide raportul EEA.
Tendințe în veniturile din impozitele de mediu
La nivelul celor 27 de state membre ale Uniunii (UE-27) veniturile din impozitele de mediu au crescut cu 18%, de la 253 miliarde euro în 2002 la 298 miliarde euro în 2019. Cu toate acestea, creșterea a fost mai mică decât cea a PIB-ului (26%) și a veniturilor fiscale totale (31%). Veniturile au crescut în majoritatea statelor membre. Acestea s-au dublat în Bulgaria, Estonia, Letonia, Polonia și Slovacia între 2002 și 2019 și au scăzut în Danemarca, Germania, Norvegia și Portugalia cu 5 până la 15%.
În coșul bugetelor naționale taxele de mediu diferă foarte mult de la o țară europeană la alta. În Germania și Luxemburg ele reprezintă 4,5% din buget, iar în Grecia și Bulgaria 10%.
În 12 state membre povara fiscală a trecut de la taxarea muncii la cea de mediu. Estonia, Bulgaria, Letonia, Grecia, Belgia și Slovenia se află în fruntea țărilor care au impozitat mai mult poluarea decât mun-ca. La polul opus se situează Germania, Norvegia, Danemarca și Portugalia, care au crescut în ultimii ani impozitarea muncii și au scăzut-o pe cea de mediu. România, Polonia și Olanda se află undeva la mijloc, cu niveluri aproape egale ale celor două impozitări.
Veniturile din decarbonizare și cheltuielile publice
Punerea în aplicare pe scară largă a prețului carbonului – sub formă de taxe pe emisii de carbon sau prin sisteme de comercializare a cotelor de emisii – este una dintre măsurile politice care au un rol crucial în eforturile de decarbonizare, inclusiv în pachetul „Fit for 55“ al Comisiei Europene.
Conform raportului Agenției Europene de Mediu, introducerea oricărui nou instrument economic în domeniul emisiilor poate să genereze în timp venituri suplimentare dacă este susținută de o politică ambițioasă de stabilire a prețului carbonului. Fondul Monetar Internațional (FMI) estimează că introducerea unui preț al carbonului de 50 USD/tonă pe lângă schemele existente de prețuri la energie ar putea genera în 2030 aproximativ 1% din PIB în țările cu emisii intense și aproximativ 0,5% în state ca Franța, Germania și Italia.
Aceste sume sunt necesare pentru a acoperi măcar în parte cererea tot mai mare de cheltuieli publice atât în climă și energie, cât și pentru a face față problemelor legate de îmbătrânirea populației.
