România se află pe ultimul loc în toate statisticile privind reciclarea deşeurilor. Şi în loc să găsească soluţii pentru susţinerea industriei de reciclare, pentru folosirea deşeurilor ca materii prime secundare în circuitul economic, oficialii noştri vor să aducă în România incineratoare de deşeuri.• Matei Dumitru
Conform Eurostat ţara noastră a înregistrat cea mai slabă rată de reciclare din Uniunea Europeană. În anul 2021 România a reciclat doar 11,3% din deşeurile generate şi a înregistrat o scădere a ratei de reciclare cu 24% faţă de cea înregistrată în 2012, urmată de Danemarca, Suedia, Malta, Islanda, Norvegia, Belgia, UK, Elveţia şi Austria. La polul opus se situează Slovacia, care a înregistrat o creştere a ratei de reciclare de 265%, Polonia (236%), Letonia (202%), Bulgaria (162%) şi Croaţia (114%).
Strategia României pentru atingerea ţintelor de reciclare se bazează în prezent pe un singur element: demararea la finele acestui an a Sistemului de Garanţie-Returnare (SGR). Astfel că toată energia ministerului pare să se canalizeze în această direcţie.
Din datele publicate acum de Eurostat reiese că sistemele de tip SGR din alte state membre nu au dus în mod automat la creşterea ratelor de reciclare. Un exemplu este Danemarca, ţară care faţă de anul 2012 înregistrează cea de-a doua cea mai mică rată de reciclare (-19%), urmată de Suedia (-16%).
Menţionăm că Danemarca este ţara care în 2019 a colectat prin sistemul de tip garanție-returnare 92% din ambalajele puse pe piață. Suedia care are şi ea implementat încă din 1984 un astfel de sistem a reuşit să colecteze 84,9% din aceste ambalaje. O altă ţară care are încă din 2017 un sistem de tip SGR, dar care se află tot în rândul ţărilor cu cele mai mari scăderi ale ratei de reciclare, este Norvegia. Şi toate se află în coada clasamentului în ceea ce priveşte rata de reciclare, lângă România.
Subliniem faptul că termenul de „ambalaje puse pe piaţă“ nu înseamnă toate ambalajele ci doar cele care intră în sistemul de tip SGR, unele ambalaje de unică folosință pentru băuturi: plastic, metal și sticlă (nu toate). Ori aceste recipiente reprezintă un procent foarte mic din totalul ambalajelor care sunt puse pe piaţă.
Cum se explică însă legătura dintre existenţa sistemelor de tip SGR şi scăderea ratelor de reciclare? Un posibil răspuns este existenţa în ţările menţionate mai sus a unui alt sistem cu îndelungată tradiţie, acela de tratare termică, de incinerare a celorlate deşeuri de ambalaje, o direcţie spre care se pare că sunt atraşi în ultimul timp oficialii ministerului Mediului.
„Nu vor fi gazaţi cetăţenii“
În urmă cu doar câteva zile ministrul Tánczos Barna a spus la o conferinţă, pe lângă faptul că noi cetăţenii am fi principalii vinovaţi pentru că nu se face colectare selectivă la nivel naţional, că „trebuie să existe şi o aplecare spre o astfel de soluţie.“
„Trebuie să recuperăm timpul pierdut şi trebuie să rezolvăm această problemă a devierii cumva, de la o abordare care a exclus din schemă complet valorificarea termică în ultimii 10-15 ani. Peste tot în Europa există valorificarea termică la acele categorii de deşeuri care nu pot fi reciclate. Orice efort am face, şi în toată Europa aşa este, există o componentă de valorificare termică. Nu vor fi gazaţi cetăţenii. Trebuie să existe şi o aplecare spre o astfel de soluţie. Sunt tehnologii moderne, eu personal am fost la Viena pentru a vizita această centrală de valorificare termică sau de tratare termică, o tehnologie de ultimul răcnet, unde cuiburile de păsări erau în coşul de fum. Există şi în Elveţia şi în alte ţări. Trebuie să implementăm şi asemenea soluţii, singura problemă este aceea că astăzi pentru valorificare energetică nu mai avem bani europeni. Ultimul tren a fost pierdut de Bucureşti, o finanţare de peste 300 milioane de euro care s-a dus“, a declarat în data de 20 aprilie a.c. la un eveniment public ministrul Tánczos Barna.
Iar această declaraţie, venită oarecum pe neaşteptate, ridică câteva semne de întrebare. Reciclarea ambalajelor din România se va rezuma doar la cele colectate prin SGR? Ce se va întâmpla cu celelalte ambalaje, inclusiv cu cele pe care cetăţenii, după ce le-au separat mai bine sau mai puţin bine, le vor duce la puzderia de insulele ecologice pentru care ministerul vrea să cheltuiască 1,2 miliarde euro din PNRR?
Cât din ambalajele colectate în insulele ecologice vor ajunge la tratare termică? Şi ce rol vor avea în viitor OIREP-urile? Vor mai fi ele un instrument economic de tip european sau vor fi desfiinţate pentru ca banii producătorilor să ajungă la stat, un stat care va susţine mai mult incinerarea deşeurilor decât reciclarea lor?
Faptul că nu există fonduri europene pentru construcţia unui incinerator de deşeuri în Bucureşti nu este un impediment major. Bani se găsesc. Problema este însă alta, cum va fi susţinută în timp această instalaţie? Pentru că arderea deşeurilor costă acum mai mult decât reciclarea lor. Gazul nu mai este atât de ieftin ca acum 3 ani…
Este cunoscută aversiunea ministrului faţă de OIREP-uri. Că şi-ar dori ca sistemul EPR să fie preluat de AFM nu mai este un secret pentru nimeni. Şi dacă luăm în calcul faptul că în scurt timp se împlineşte aproape un an de când Tánczos Barna împreună cu Lóránd Fülöp au vizitat incineratorul „de ultimul răcnet“ din Viena, se clarifică o mare parte din modificările legislative pe care ministerul le-a iniţiat în ultimul timp.
Este adevărat că în multe ţări din Europa mai există instalaţii de tratare termică a deşeurilor, dar acestea au fost făcute cu mult timp în urmă. Multe dintre ele s-au desfiinţat în urma protestelor cetăţeneşti. Acum Uniunea Europeană, din care încă facem parte, susţine economia circulară, păstrarea resurselor în circuitul economic şi nu arderea lor.
Iar această politică europeană este o problemă majoră pentru producătorii de incineratoare, austrieci sau de unde or fi ei, care caută cu disperare ţări dispuse să le cumpere instalaţiile. Va fi România una dintre aceste ţări sau se va găsi o firmă privată care va cumpăra la un preţ mic un incinerator de deşeuri a cărui funcţionare va fi susţinută de stat din banii producătorilor pentru a curăţa România de (era să spun deşeuri) materii prime secundare?•
