După aproape două săptămâni de negocieri intense, lucrările summit-ului COP28 s-au finalizat pe 13 decembrie a.c., cu o zi mai târziu decât a fost planificat ințial. Dintre toate ambițiile omenirii nu a rămas mai nimic, doar o lozincă: „ COP28 este începutul sfârșitului pentru combustibilii fosili“.
Perspectiva eliminării treptate a folosirii petrolului, gazelor și a cărbunelui a dispărut încă din primele zile ale COP28, atunci când Emiratele Arabe Unite, organizatorii summit-ului ONU, au lansat un proiect de propunere care sugera doar o reducere treptată a acestora. Reprezentanții Chinei și Indiei au declarat însă că țările lor „nu vor accepta niciun limbaj care să propună nici eliminarea treptată și nici reducerea treptată a anumitor surse de energie“, astfel că în Acordul final, termenul folosit a fost unul care nu supără nici o țară bogată: „tranziție de la combustibilii fosili folosiți în sistemele energetice“. Care vor fi aceste surse, când și cum se va face tranziția se va stabili probabil la unul din multele summit-uri viitoare.
Acordul final a fost însă aspru criticat de țările sărace și în special de țările insulare, cele mai grav afectate de creșterea nivelului oceanelor, națiuni care s-au simțit puternic marginalizate și acum ca și la celelalte summit-uri. Un politican din Samoa a vorbit chiar de trădare și de „condamnarea la moarte“ a cetățenilor statului său.
O perspectivă pe cât de îngrozitoare, pe atât de posibilă, care a fost însă îndulcită cu bani de bogații lumii. Cu mulți bani. Probabil că și-au spus glumind între ei că dacă tot or să moară unii, măcar să moară fericiți.
Astfel că la inițiativa Sultanului Ahmed Al Jaber, 3,5 miliarde de dolari au intrat într-un „Fond verde pentru climă“, 8,7 miliarde de dolari într-un fond pentru „Viață și trai“, 6,8 miliarde pentru „Energie“, 61,8 miliarde pentru „Finanțări“ și 1,7 miliarde pentru „Incluziune“.
Ceva mai puțini bani au intrat în alte fonduri legate direct de scopul summit-ului. În Fondul pentru „Daune și pierderi“ au intrat 792 milioane dolari, în cel pentru „Adaptare“ – 134 milioane, 129 milioane în fondul pentru „Țările cel mai puțin dezvoltate“ și cea mai mică sumă, de 31 milioane de dolari, în „Fondul special pentru schimbările climatice“.
A fost înființat și un fond privat de 30 miliarde dolari, numit ALTÉRRA. Conform declaraţiilor organizatorilor COP28, acest fond a fost înfiinţat pentru a „activa și de a dezvolta o nouă economie climatică globală, stimulând inovația, multiplicând capitalul privat și reducând barierele în calea investițiilor în piețele emergente și economiile în curs de dezvoltare. Axându-se pe investițiile acționabile, ALTÉRRA și partenerii săi s-au angajat să implementeze rapid cele 30 miliarde de dolari în proiecte cu impact ridicat pe piețele emergente.“
La COP28 a apărut și un nou termen, cel de „combustibilii fosili nereduși“. Care sunt acești combustibili este ușor de imaginat, dacă luăm în considerare faptul că termenul a fost propus de țările mari producătoare de petrol și gaze şi aprobat de celelalte state.
Pentru președintele COP28, Dr. Sultan Ahmed Al Jaber, summit-ul din Dubai a fost o realizare de proporții cosmice. „Împreună, ne vom urmări Steaua Polară. O vom urma de aici până la Baku și de la Baku până la Belem. Și împreună, vom asigura viitorul acestei frumoase planete pentru multe generații viitoare. Sper că spiritul de parteneriat, incluziune și pace de aici din Emiratele Arabe Unite vă vor însoți din acest loc și va crește spre binele întregii omeniri“, a spus Ahmed Al Jaber în închiderea summit-ului.
Pentru alții, COP28 nu a fost altceva decât un eșec monumental, un summit care a reunit zeci de mii de oameni din întreaga lume, timp de două săptămâni într-un loc de o opulență sfidătoare, pentru nimic. Un loc în care s-a vorbit mult prea mult despre bani, prea puțin despre mediu și unde nu s-a ajuns la un acord real pentru luarea unor măsuri concrete de combatere a schimbărilor climatice.
Și au mai fost unii participanți la summit care au luat totul ca pe o glumă bună. Pentru că a discuta în Emiratele Arabe Unite de renunțarea la petrol este ca și cum te-ai duce acolo și l-ai huli pe Alah în moschee. Pentru că sub tălpile zecilor de mii de participanți la summit-ul climatic și a celor câteva sute de protestatari de operetă nu se afla vreun petic de pământ amenințat de creșterea nivelului oceanelor sau vreun loc unde un copil moare de foame în fiecare clipă din cauza secetei, ci o mare de nisip sub care mustesc încă zăcăminte uriașe de petrol și gaze. O bogăție la care țările producătoare de petrol nu vor renunța prea curând. Bine, cu excepția țării noastre, care a renunțat de mult timp la petrol și salută veselă orice decizie, a oricui binevoiește să ne mai bage cât de cât în seamă.• Matei Dumitru
