Raport: SRI avertizează că grupuri de interese blochează dezvoltarea durabilă a României

Cel mai recent Raport de activitate al Serviciului Român de Informații, (pe anul 2020), semnalează un fapt cunoscut, acela că SRI a informat autoritățile de decizie ale statului cu privire la problemele cu care se confruntă societatea românească, dar acestea nu făcut ceva pentru a preveni efectele acestor probleme.

Dacă luăm în considerare că beneficiarii de pe plan local al documentelor de informare ale SRI sunt prefecții și președinții Consiliilor Județene este ușor de înțeles de ce o mare parte din aceste informări au ajuns unde nu trebuia. Și asta cu toate că Raportul nu face referire explicită la corupția generalizată din societatea românească…

Vă redăm în continuare câteva pasaje, credem noi relevante, din acest Raport:
„• Dezvoltarea durabilă a fost inhibată inclusiv de: implementarea deficitară a politicilor publice asociate gestionării deşeurilor; disfuncții în activitatea unor instituții din domeniu; neîndeplinirea obligațiilor asumate faţă de UE (deșeuri, calitatea aerului, conservarea biodiversității); preocuparea acutizată a operatorilor privați (de salubritate sau în domeniul hidrotehnic) de a-şi maximiza profiturile prin metode ce afectează interesele statului român şi ale cetățenilor; perpetuarea unor practici ilicite şi a corupției (deşeuri, silvic). Probleme majore au fost generate şi de lipsa unei strategii coerente de gestionare a resursei silvice, respectiv de deficiente sistemice în ceea ce priveşte amenajarea pădurilor şi valorificarea masei lemnoase.
• Capacitatea administrației publice de a-și îndeplini atribuțiile a fost afectată semnificativ de perpetuarea unor deficiențe funcționale sistemice, potentate de pandemie și de grupurile de interese cu conexiuni la nivelul zonelor de decizie. Acestea au continuat să genereze efecte negative asupra asigurării serviciilor publice esențiale și în ceea ce privește implementarea proiectelor de infrastructură sau a politicilor în domeniul de responsabilitate.
• În industrie, starea de fapt s-a menținut preponderent în registru negativ, în principal ca urmare a insuficienței resurselor financiare pentru dezvoltarea producției și a neaplicării unor strategii coerente pentru relansarea activităților cu potențial.
• Unii dintre marii operatori industriali au dezvoltat strategii cu impact negativ asupra intereselor naționale: luarea în calcul a intrării în faliment a unor combinate; prezervarea controlului asupra activelor și resurselor; neachitarea datoriilor către creditori entități de stat.
• Infrastructura şi piața de transport sunt subdezvoltate în raport cu necesitățile interne, pe fondul expertizei limitate şi managementului deficitar la nivelul administratorilor de infrastructură, precum și al acțiunilor unor grupuri de interese vizând preluarea transportatorilor cu capital de stat (ori a cotelor de piață).
• Asigurarea sustenabilităţii bugetului general consolidat a reprezentat o provocare majoră, îndeosebi ca urmare a efectelor generate de COVID-19. Alocarea de resurse financiare semnificative pentru gestionarea crizei sanitare, corelată cu problemele în colectarea veniturilor (pe fondul persistenţei activităţilor evazioniste de mare amploare, favorizate inclusiv de perpetuarea unor deficiențe sistemice în activitatea instituțiilor abilitate), a condus la creşterea considerabilă a deficitului bugetar.
• Rata de absorbţie a fondurilor europene s-a menținut pe un trend ascendent – 50% (exceptând plățile directe către fermieri) la începutul lunii decembrie, faţă de 32% la începutul anului, însă continuă să se situeze sub media UE (55%). Au persistat deficienţe sistemice pe componentele de accesare, management şi control, precum şi practici de accesare preferențială şi utilizare nejudicioasă, inclusiv ca urmare a unor acţiuni sau inacțiuni pe diferite paliere decizionale instituționale.
• Sistemul public de sănătate a fost afectat major de pandemie. Asigurarea unei reacții eficiente a fost grevată inclusiv de deficiențele în derularea unor procese cu caracter strategic și coagularea unor grupuri de interese la nivelul unor instituţii-cheie în gestionarea crizei.
• Au persistat dificultăți asociate asigurării unor medicamente de uz uman de strictă necesitate sau fără alternativă, discontinuitățile în aprovizionare favorizând utilizarea intensivă a autorizațiilor de nevoi speciale, fapt care a tergiversat rezolvarea problemelor de fond și a generat un impact semnificativ asupra bugetului alocat domeniului.
• Sistemul de învățământ a continuat să fie afectat atât de deficiențe conexe calității precare a resurselor şi infrastructurii, cât și de capacitatea redusă de gestionare a provocărilor generate de pandemie. S-au înregistrat progrese exclusiv punctuale pe linia digitalizării şi s-au accentuat decalajele în accesul la servicii, la infrastruc- tura și la tehnologia necesare derulării activității didactice în mediul virtual, pe fondul capacității reduse a sistemului de a asigura măsuri adecvate în beneficiul elevilor din categorii defavorizate.“• Matei Dumitru