După difuzarea reportajului „Nesimțire până la ultima picătură“ în emisiunea „România te iubesc“ de la ProTV, ministra Mediului, Apelor și Pădurilor, Diana Buzoianu, a anunțat că vrea să introducă în România o rețea de senzori care să monitorizeze permanent calitatea apei evacuate din stațiile de epurare. Inițiativa ar aduce țara în linie cu tendințele globale de „Smart Water Management“, bazate pe tehnologii digitale și monitorizare în timp real. Totuși, potrivit specialiștilor din minister, datele generate de aceste sisteme nu ar putea fi folosite, în forma actuală a legislației, ca probe în instanță pentru sancționarea poluării, deși în numeroase state astfel de tehnologii funcționează deja ca instrumente esențiale de control și transparență în protecția mediului.
În Uniunea Europeană, digitalizarea sectorului apei reprezintă o prioritate majoră susținută prin fonduri de cercetare, precum programul Orizont 2020. Spania și Danemarca au testat deja tehnologii avansate de monitorizare în timp real prin proiectul iMETland, în special în comunitățile izolate. Acești senzori măsoară parametri critici precum pH-ul, oxigenul dizolvat și turbiditatea, transmițând datele prin rețele wireless către platforme de tip cloud. De asemenea, în Franța, autoritățile utilizează sisteme de măsurare continuă care permit verificarea instantanee a conformității apei deversate în râuri cu normele de mediu în vigoare.
Statele Unite ale Americii utilizează rețele extinse de senzori atât pentru controlul proceselor interne, cât și pentru asigurarea conformității legale. În regiunea Marilor Lacuri și în Ohio, districtele de gospodărire a apelor uzate folosesc sisteme integrate care monitorizează calitatea apei atât la intrarea în stație, cât și la ieșire. Această abordare permite ajustarea automată a procesului de tratare în funcție de nivelul de poluare detectat. În paralel, utilizarea tehnologiilor de tip Internet of Things (IoT) permite transmiterea de alerte automate către personalul stațiilor sau către autoritățile de reglementare în momentul în care sunt detectate anomalii.
Exemple de excelență se regăsesc și în regiunea Golfului, unde deficitul de apă a impus implementarea celor mai avansate sisteme din lume. În Dubai, autoritatea de profil a instalat peste 10.000 de senzori inteligenți conectați la sisteme de control și achiziție de date pentru monitorizarea parametrilor în timp real. Mai mult, în proiectele vizionare din Arabia Saudită, precum NEOM, se urmărește atingerea pragului de zero deversări netratate prin utilizarea inteligenței artificiale pentru curățarea și refolosirea integrală a apei.
Sistemele moderne de monitorizare analizează un set complex de indicatori, pornind de la valorile de bază precum pH-ul și temperatura, până la turbiditatea care indică prezența solidelor în suspensie. De asemenea, senzorii urmăresc consumul chimic și biochimic de oxigen, esențiali pentru evaluarea încărcării organice, precum și nivelurile de nitrați și fosfați, a căror prezență în exces poate provoca degradarea ecosistemelor prin fenomenul de eutrofizare a râurilor.
Implementarea acestui model aduce beneficii majore prin oferirea unei transparențe radicale, permițând cetățenilor să verifice on-line calitatea apelor din comunitățile lor. Totodată, sistemul joacă un rol vital în prevenirea catastrofelor ecologice prin detectarea rapidă a deversărilor accidentale sau ilegale de substanțe toxice. Din punct de vedere economic, tehnologia permite operatorilor să eficientizeze costurile prin optimizarea consumului de substanțe chimice necesare procesului de epurare. Prin urmare, o astfel de propunere reprezintă o necesitate strategică pentru alinierea României la standardele europene de management digital al resurselor de apă.
România
Principalul motiv pentru care datele colectate de astfel de sisteme inteligente ar putea fi respinse în instanțele din România ține de lipsa omologării și metrologării legale a echipamentelor, precum și de cadrul legislativ actual care definește „proba oficială“. În dreptul românesc, judecătorul se bazează pe expertize. Datele furnizate de un software pot fi contestate ușor de avocați sub pretextul că algoritmul ar putea fi eronat sau că senzorul ar fi murdar (fenomenul de biofouling), ceea ce alterează rezultatul.
De aceea pentru ca inițiativa Dianei Buzoianu să aibă succes juridic, nu este nevoie doar de senzori, ci de un „pachet“ care să includă:
• O prevedere legislativă care să recunoască monitorizarea digitală continuă ca probă;
• Utilizarea unor echipamente care îndeplinesc standardele europene de performanță (precum certificarea MCERTS din UK sau TUV în Germania), care să faciliteze omologarea lor rapidă în România;
• Un sistem special care trebuie să aibă sisteme de curățare și calibrare automata a senzorilor, cu log-uri care să demonstreze instanței că aparatul era precis în momentul detecției poluării.• ecologic
