Primăria Brașovului a marcat sărbătorile sfârşitului de an instalând în Piața Sfatului, cel mai înalt pom de Crăciun din România, un brad de 31 de metri, care a supraviețuit aproape un secol în sălbăticie doar pentru a sfârşi ca cel mai înalt element de butaforie din România.
Acest copac, a cărui creștere a durat mai bine de optzeci de ani și care a dat dovadă de o rezistență eroică în fața furtunilor, a fost scos definitiv din ecosistemul său prin „mărinimia“ Mitropoliei Ardealului.
Ironia situației devine cu adevărat savuroasă în momentul în care autoritățile locale și reprezentanții autorităţilor introduc în ecuație conceptul de sustenabilitate. Ni se explică, cu o seninătate administrativă demnă de cauze mai bune, că trunchiul său „nu va fi irosit“, ci va fi transformat în mobilier pentru zonele de picnic.
Astfel, după ce a filtrat aerul și a susținut solul timp de un secol, bradul va primi acum marea onoare de a deveni picior de masă sau scândură de bancă pe care se vor așeza turiștii. Este o viziune fascinantă asupra ecologiei moderne, în care distrugerea unui organism complex este vândută publicului drept un act de responsabilitate comunitară, pe principiul că orice formă de viață devine sustenabilă imediat ce este transformată în cherestea de interes public.
Dacă într-un univers paralel sustenabilitatea ar fi presupus lăsarea arborelui în Poiana Brașov sau eventual montarea în Piaţa Sfatului a unui brad reutilizabil din plastic, varianta brașoveană preferă transformarea naturii în obiecte de inventar urban. Ne aflăm în fața unui cerc complet al utilitarismului, unde un secol de istorie naturală este retezat pentru a bifa un record național de înălțime, totul culminând cu promisiunea că spiritul sărbătorilor va supraviețui sub forma unor piese de mobilier pe care cineva își va mânca probabil prânzul la anul.
Brașovul demonstrează astfel că magia Crăciunului poate fi perfect compatibilă cu o drujbă bine ascuțită, atâta timp cât produsul final este ambalat frumos sub eticheta „unei noi vieți“ acordate, post-mortem, unui simbol al pădurii.● ecologic
