Discursul anual privind Starea Uniunii Europene, susținut în Parlamentul European, pe 16 septembrie a.c. de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a marcat o schimbare profundă și vizibilă de direcție în politica de mediu a blocului comunitar. Dacă pilonii inițiali ai Pactului Verde European puneau un accent egal pe protecția naturii și pe decarbonizare, noua viziune mută în plan secund tranziția ecologică în favoarea competitivității industriale, a suveranității economice, a industriei de apărare și a securității energetice.
Economia circulară a urcat spectaculos în topul priorităților strategice ale Comisiei Europene. Din discursul preşedintei Comisiei Europene reiese că economia circulară nu mai este prezentată ca un cadru de combatere a risipei sau de gestionare a deșeurilor, ci ca o necesitate geopolitică și un pilon de securitate. Prin urmare, pachetul legislativ dedicat economiei circulare va fi accelerat, vizând în special sectoarele pregătite de tranziție, cum ar fi bateriile, vehiculele, metalele, ambalajele și electronicele. În paralel, se dorește crearea unei piețe unice funcționale pentru materiile prime secundare, stimulată prin achiziții publice ecologice și preferințe comerciale bazate pe producția europeană.
Vorbele frumoase ale lui Von der Leyen privind economia circulară au avut însă şi un aspect mult mai pragmatic. Uniunea Europeană are nevoie de bani, iar lipsa de voinţă a Statelor Membre în materie de circularitate a fost transformată într-o nouă sursă de venit. Nu mai puţin de 15 miliarde euro ar urma să fie încasate anual din 2027 de la Statele Membre pentru deşeurile electrice şi electronice nereciclate. Aceasta ar urma să fie o altă „contribuţie“, după cea pe plasticul nereciclat, introdusă la data de 1 ianuarie 2021.
Un nou „pact“ nu prea verde, dar curat
„Pactul Verde European“ a fost înlocuit în discursul lui Von der Leyen cu „Pactul Industrial Curat“, care se vrea a fi o reconciliere între obiectivele verzi și realitatea economică. Obiectivul central al acestui nou „pact“ este decuplarea decarbonizării de dezindustrializare, garantând că protejarea planetei nu înseamnă închiderea fabricilor europene. Sectoarele intensive energetic, cum sunt industria oțelului, chimia sau cimentul, vor primi sprijin direct pentru a adopta tehnologii curate, prevenindu-se astfel delocalizarea producției către țări cu standarde ecologice mai laxe. În același timp, Uniunea își păstrează totuşi angajamente climatice, menținând ținta de reducere cu 90% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2040 și ţinta de neutralitate climatică pentru anul 2050.
Pe fondul fenomenelor meteorologice extreme tot mai frecvente de pe continent, discursul pune accent pe consolidarea capacității de prevenire a dezastrelor naturale, de la inundații devastatoare la incendii de vegetație și secetă prelungită. Adaptarea presupune și investiții masive în modernizarea rețelelor electrice europene, un pas indispensabil pentru a putea absorbi și distribui eficient valul de energie din surse regenerabile.
Protecţia mediului nu mai este o prioritate
Cea mai frapantă diferenţă faţă de discursurile din anii precedenți a fost absenţa totală a biodiversității, a rewildingului și a faunei sălbatice din discursul şefei Comisiei Europene. Subiectele ecologice care dominau altădată discursul european au fost acum eliminate aproape complet din agendă. Preşedinta Comisiei Europene nu a făcut nicio mențiune referitoare la protejarea faunei sălbatice, la bunăstarea animalelor sau la conservarea speciilor. Conceptele de rewilding și de renaturare a habitatelor au fost uitate. Chiar și dosarele sensibile dezbătute intens în trecut, cum ar fi gestionarea populațiilor de carnivore mari și statutul de protecție al lupilor, au fost acum complet ignorate.
Discursul preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, confirmă astfel transformarea politicii de mediu a Uniunii Europene de la idealismul ecologic la o etapă ce se vrea a fi una de pragmatism industrial. În politica UE, protecția mediului este redefinită acum strict prin prisma avantajelor economice. Economia circulară furnizează resursele, decarbonizarea asigură independența energetică, iar industria verde protejează locurile de muncă. În acest nou calcul geopolitic, protecția directă a faunei sălbatice și proiectele de reconstrucție ecologică au fost abandonate aproape în totalitate.● Matei Dumitru
