17.8 C
Bucharest
Friday, September 24, 2021

Concurenţa în managementul DEEE şi impactul ei asupra mediului

Sursa foto: Uniunea Europeană

Pentru buna funcţionare a unei pieţe sănătoase concurenţa dintre agenţii economici care produc şi vând bunuri şi servicii similare este o condiţie esenţială. Acest principiu se aplică şi managementului deşeurilor de echipamente electrice şi electronice (DEEE) care are ca scop principal reducerea impactului negativ al DEEE-urilor asupra mediului înconjurător, iar tarifele care se colectează pentru a finanţa acest domeniu se situează pe un plan secund, ele având doar un rol auxiliar.●

Sursa foto iStockphoto.com

Pentru o analiză corectă a fenomenului trebuie să definim fiecare actor din lanţul de management al DEEE din România. Producătorii de echipamente electrice şi electronice (EEE) sunt societăţi comerciale care urmăresc în mod firesc obţinerea unui profit şi sunt prezente în această activitate ca urmare a obligaţiilor pe care legislaţia în vigoare le pune în sarcina lor. În România producătorii au preferat să transfere aceste responsabilităţi către organizaţii de transfer de responsabilitate (OTR), care deţin licenţe emise de Ministerul Mediului.

OTR-urile din domeniul managementului DEEE au regim de ONG-uri nonprofit şi activează în această formă de organizare pentru a respecta normele legale care reglementează transferul de responsabilitate. Aceste organizaţii funcţionează în baza unui Plan de operare care în realitate este un plan de business în baza căruia sunt calculate tarifele de prelucrare a DEEE folosite în piaţă. Pentru executarea acestui Plan de operare trebuie să se ţină cont de ipotezele de lucru care au stat la baza întocmirii sale, dintre care menţionăm:

  • volumul de EEE noi puse în piaţă, care este influenţat şi de numărul de producători şi poziţia acestora în piaţa de EEE din România;
  • volumul de DEEE colectate şi compoziţia/structura lor;
  • costurile serviciilor impuse de legislaţia în vigoare etc.

Dacă volumul de EEE poate fi uşor monitorizat de OTR-uri, ceilalţi parametri sunt greu de controlat în condiţiile actuale din România.

Deşi discutăm despre categoria de deşeuri cu cea mai mare rată de creştere, de aproximativ 21% în următorii cinci ani, volumul de DEEE colectat în România nu depăşeşte 16% din cantităţile generate. În ceea ce priveşte producătorii, respectiv OTR-urile, actele normative au stabilit în sarcina acestora ca obligaţie imperativă atingerea unei ţinte de colectare de 65% din media volumelor de EEE puse pe piaţă în ultimii 3 ani. În concluzie, dacă forţăm o comparaţie, avem o rată de colectare de 16% din volumul de deşeuri generate faţă de o ţintă de 65% impusă de norme. Acesta este unul dintre motivele pentru care putem să vorbim despre concurenţă, întrecere, rivalitate între OTR-uri, pentru că acestea depun eforturi constante pentru a-şi îndeplini obligaţiile prevăzute de lege.

Dacă la început au fost doar câteva OTR-uri, astăzi în România sunt 11 organizaţii care deţin licenţa de funcţionare şi alte 7 care aşteaptă să o primească pentru a-şi începe activitatea. Şi în ţările din vestul Europei există o tendinţă de înfiinţare a unor noi organizaţii, iar din informaţiile noastre producătorii au primit până acum foarte bine această modificare a structurii sistemului de management al DEEE.

Concurenţă şi autorităţi

Tarifele pentru preluarea responsabilităţilor, calculate în baza Planului de operare, se modifică diferit la fiecare OTR în funcţie de obligaţiile preluate de la producătorii cu care au încheiat contracte de transfer de responsabilitate. În acest domeniu tarifele au rămas la nivelul din 2007, motiv pentru care unele OTR-uri vechi, pentru a putea îndeplini obligaţiile din ce în ce mai mari de la an, sunt nevoite să-şi mărească tarifele, spre deosebire de OTR-urile noi care, fiind la început de drum, au obligaţii mai mici de îndeplinit şi implicit tarife mai mici.

