Conform unor informaţii care au circulat mai mult pe surse în ultimele zile, se pare că Sistemul de Garanţie Returnare (SGR) nu va fi lansat anul acesta la sfârşitul lunii noiembrie, aşa cum era stabilit prin Hotărâre de Guvern.
Iar dacă va fi aşa, cel mai mare proiect public privat din România mai are de aşteptat, pentru că RetuRO, administratorul SGR, nu s-a hotărât exact până când să ceară amânarea demarării proiectului, până în martie anul viitor, aşa cum s-a discutat săptămâna trecută în Consiliul de Administraţie sau până în iunie cum s-a votat în Adunarea Generală a Acţionarilor în data de 12 septembrie a.c.
Nu ar fi însă prima amânare. Prin HG nr. 1074/2021 Guvernul României a stabilit iniţial că SGR va intra în funcţiune în întreaga ţară începând cu data de 1 octombrie 2022.
Ministerul Mediului a întârziat însă desemnarea administratorului până la data de 4 martie 2022, când a emis Hotărârea de Guvern nr. 165/2022.
Povestea desemnării administratorului SGR este una tipic românească.
HG nr. 165/2022 a fost emisă în data de 4 martie 2022, în aceeaşi zi a fost publicată în Monitorul Oficial. Tot în data de 4 martie 2022 s-a constituit şi societatea RetuRo Sistem Garanţie Returnare SA care a depus dosarul de licenţiere la termenul stabilit prin lege, fireşte tot în data de 4 martie 2022.
După numai două zile, pe 6 octombrie 2022, prin HG nr. 1214/2022 termenul de pornire a sistemului a fost schimbat din 1 octombrie 2022 în 30 noiembrie 2023.
Că Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor se va opune acum solicitării de amânare venite din partea administratorului SGR este evident. De fapt reprezentanţii Statului din acţionariatul firmei şi în Consiliul de Supraveghere, Teodor Dulceaţă şi Cosmin Teodoru, au votat împotriva solicitării de amânare a datei de 30 noiembrie 2023.
Este greu de ştiut cu ce probleme reale s-a confruntat până acum societatea RetuRO Sistem Garanţie Returnare, o companie uriaşă care se pare că are doar 6 angajaţi.
S-ar putea spune că sistemul propus este mult prea complex pentru a porni anul acesta. Sau că sticla ar trebui eliminată din SGR. Sau că pornirea ar trebui să se facă etapizat: întâi hypermarketurile, apoi supermarketurile şi abia la sfârşit magazinele mici. Sau că nu au avut timp, bani sau chef pentru a demara o campanie serioasă de promovarea a noului sistem de colectare.
Scuze s-ar putea găsi cu toate că RetuRO a beneficiat până acum din plin de sprijinul Statului. Recipientele care intră în aparate au statutul de ambalaje, nu de deşeuri ca în sistemele clasice de colectare. La RetuRO ele devin deşeuri abia atunci când ajung în centrele de numărare. Centre care nu există la ora actuală.
Pentru îndeplinirea obiectivelor la RetuRO sunt luate în calcul cantităţile „încredinţate în vederea reciclării“ şi nu „cantităţile care intră în instalaţiile de reciclare“ aşa cum se procedează la OIREP-uri.
În plus, institutiile Statului, Ministerul Mediului şi Garda de Mediu au lucrat în ultimul timp şi pentru RetuRO forţându-i pe producători să se înregistreze în sistem, uitând că şi în zona EPR, unde râmân mai mult de 70% din ambalaje, este nevoie de sprijin.
Dar dacă toată această amânare face parte dintr-un anumit joc al producătorilor, riscurile la care se expun sunt uriaşe. Penalităţile pentru neîndeplinirea obiectivelor nu sunt calculate ca până acum la 2 lei/kilogram, ci în bucăţi de ambalaj, mai precis 1 leu pentru fiecare ambalaj nereciclat.
În plus, mai există un mic amănunt. Acţionarii RetuRO ar trebui să nu uite că în data de 2 iunie 2022 Ministerul Mediului a publicat pentru scurt timp în dezbatere publică un proiect de HG care dădea posibilitatea Guvernului de a naţionaliza întregul Sistem de Garanţie-Returnare. Că această prevedere se referea atunci la situaţia în care nu se constituia administratorul SGR la termenul stabilit nu este foarte important. În situaţia de acum, aşa cum ar spune Caragiale: administratorul există, este admirabil, este sublim, dar lipsește cu desăvârșire.● Matei Dumitru