„America First“ a devenit oficial „Planeta second“. Printr-o singură semnătură, președintele Donald Trump a scos Statele Unite din arhitectura globală care ținea în viață lupta împotriva schimbărilor climatice – iar consecințele riscă să fie ireversibile.
Pe 7 ianuarie 2026, președintele Donald Trump a semnat un memorandum prezidențial prin care a dispus retragerea Statelor Unite din 66 de organizații, convenții și tratate internaționale. Această decizie face parte din strategia sa „America First“ și vizează entități pe care administrația sa le consideră „contrare intereselor, securității și suveranității SUA“.
Retragerea vizează 31 de entități din cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU) și 35 de organizații non-ONU. Casa Albă a argumentat că aceste organizații promovează „agende globaliste“, sunt gestionate defectuos, irosesc banii contribuabililor americani sau se concentrează pe politici de tip „woke“ (diversitate, echitate) în detrimentul priorităților americane. Printre acestea se numără:
● Pactul energetic fără emisii de carbon;
● Comisia pentru cooperare în domeniul mediului;
● Forumul interguvernamental privind mineritul, mineralele, metalele și dezvoltarea durabilă;
● Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice;
● Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice;
● Forumul internațional al energiei;
● Agenția internațională pentru energie regenerabilă;
● Uniunea internațională pentru conservarea naturii;
● Programul de colaborare al ONU privind reducerea emisiilor provenite din defrișări și degradarea pădurilor în țările în curs de dezvoltare;
● Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice;
● Oceanele ONU;
● Agenția Internațională pentru energie regenerabilă;
● Alianța solară internațională.
Retragerea Statelor Unite din Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC) și din Grupul Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice (IPCC) reprezintă un punct de cotitură care ar putea destabiliza definitive întregul efort global de combatere a încălzirii globale.
Prăbușirea finanțării climatice globale
SUA nu sunt doar cea mai mare economie a lumii, ci și principalul contributor financiar pentru fondurile care ajută țările în curs de dezvoltare să facă tranziția către energie verde. Retragerea finanțării americane lasă o gaură de miliarde de dolari în Fondul Verde pentru Climă (Green Climate Fund).
Fără acești bani, națiunile în curs de dezvoltare, cele mai afectate de schimbările climatice, ar putea decide să revină la cărbune și combustibili fosili ieftini, argumentând că nu pot suporta singure costurile tranziției. Decizia lui Trump are şi un puternic efect de domino. Dacă cel mai mare poluator istoric nu mai vrea să plătească, alte țări dezvoltate ar putea să-și reducă, la rândul lor, contribuțiile, invocând lipsa de echitate.
Invalidarea obiectivului de 1,5°C (Acordul de la Paris)
Acordul de la Paris se bazează pe principiul „ambiției progresive“. Acum, fără SUA, acest mecanism este inutil. SUA este al doilea cel mai mare poluator actual şi dacă administrația Trump a eliminat reglementările privind emisiile de metan și a relansat producția masivă de cărbune și petrol, matematic este imposibil ca restul lumii să compenseze acele emisii pentru a menține pragul de 1,5°C sau chiar 2°C.
În plus, decizia va avea şi alte efecte. Dacă în trecut, SUA foloseau diplomația pentru a convinge țări precum India, Brazilia sau Indonezia să adopte ținte mai stricte, acum, Washingtonul oferă acestor țări „permisul moral“ de a ignora cu totul oriuce obiective climatice.
Administrația Trump a pus deseori sub semnul întrebării datele științifice. O retragere oficială din organismul care validează știința climatică poate duce la o erodare a încrederii globale în rapoartele de expertiză, transformând datele climatice dintr-o realitate certă într-un subiect de dezbatere politică.
Reorientarea piețelor de capital și de tehnologie
Politicile „America First“, care favorizează combustibilii fosili creează incertitudine pentru companiile de tehnologie verde. Dacă subvențiile se mută către petrol și gaze, inovația în baterii, hidrogen verde sau energie solară va încetini.
Această retragere oferă Chinei oportunitatea de a deveni liderul incontestabil al „economiei verzi“ în condiţiile în care ea domină deja producția de panouri solare și baterii auto. Fără concurența politică a SUA în acest domeniu, lumea va deveni dependentă tehnologic de Beijing pentru tranziția energetică.
Riscul unui „război comercial verde“
Dacă SUA produc bunuri folosind energie „murdară“ și ieftină, UE ar putea taxa suplimentar aceste produse la intrarea pe piața europeană pentru a proteja firmele locale care respectă norme ecologice stricte. Acest lucru ar putea duce la tensiuni comerciale majore și la o fragmentare a economiei mondiale în „blocuri verzi“ și „blocuri fosile“.
Dacă până acum, în lupta împotriva schimbărilor climatice, ţările lumii dădeau dovadă de o oarecare unitate, retragerea SUA ar putea transforma o problemă globală într-o serie de conflicte naționale, unde supraviețuirea economică imediată va prevala în fața sustenabilității pe termen lung.
Reacţii internaţionale
După anunţul Administraţiei Trump, China s-a autoproclamat principalul apărător al ordinii mondiale multilaterale. Ministerul de Externe al Chinei a declarat că „organizațiile internaționale nu sunt jucăriile niciunei țări“ și a criticat „legea junglei“ pe care Washingtonul ar încerca să o impună. China vede retragerea SUA din cele 66 de organizații (în special cele din cadrul ONU) ca pe o șansă de aur pentru a-și numi proprii experți în funcții de conducere și pentru a redirecționa politicile globale spre interesele Beijingului.
Pentru India situația este și mai complexă, deoarece se află la mijloc între dorința de a atrage investiții americane și nevoia de a-și proteja industria în fața normelor ecologice europene. India privește cu îngrijorare retragerea SUA din organizații precum Alianța Solară Internațională, pe care India a fondat-o alături de Franța. Delhi consideră că Washingtonul devine un partener imprevizibil, ceea ce ar putea forța India să își întărească legăturile cu alte blocuri (BRICS sau UE).
Uniunea Europeană a declarat oficial că va continua agenda climatică fără SUA. Această decizie va implica însă costuri financiare și structurale imense. Pentru 2026, Parlamentul European a aprobat deja un buget care alocă sume record pentru acțiunea climatică (peste 190 miliarde euro în angajamente).
Europenii riscă însă şi pierderea competitivității industriale. Firmele europene plătesc în prezent taxe pe emisii (ETS), în timp ce firmele americane sunt scutite de astfel de reglementări, o diferenţă care creează un dezechilibru economic major.
De acum nu numai oțelul american va fi mai ieftin decât cel european, ci majoritatea materialelor şi a produselor americane. UE aplică de la 1 ianuarie 2026 CBAM (taxa pe carbon la frontieră), iar SUA au amenințat deja cu contramăsuri (tarife vamale pe mașinile europene sau produse de lux). Toate aceste măsuri, contramăsuri, reglementări şi dereglementări vor avea un efect comun, scumpirea traiului zilnic pentru cetățeanului mediu european.● ecologic