Realitatea ne arată că producătorii preferă OTR-urile cu tarifele cele mai mici, fiind obişnuiţi cu modul de lucru din ultimii ani, fără a lua în calcul implicarea în activităţile care ar contribui la atingerea ţintelor, ceea ce contravine prevederilor din legislaţia specifică.

Despre modul în care este organizat sistemul de management şi rezultatele activităţilor desfăşurate din 2007 până în prezent am putea discuta analizând cifrele pe fiecare an în parte, însă aceste date sunt aproape imposibil de obţinut de la autorităţi.

În concluzie, între OTR-uri există o concurenţă în privinţa tarifelor practicate şi în domeniul colectării DEEE-urilor generate în piaţă. Din păcate nu există aceeaşi competiţie şi în dezvoltarea infrastructurii de colectare şi a industriei de reciclare a DEEE.

O soluţie folosită şi în alte state din Europa pentru a reduce această rivalitate între organizaţiile de tip OTR este stabilirea de către autorităţi a unor valori minime obligatorii pentru tarifele de transfer de responsabilitate, calculate în baza informaţiilor colectate din piaţă în anii anteriori, aşa cum este prevăzut de legislaţia în vigoare, tarife care ar trebui să acopere costurile aferente îndeplinirii obiectivelor.

Necesitatea unor prevederi legislative

Un alt element important al Planului de operare îl constituie costurile serviciilor impuse de legislaţia în vigoare, aceste servicii fiind prestate de societăţi comerciale autorizate, care urmăresc să-şi acopere costurile şi să-şi maximizeze profitul. Serviciile impuse de legislaţia în vigoare sunt:

  1. Colectarea DEEE – care poate fi prestată atât de societăţi autorizate cât şi de centre de colectare ale administraţiei publice locale;
  2. Activităţile de transport şi tratare a DEEE-urilor – care pot fi prestate doar de societăţi autorizate;
  3. Conştientizarea şi educarea populaţiei în problematica DEEE-urilor – care trebuie realizată de toţi actorii implicaţi în această industrie.

În realitate, centrele autorităţilor publice locale de colectare a DEEE sunt aproape inexistente, producătorii se implică foarte puţin, iar singurul sistem funcţional este cel al societăţilor autorizate pentru colectarea DEEE.

Cristian Pocol, preşedintele Asociaţiei Respo DEEE
Foto: ecologic

În consecinţă, din cauza volumului mic de DEEE disponibile în piaţă societăţile de colectare au ajuns să liciteze deşeurile colectate la OTR-ul care oferă preţul cel mai mare, fapt ce duce la creşterea costurilor de operare. Situaţia contravine legislaţiei Administraţiei Fondului pentru Mediu (AFM) care interzice această practică. Avem solicitări şi de 1.500 lei/tonă de DEEE colectat, valoare care nu are o corelaţie cu costurile reale ale colectorului şi este dată doar de cererea mare care vine din partea OTR-urilor active. S-a ajuns acum în situaţia în care acest cost creşte foarte mult, depăşind cu mult valoarea totală a celorlalte cheltuieli necesare bunei funcţionări a organizaţiei. Este un mod de lucru folosit de mulţi ani şi pentru combaterea fenomenului credem că este necesară o prevedere legislativă care să aducă în limite corecte preţul şi modul de desfăşurare a activităţii de colectare a DEEE.

În ţările dezvoltate producătorii/importatorii sunt foarte implicaţi în procesul de colectare a DEEE, folosind un sistem „take back“ prin care cumpărătorii sunt obligaţi să aducă un produs vechi în momentul în care cumpără unul nou.

