15.3 C
București
luni, octombrie 7, 2024
Mai mult

    Un an ca nici un altul

    Am trecut cu toţii printr-un an îngrozitor din toate punctele de vedere. Pandemia, interdicţiile pe care nu ni le-am fi putut închipui în urmă cu doi ani, nesiguranţa şi frica au pus stăpânire pe vieţile noastre. Un mecanism mediatic uriaş s-a pus în mişcare la nivel mondial pentru a ne inocula un sentiment de nesiguranţă de care nu cred că vom mai scăpa prea curând.

    Frica de a ne îmbolnăvi, nu numai de COVID, ci de orice boală posibilă şi spaima că am putea ajunge în vreun spital, oricare ar fi el, sunt frământări copleşitoare pentru majoritatea oamenilor din România.

    Bâlbâiala autorităţilor, declaraţiile contradictorii şi minciunile s-au ţinut lanţ în acest an. Şi de parcă toate astea nu ne-ar fi fost de ajuns, la toate mizeriile pe care le-am trăit s-a adăugat şi cea a alegerilor parlamentare cu tot pachetul lor de scandaluri, acuze şi promisiuni deşănţate.

    Ne-am pricopsit cu un partid parlamentar nou – atât de extremist cât să ne încadrăm şi noi în trendul european – şi cu două partide care au ieşit pentru patru ani din marea afacere numită la noi politică de stat. Iar acum a început marea împărţeală a ministerelor, agenţiilor şi nenumăratelor instituţii care sunt în România un fel de pradă de război preluată o dată la patru ani de cei pe care noi, poporul, îi desemnăm învingători ai unei bătălii în care ştim dinainte că învinşii suntem tot noi.

    Mi-e foarte greu să îmi închipui că anul viitor va fi mai bun. Panta pe care am intrat este atât de abruptă, căderea este atât de accelerată şi finalul atât de previzibil încât mi-e greu să găsesc măcar o fărâmă de speranţă.

    Ceea ce ne-a învăţat până acum pandemia a fost că supravieţuirea depinde numai de noi, nu de alţii şi în nici un caz de vreun sistem de stat, la care noi suntem doar cotizanţi şi nu beneficiari. De aceea nu e foarte important cine va conduce un minister sau altul sau cine va fi prim-ministru. Viaţa noastră va merge înainte, mai rău sau mai bine, numai în funcţie de felul în care noi vom reuşi să ne adaptăm la noile realităţi ale anului viitor, la noile restricţii şi la tot ce ni se mai pregăteşte.● Matei Dumitru

    Newsletter Ecologic

    Am trecut cu toţii printr-un an îngrozitor din toate punctele de vedere. Pandemia, interdicţiile pe care nu ni le-am fi putut închipui în urmă cu doi ani, nesiguranţa şi frica au pus stăpânire pe vieţile noastre. Un mecanism mediatic uriaş s-a pus în mişcare la nivel mondial pentru a ne inocula un sentiment de nesiguranţă de care nu cred că vom mai scăpa prea curând.

    Frica de a ne îmbolnăvi, nu numai de COVID, ci de orice boală posibilă şi spaima că am putea ajunge în vreun spital, oricare ar fi el, sunt frământări copleşitoare pentru majoritatea oamenilor din România.

    Bâlbâiala autorităţilor, declaraţiile contradictorii şi minciunile s-au ţinut lanţ în acest an. Şi de parcă toate astea nu ne-ar fi fost de ajuns, la toate mizeriile pe care le-am trăit s-a adăugat şi cea a alegerilor parlamentare cu tot pachetul lor de scandaluri, acuze şi promisiuni deşănţate.

    Ne-am pricopsit cu un partid parlamentar nou – atât de extremist cât să ne încadrăm şi noi în trendul european – şi cu două partide care au ieşit pentru patru ani din marea afacere numită la noi politică de stat. Iar acum a început marea împărţeală a ministerelor, agenţiilor şi nenumăratelor instituţii care sunt în România un fel de pradă de război preluată o dată la patru ani de cei pe care noi, poporul, îi desemnăm învingători ai unei bătălii în care ştim dinainte că învinşii suntem tot noi.

    Mi-e foarte greu să îmi închipui că anul viitor va fi mai bun. Panta pe care am intrat este atât de abruptă, căderea este atât de accelerată şi finalul atât de previzibil încât mi-e greu să găsesc măcar o fărâmă de speranţă.

    Ceea ce ne-a învăţat până acum pandemia a fost că supravieţuirea depinde numai de noi, nu de alţii şi în nici un caz de vreun sistem de stat, la care noi suntem doar cotizanţi şi nu beneficiari. De aceea nu e foarte important cine va conduce un minister sau altul sau cine va fi prim-ministru. Viaţa noastră va merge înainte, mai rău sau mai bine, numai în funcţie de felul în care noi vom reuşi să ne adaptăm la noile realităţi ale anului viitor, la noile restricţii şi la tot ce ni se mai pregăteşte.● Matei Dumitru