Omenirea are nevoie de 1,6 planete pentru a satisface cererea actuală de resurse naturale, aşa că astăzi cheltuim pe datorie. Avem nevoie de un plan, nu de o pandemie pentru a muta data la care consumul uman depăşeşte capacitatea de refacere a resurselor Pământului.
În lipsa unor măsuri clare pentru eficientizarea utilizării resurselor naturale, în special a petrolului, ne confruntăm şi cu o pandemie a plasticului. Este nevoie de un sfert de litru de petrol pentru a produce o sticlă de un litru din plastic virgin, iar când la nivel global se vând peste un milion de sticle de plastic în fiecare minut, ecuaţia devine extrem de complicat de rezolvat.
De fiecare dată când un ambalaj gol nu este reciclat ajunge într-o groapă de gunoi, într-un incinerator sau direct în natură şi nu numai că simţim în buzunarul şi pe sănătatea noastră impactul devastator, dar se creează şi nevoia de a obţine un nou ambalaj din materii prime virgine, consumând resursele naturale mai mult decât ar fi necesar.
Din păcate există foarte multe exemple de moduri în care poluarea cu deşeuri afectează viaţa terestră şi marină, iar plasticul rămâne cel cu impactul cel mai mare. Se estimează că durează aproximativ 1000 de ani pentru ca plasticul să se descompună în natură; pe măsură ce se degradează eliberează substanţe toxice în sol şi în sursele de apă. Cercetătorii de la Leibniz Institute of Freshwater Ecology and Inland Fisheries (IGB) au avertizat că atunci când aceşti poluanţi intră în sol şi ape impactul este unul pe termen lung asupra ecosistemelor de pe planetă.
Microplasticele, particulele ce provin din dezintegrarea materialului în fragmente mai mici de cinci milimetri, transportă organisme şi boli, răspândindu-le în mediu şi afectând sănătatea şi funcţionalitatea solului şi apelor. Chiar mai înspăimântătoare sunt particulele de nanoplastic care pot traversa membranele celulare ale organismelor vii, afectând bariera hematoencefalică şi provocând reacţii biochimice, iar toate acestea ne modifică organismul şi ecosistemul.
Dar majoritatea materialelor plastice, în special cele utilizate pentru ambalajele de băuturi, sunt reciclabile şi odată recuperate prin metode eficiente şi sigure pot fi reintroduse în noi ambalaje, diminuând cererea de resurse noi.
Producătorii de băuturi au înţeles şi aleg din ce în ce mai mult să utilizeze materialele reciclate la producerea de noi ambalaje pentru a reduce amprenta de mediu asupra planetei. Prin directiva europeană privind plasticul de unică folosinţă s-a stabilit ca ambalajele din plastic pentru băuturi să conţină cel puţin 25% material reciclat până în 2025 şi 30% începând cu 2030, ceea ce înseamnă că această decizie va genera o creştere a utilizării materialelor reciclate care vor înlocui materialele prime virgine folosite la producţia de noi ambalaje.
Astăzi la nivel global doar 2% din ambalajele din plastic sunt procesate în buclă închisă şi reintroduse în economie într-un nou produs ce poate fi utilizat pentru acelaşi scop (de exemplu, bottle to bottle), iar prin soluţiile sale integrate, inovatoare, TOMRA se angajează să crească această proporţie la 30% până în 2030.
Nu există o singură soluţie, dar dacă vrem un viitor mai bun pentru planeta noastră trebuie să continuăm să inovăm şi în acelaşi timp să implementăm soluţii testate de gestionare a deşeurilor.
Din fericire, România alege chiar în aceste momente soluţia confirmată de decenii în alte state pentru gestionarea eficientă a deşeurilor de ambalaje, sistemul de garanţie-returnare. Rămân însă două provocări pentru actorii implicaţi în implementarea unui astfel de sistem care va gestiona cele aproximativ 6 miliarde ambalaje de băuturi puse pe piaţă anual în ţara noastră: termenul de implementare şi arhitectura.
Conform recomandărilor Comisiei Europene, termenul de implementare pentru sistemul de garanţie-returnare este de un an de la adoptarea actului normativ. România, între cele două date asumate, 1 ianuarie 2021 şi 31 martie 2022, ar avea un an şi trei luni pentru a pune la punct detaliile necesare implementării cu succes. Cam tot în aceeaşi perioadă se pregăteşte şi Letonia, care a publicat în iulie 2020 reglementările legale referitoare la detaliile sistemului şi a ales ca dată efectivă de implementare 1 februarie 2022.
Decizia guvernului leton este susţinută de producătorii ce activează pe această piaţă, care s-au organizat şi au înfiinţat deja entitatea ce va administra sistemul de garanţie-returnare, în paralel cu celelalte demersuri ale autorităţilor, pentru a eficientiza timpul rămas.
Şi pentru alte state precum Scoţia, Portugalia sau chiar Turcia şi Belarus anul de start este 2022. Slovacia, care deşi iniţial luase în calcul amânarea până la 1 ianuarie 2023, a anunţat recent că a revenit asupra deciziei şi va respecta data de implementare 1 ianuarie 2022.
Faptul că sistemele de garanţie-returnare asigură cele mai bune rezultate cantitative şi calitative de colectare a ambalajelor de băuturi este recunoscut şi de asociaţii europene ale marilor producători de băuturi. UNESDA (Union of EU Soft Drinks Associations) şi EFBW (European Federation of Bottled Waters) au lansat recent un comunicat în care au subliniat importanţa implementării la nivel european a sistemelor de garanţie-returnare cu o arhitectură bună, menite să susţină atingerea obiectivelor producătorilor ce reies din directiva europeană privind materialele plastice de unică folosinţă.
Comisia Europeană, prin instituirea unei noi taxe de 0,80 euro pe kilogram pentru ambalajele de plastic nereciclate, care s-ar impune de la 1 ianuarie 2021, transmite un mesaj foarte clar: timpul este factorul esenţial.
Pentru că amprenta de mediu a omenirii creşte înfricoşător, minut de minut, nu ne mai permitem luxul să găsim soluţiile în ani de zile, ci printr-o asumare comună a responsabilităţii autorităţilor statului, producătorilor, comercianţilor, reciclatorilor şi consumatorilor trebuie să ne adaptăm noului ritm. Ce alternativă avem?
Doiniţa Mihai,
Vice President Governmental Affairs EES TOMRA Systems ASA
doinita.mihai@tomra.com, https://www.tomra.com/en
