Se vorbeşte foarte mult despre tăierile de păduri, legale sau nu, despre defrişări, exporturi sau importuri de lemn. Toate datele referitoare la aceste subiecte, inclusiv a cantităţilor de masă lemnoasă „extrasă“ din fondul silvic (public şi privat) ar putea fi verificate dacă informaţiile privind încasările de la Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) ar putea fi comparate cu altele, inclusiv cu cele din SUMAL. Din motive mai mult decât discutabile, acest lucru nu se întâmplă.
Conform Ordonaţei de Urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, cu modificările şi completările ulterioare, art. 9 alin. (1) lit. f), toţi agenţii economici care au obţinut venituri din vânzarea masei lemnoase și/sau a materialelor lemnoase (cu excepția lemnelor de foc), a arborilor și arbuștilor ornamentali, pomilor de Crăciun, răchitei și puieților trebuie să achite 2% din venit către AFM.
Ar fi interesant de aflat ce încasări a avut AFM, defalcat, din toate veniturile obţinute din aceste activităţi. Am putea şti astfel cât tăiem, cât plantăm, câţi pomi de Crăciun aruncăm după sărbători la gunoi sau câtă răchită se vinde în România, un subiect de mare interes naţional.
Încasările sunt însă înregistrate de AFM la grămadă, lemnul tăiat cu puieţii vânduţi pentru plantare, cu răchita şi pomii de Crăciun, totul într-o ciudată devălmăşie generală.
Nu credem că totul face parte dintr-o strategie de ascundere a adevărului privind tăierile de arbori. Sau a vânzării pomilor de Crăciun. Nu! Credem că răchita este problema…• Andrei Mincu
