Curtea de Conturi Europeană (EEC) a publicat pe 16.09.2024 un raport special intitulat „Veniturile UE bazate pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate. Un început anevoios, îngreunat de date care nu sunt suficient de comparabile sau de fiabile“. Raportul pune sub semnul întrebării corectitudinea raportările ţărilor membre referitoare la cantităţile de deşeuri de ambalaje din plastic reciclate. De asemenea, Curtea de Conturi Europeană face o serie de recomandări Comisiei Europene pentru efectuarea unui calcul corect al sumelor pe care ţările membre le plătesc, evitându-se astfel riscul raportărilor unor cantităţi mai mici decât cele reale.
Conform raportului Curţii de Conturi Europene „pentru că estimările cu privire la cantitățile de deșeuri de ambalaje din plastic nu sunt aproape de realitate, contribuțiile calculate de țările din UE sunt mai mici decât ar trebui să fie“. În raport se mai menţionează că riscul numărul unu este ca sumele care trebuie vărsate să nu fie calculate corect. Până în prezent România a plătit Comisiei Europene 3,75 miliarde lei, contribuţia pentru plasticul nereciclat pentru perioada 2021-2024.
O contribuţie de 7 miliarde
Taxa pe plastic, aşa cum este cunoscută contribuţia pentru plasticul nereciclat este o noua resursă proprie care a adus la bugetul UE în 2023 venituri de peste 7 miliarde euro. În ianuarie 2021, UE a introdus această resursă bazată pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate generate de statele membre cu scopul de a diversifica sursele de venituri ale UE și de a contribui la obiectivele sale de mediu, încurajând statele membre să reducă acest tip de deșeuri.
Concret, această taxa constă într-o contribuție națională calculată la 0,8 euro pe kilogram de deșeuri de ambalaje din plastic nereciclate. Cele 17 state membre care în 2017 au avut un VNB pe cap de locuitor sub media UE beneficiau de o reducere forfetară fixă, menită să evite un impact regresiv excesiv asupra contribuțiilor naționale. Reducerea a fost calculată prin înmulțirea populației din 2017 a statului membru cu 3,8 kilograme și cu 0,8 euro.
România, exemplu negativ
Calcularea resursei s-a lovit de unele probleme de la introducerea sa în 2021, se arată în raportul Curţii de Conturi Europene. Principalele probleme au fost acelea că măsurile de monitorizare și ajutorul pentru implementare care nu au sosit atunci când era nevoie şi faptul că majoritatea țărilor din UE au fost prinse pe picior greșit.
În primul an al resursei bazate pe plasticul nereciclat, adică 2021, 22 din 27 de state membre estimaseră cantități mai mici decât cele calculate pe baza datelor finale. În ansamblu, cantitatea totală de deșeuri de ambalaje din plastic nereciclate estimată pentru 2021 a fost cu 1,4 miliarde de kilograme mai mică decât cantitățile raportate în 2023. Altfel spus, resursa totală pentru 2021 a fost mai mică cu 1,1 miliarde euro decât ar fi trebuit.
În raportul EEC se dau doar două exemple pentru susţinerea afirmaţiilor că activitățile ilegale afectează fiabilitatea cantităților declarate ca reciclate, descriind două cazuri reale descoperite recent în trei state membre.
Primul exemplu este al unor transporturi de deşeuri reciclabile care plecau din Franţa în Spania, unde în loc de a fi reciclate erau eliminate prin depozitare. Al doilea exemplu vizează ţara noastră, cazul menţionat în Raportul EEC fiind cel de la ADI Argeş, unde „un grup infracțional organizat care funcționase în ultimii zece ani în domeniul gestionării deșeurilor urmărea să obțină un avantaj financiar necuvenit prin raportarea celei mai mari cantități posibile de deșeuri fictive ca fiind reciclate. Grupul a prezentat facturi false pentru a demonstra că deșeurile au fost vândute sau livrate diferitor reciclatori/colectori“ se spune în Raportul EEC care conţine şi o trimitere spre site-ul DIICOT (https://www.diicot.ro/mass-media/3908-comunicat-de-presa-21-03-2023).
Problemele reciclatorilor
Autoritățile și reciclatorii din toate cele trei state membre vizitate au afirmat că, pentru multe tipuri de ambalaje din plastic, reciclarea nu era viabilă din punct de vedere economic, deoarece plasticul virgin era mai ieftin decât plasticul reciclat. Prin urmare, OIREP-urile trebuiau să despăgubească reciclatorii pentru faptul că primeau deșeuri de ambalaje din plastic în unitățile lor în vederea atingerii obiectivelor de reciclare stabilite în legislație. Această situație sporește riscul ca reciclatorii să nu aibă niciun stimulent să investească resurse suplimentare în prelucrarea deșeurilor primite.
Una dintre cele mai mari probleme sesizate de raportul EEC este aceea că nu există o cerere pentru materialele plastice reciclate. În răspunsul la Raportul EEC, Comisia Europeană declară că un nou Regulament rezolvă această problemă.
„Noul Regulament privind ambalajele și deșeurile de ambalaje introduce o nouă cerință conform căreia ambalajele din plastic ar trebui să conțină un anumit conținut minim reciclat, și anume un procent minim de materiale plastice reciclate. În plus, regulamentul impune ca toate ambalajele să fie reciclabile pentru a putea fi introduse pe piața UE, condițiile de reciclare urmând să fie armonizate și să cuprindă, până în 2035, o evaluare a capacității reale de reciclare pe baza infrastructurii existente și operaționale“, se spune în răspunsul CE care nu face însă referire la faptul că pentru acoperirea acelui „procent minim de materiale plastice reciclate“ marii producători, inclusiv cei din România, folosesc materiale reciclate în Asia, unde nu există ţinte de sustenabilitate ceea ce face ca şi preţurile acestor materiale să fie cu mult mai mici decât cele ale reciclatorilor europeni.● ecologic
