Întâlnim destul de des confuzia cetățenilor în ceea ce privește predarea deșeurilor electrice către colectorii informali de fier vechi, o problemă a domeniului din ce în ce mai prezentă. Predarea spre reciclare a electronicelor uzate ar trebui să se facă doar către colectorii autorizați sau la punctele de colectare specializate, nu către colectorii informali de fier vechi.
Care este diferența dintre cele două?
Predarea către colectori autorizați asigură reciclarea echipamentelor stricate predate. Reciclarea înseamnă tratarea deșeurilor electrice conform unor standarde de protecția mediului. Acest proces include valorificarea materiilor prime secundare rezultate în alte procese de producție, precum și neutralizarea substanțelor periculoase. Predarea deșeurilor electrice în fluxul incorect, și anume la fier vechi, pune în pericol sănătatea oamenilor și mediul înconjurător și nu contribuie la o economie circulară.
De foarte multe ori tindem să încurcăm aceste două moduri de predare, crezând că echipamentele electrice care conțin mult fier pot fi tratate corect de un colector informal de fier vechi. Însă deșeurile sunt tratate diferit, cu consecințe diferite.
Reciclarea corectă are loc la un centru de reciclare, unde deșeurile electrice trec printr-un proces elaborat de tratare. Acestea sunt sortate pe categorii, apoi depoluate (substanțele periculoase sunt neutralizate și nu ajung în natură). În continuare deșeurile depoluate sunt mărunțite, iar materiile prime secundare rezultate sunt sortate și refolosite la fabricarea altor echipamente. De-a lungul întregului proces se acordă atenție normelor de protecția muncii și nivelului de expunere ocupațional.
La colectorii informali de fier vechi substanțele periculoase nu sunt extrase din echipamente, ci sunt dispersate în mediu, poluând și afectând atât sănătatea oamenilor, cât și flora și fauna. Aici nu există instalații specializate pentru extragerea și manipularea substanțelor periculoase. Cel mai frecvent exemplu este cel al frigiderelor, unde freonul nu este extras corect și se eliberează în atmosferă. Aici sunt de interes doar fierul și componentele care conțin cupru. Substanțele periculoase, componentele din plastic, sticlă sau cauciuc sunt de cele mai multe ori arse necontrolat, la fel ca în cazul cablurilor.
Echipamentele fabricate recent conțin substanțe mai prietenoase cu mediul, dar unele aparate electrice vechi conțin substanțe care afectează stratul de ozon, cum ar fi clorofluorocarburile (CFC) sau hidrofluorocarburile (HFC). Primul pas în procesul de reciclare îl reprezintă depoluarea prin extragerea uleiurilor și a agenților frigorifici. Apoi piesele se mărunțesc, iar materiile rezultate (fier, aluminiu, cupru, plastic, sticlă) ajung din nou în economie, contribuind la fabricarea de noi produse. Fierul din frigidere este folosit spre exemplu în fabricarea blocului motor al autovehiculelor. Prin reciclarea unui frigider economisim echivalentul emisiilor de CO2 generate de o mașină care parcurge 20.000 kilometri. Există și elemente care în urma tratării nu au calitatea de „reciclabile“, însă au valoare energetică și se pot coincinera în termocentrale sau în industria producției de ciment: lemn, plastic, cauciuc etc.
Reciclarea trebuie privită prin cele două mari beneficii pentru planeta noastră: protecția mediului și a sănătății oamenilor, precum și economia circulară (reintrarea în fluxul de fabricație a anumitor materiale).• Alexandra Nicolescu