Măsura descrisă anterior împreună cu dezvoltarea şi extinderea centrelor de colectare zonale unde DEEE-urile sunt aduse de către deţinători fac ca aceste costuri de colectare să fie ţinute sub control.

În concluzie, am putea spune că în activitatea de colectare a DEEE deşi există o concurenţă, ea nu are niciun efect pozitiv asupra întregului sistem de management al DEEE.

Transportul şi tratarea

Transportul DEEE este realizat doar de societăţi comerciale autorizate pentru acest tip de activitate. Din păcate, din cauza unei interpretări extreme a autorităţilor din România, deşi păstrăm în locuinţe frigiderele şi televizoarele timp de mulţi ani, în momentul în care le transportăm înapoi în circuitul de colectare şi tratare trebuie să îndeplinim condiţiile de transport ale unor deşeuri foarte periculoase. Practica există doar în România şi face ca transportul să devină atât foarte dificil, cât şi extrem de scump.

Un element important al acestor costuri este distanţa pe care o parcurge un transport de DEEE, pentru că e foarte greu ca principiul proximităţii să fie respectat într-o ţară ca România, unde avem distanţe mari şi o subdezvoltare a industriei de tratare/reciclare. Rentabilitatea societăţilor care desfăşoară activităţi de transport al deşeurilor periculoase este la limită, ceea ce face să existe puţini operatori, deci o concurenţă redusă.

Tratarea DEEE este activitatea cea mai importantă din discuţia noastră. Deşi avem legislaţie specifică din 2005 cu aplicare din 2007, industria de reciclare s-a dezvoltat foarte încet. Autorităţile vorbesc despre aproximativ 70 de societăţi autorizate, dar noi nu deţinem informaţiile necesare pentru a şti dacă în realitate capacitatea de tratare conformă a acestor companii este sau nu în concordanţă cu volumul pieţei. Instalaţiile de tratare conforme presupun investiţii şi cantităţi mari de DEEE pentru o funcţionare optimă, pentru reducerea poluării şi pentru a reda industriei materiile prime secundare rezultate din reciclare.

Din categoria echipamentelor cel mai greu de reciclat fac parte echipamentele de transfer termic (frigidere, congelatoare, echipamente de aer condiţionat etc.), care reprezintă peste 50% din volumul de DEEE colectat şi pentru care sunt necesare instalaţii speciale a căror valoare este de ordinul milioanelor de euro. În acest moment avem doar două instalaţii care funcţionează în conformitate cu standardele de tratare CENELEX, ambele administrate de o singură societate comercială. Aşadar nu putem discuta despre o concurenţă în acest domeniu.

În loc de concluzie, vă prezint o părere personală, şi anume: dacă în sistemul de management al DEEE este încurajată această concurenţă puternică între actorii implicaţi, impactul asupra mediului este unul negativ, ceea ce este contrar scopului pentru care a fost organizat întregul sistem. Din acest motiv este foarte important ca autorităţile din domeniu să susţină şi să dezvolte o cooperare între toţi actorii implicaţi în sistem, astfel încât să se ajungă la o formă de competiţie benefică, apropiată de modelul concurenţial perfect, definit în teoriile economice.●

Cristian Pocol,

preşedintele Asociaţiei Respo DEEE

Publicitate

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Publicitate

Cele mai recente articole

Publicitate

Alte articole

Mai multe articole

Folosim cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență online. Prin acord, acceptați utilizarea cookie-urilor în conformitate cu politica noastră privind cookie-urile.

Privacy Settings saved!
Setările de confidențialitate

Când vizitați orice site web, acesta poate stoca sau prelua informații pe browserul dvs., mai ales sub formă de cookie-uri. Controlează-ți aici serviciile personale de cookie-uri.

Aceste cookie-uri ne permit să numărăm vizitele și sursele de trafic, astfel încât să putem măsura și îmbunătăți performanțele site-ului nostru.

  • _ga
  • _gat
  • _gid

Decline all Services
Accept all Services