Plătim mai mult pentru electrocasnice, dar primim mai mult sau doar promisiuni? Noile politici europene privind DEEE, aplicabile din 2025, adaugă până la 10% la prețul echipamentelor electrice. În spatele acestei scumpiri se află ecodesignul, pașaportul digital și dreptul la reparare — concepte esențiale pentru economia circulară, dar insuficient reglementate încă în România.
În anul 2025, Uniunea Europeană a accelerat tranziția către o economie circulară, punând un accent fără precedent pe Deșeurile de Echipamente Electrice și Electronice (DEEE), categoria de deșeuri cu cea mai rapidă creștere în UE. În acest sens legislația europeană a fost adaptată pentru a recupera cât mai multe materii prime critice și a reduce poluarea. Vă prezentăm în continuare principalele decizii politice europene referitoare la gestionarea DEEE din 2025, şi costurile aferente acestora:
Adoptarea noilor standarde de „Ecodesign“ (februarie 2025)
Comisia Europeană a finalizat în februarie anul trecut setul de reguli sub Regulamentul privind Proiectarea Ecologică pentru Produse Sustenabile (ESPR). S-a stabilit că, începând cu 2025, orice aparat electronic nou vândut în UE (telefoane, tablete, laptopuri) trebuie să aibă baterii care pot fi scoase și înlocuite cu ușurință de către utilizatorul final. Această măsură politică vizează prelungirea duratei de viață a dispozitivelor și reducerea volumului de DEEE prin evitarea aruncării unui aparat întreg doar pentru că bateria s-a uzat.
Pașaportul Digital (aprilie 2025)
Pașaportul Digital (DPP) este un set de date digital care însoțește un produs pe tot parcursul ciclului său de viață. Acesta este accesibil printr-un suport de date (cum ar fi un cod QR sau un cip RFID) și oferă informații despre: compoziția materialelor, reparabilitatea, durabilitate, conținutul de material reciclat, date despre emisiile de carbon, și modul sigur de dezasamblare.
În 16 aprilie 2025, Comisia Europeană a adoptat oficial Primul Plan de Lucru (Working Plan) 2025-2030 referitor la DPP. Acest document a fost „piesa lipsă“ care a definitivat cadrul legal, stabilind exact ordinea în care produsele vor primi pașaportul digital. Prioritare sunt electronicele de larg consum, textilele (îmbrăcămintea), mobilierul, anvelopele, oțelul și aluminiul. CE a stabilt şi cerințele comune (cum ar fi formatul codului QR și cine are acces la date), astfel încât producătorii să poată începe implementarea tehnică.
Bateriile (LMT, industriale și EV): Sunt primele vizate, cu cerințe stricte de pașaport digital începând cu 2026-2027. Pentru majoritatea echipamentelor electrice, obligația efectivă de a deține un DPP este 2026 – 2028. În 2026, majoritatea echipamentelor electronice (laptopuri, telefoane, electrocasnice mici) nu au încă o obligație legală de a avea codul QR pe produs pentru a fi vândute, dar este anul în care producătorii trebuie să finalizeze integrarea sistemelor informatice.
Luna februarie 2027 este un adevărat un „moment de „cotitură“. La acea dată bateriile (care fac parte integrantă din majoritatea DEEE-urilor moderne: laptopuri, scutere electrice, telefoane) trebuie să aibă obligatoriu un DPP. Anul 2028 este termenul estimat pentru ca majoritatea DEEE-urilor să nu mai poată fi puse pe piața UE fără acest pașaport digital.
Criteriile de proximitate (iunie 2025)
În iunie 2025, Parlamentul European a votat o actualizarea Directivei 2012/19/EU privind deșeurile electrice. Principiul proximității stipulează că deșeurile ar trebui tratate și eliminate cât mai aproape posibil de locul de generare. Acest concept a fost întărit prin norme tehnice mai stricte pentru a preveni „turismul deșeurilor“ (exportul acestora către regiuni cu standarde de mediu scăzute).
În plus, nu mai este suficient ca deşeurile să ajungă la cel mai apropiat reciclator. Ele trebuie trimise la cel mai apropiat reciclator care are capacitatea tehnică de a extrage materiile prime critice (litiu, cobalt, pământuri rare). Doar unitățile care respectă standardele stricte de audit (precum WEEELABEX sau noile norme CEN) sunt considerate „destinații valide“ în calculul proximității.
Această tehnologie permite autorităților să verifice dacă un echipament a respectat criteriul proximității în momentul în care a devenit deșeu. Au fost introduse ținte mai stricte de colectare la nivel municipal și obligativitatea centrelor comerciale mari de a prelua aparate mici (ex: periuțe electrice, ceasuri) fără ca cetățeanul să fie obligat să cumpere un produs nou. În plus, s-au introdus „sancțiuni automate“ pentru statele membre care nu ating rata de colectare de 65%.
Dreptul la reparare – (noiembrie 2025)
Directiva privind dreptul la reparare intrat în vigoare deplină în noiembrie 2025 a fost momentul culminant al anului pentru consumatorii europeni. Statele membre au fost obligate să finalizeze transpunerea Directivei care interzice producătorilor să blocheze repararea dispozitivelor prin software (așa-numitul „part pairing”). Guvernele au fost încurajate (și unele, precum Franța sau Austria, au implementat deja) să ofere „vouchere de reparare” pentru a face reparația mai ieftină decât cumpărarea unui produs nou.
Cât ne costă noile reguli?
Impactul financiar al acestor concepte se reflectă deja în preţul unor echipamente electrice şi electronice, întrucât unii producători au integrat deja aceste costuri în prețurile de listă. Pentru o mașină de spălat cu preț mediu (aprox. 2.500 RON), defalcarea estimativă a costurilor suplimentare pe care le plătește acum un cumpărător este următoarea:
● Dreptul la reparare +60-90 lei – pentru trecerea de la componente lipite/capsulate (ex: cuve sigilate) la componente demontabile şi pentru acoperirea costurilor cu depozitarea pieselor de schimb pentru 10 ani;
● Pașaportul digital (DPP) +15-25 lei – pentru implementarea sistemelor IT de trasabilitate, generarea codului QR unic și menținerea bazei de date securizate pe servere timp de un deceniu;
● Criteriile de proximitate +40-70 lei – pentru mutarea producției sau a logisticii mai aproape de UE pentru a reduce amprenta de carbon şi pentru utilizarea transportului feroviar/verde în locul celui maritim ieftin din Asia.
● Noi standarde ecodesign (ESPR) +50-80 lei – pentru utilizarea de materiale mai scumpe (plastic reciclat, motoare mai eficiente, mai puțin cupru virgin.
Astfel, mașina de spălat cu preț mediu (aprox. 2.500 RON), va avea un adaos la preţul initial de aproximativ 7-10%, respectiv de 165 – 265 lei, în funcţie de marcă sau de deciziile producătorului.
În concepţia Executivului european, această scumpire este una relativă, întrucât deşi cumpărătorul plătește în medie cu 200 RON mai mult în 2026 pentru o maşină de spălat, el primește un produs care poate fi reparat în 48 de ore (datorită pieselor disponibile local) și care are o valoare de revânzare mai mare datorită istoricului digital din pașaportul produsului.
Rămâne totuşi o mică întrebare. Cât timp va trece până când cumpărătorul, care a plătit deja pentru aceste servicii, va putea cu adevărat să beneficieze de ele, în condiţiile în care România nu a reglementat încă legislativ aceste noi reguli în gestionarea echipamentelor electrice şi electronice.● ecologic
