O inițiativă legislativă recentă, depusă la Parlament de senatorul UDMR Tánczos Barna alături de alți 22 de parlamentari ai partidului, ridică un semnal de alarmă uriaș pentru viitorul faunei din România. Sub pretextul nobil de a ajuta victimele atacurilor de animale și de a acorda despăgubiri juste populației afectate, proiectul introduce chichițe juridice care pot legaliza, în fapt, uciderea la liber a ursului brun. Iar când pui cap la cap cifrele oficiale ale populației de urși cu noua taxă derizorie propusă pentru braconaj, întrebarea devine inevitabilă: asistăm acum la pregătirea terenului pentru o exterminare totală a urșilor din fauna României?
Conform singurului studiu genetic național privind urșii, studiu realizat pe baza analizelor ADN de către Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea“ și prezentat oficial de Ministerul Mediului, în anul 2025, populația totală estimată de urși bruni din România era de 10.419 – 12.770 de exemplare. Acum, faceți un calcul simplu. În prezent, legea stabilește o despăgubire civilă disuasivă de 40.000 de euro pentru uciderea ilegală a unui singur exemplar de urs. Proiectul inițiat în data de 28 septembrie a.c. de Tánczos Barna, https://www.senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=b537&an_cls=2026, propune scăderea acestei sume la un prag ridicol, de doar 500 de euro per exemplar.
Înmulțiți 12.770 de urși cu 500 de euro per exemplar. Rezultă o „valoare de ucidere“ de aproximativ 6,3 milioane de euro pentru întreaga populație de urși bruni a României. O sumă infimă pentru mulți politicieni sau afaceriști români multimilionari, mulți dintre ei vânători trecuți mult de prima tinerețe, dar dornici de trofee.
Cum transformi vânătoarea în „legitimă apărare“
Pe lângă trecerea în derizoriu a vieții animalelor sălbatice, propunerea UDMR adaugă la Articolul 45² din Legea nr. 407/2006 o prevedere scurtă, dar extrem de periculoasă: „nu constituie infracțiune fapta persoanei de rănire sau ucidere a unui animal ca reacție la atacul acestuia“, se spune în propunerea legislativă.
La prima citire, aceasta pare o măsură necesară pentru un fermier, un cioban sau un cetățean nevinovat atacat în propria curte, în grădină sau pe stradă de un urs și care are tot dreptul de a se apăra. Că nu prea are cum, e altă poveste… În realitate însă, textul propunerii legislative nu face nicio diferență între un om vulnerabil lipsit de apărare și un altul aflat în plină partidă de vânătoare.
Ce înseamnă aceasta în teren? În timpul unei vânători organizate, gorniștii, hăituitorii și haitele de câini încolțesc animalul în pădure pentru a-l împinge spre pușca vânătorului. Un urs speriat, hăituit sau rănit va reacționa în mod natural, atacând pentru a se salva.
Prin noua propunere de modificare a legii, vânătorul care a provocat intenționat animalul poate apăsa pe trăgaci, susținând ulterior în fața anchetatorilor că a tras „ca reacție la atac“. Fără infracțiune, fără dosar penal de braconaj și, în cel mai rău caz, cu o decontare infimă de 500 de euro.
Măsurile urgente care trebuie impuse pentru a opri măcelul
Dacă bunele intenții de protejare a victimelor reale ar fi fost singurul scop al proiectului, inițiatorii ar fi inclus din start garanții severe împotriva abuzurilor. Pentru a împiedica transformarea acestei legi într-un permis de exterminare a urșilor, se impune introducerea de urgență a următoarelor excepții:
1. Excluderea partidelor de vânătoare: Cauza de neimputabilitate (Art. 45²) NU trebuie să se aplice sub nicio formă persoanelor care se află în exercitarea unei acțiuni de vânătoare, goană, selecție sau pândă. Din simplul motiv că vânătorul înarmat intră voluntar în habitatul animalului și nu poate invoca un atac pe care l-a provocat el însuși.
2. Definirea strictă a atacului neprovocat: Scutirea de răspundere penală trebuie limitată strict la „atacuri neprovocate“ survenite în vetrele de sat, pe drumuri publice, în gospodării, exploatații agricole sau trasee turistice marcate.
3. Păstrarea pragului de 40.000 euro pentru uciderea ilegală: Despăgubirea de 40.000 euro trebuie menținută pentru orice ucidere în afara stării de legitimă apărare dovedite, pentru a preveni transformarea sumei de 500 euro într-o simplă „taxă de sacrificare“ la îndemâna oricărui vânător dornic de a ucide un urs.
4. Probe medico-legale și de balistică obligatorii: Invocarea „reacției la atac“ trebuie validată obligatoriu prin expertize medico-legale și balistice care să ateste existența reală a unui pericol iminent asupra vieții umane.
Protejarea populației rurale și despăgubirea corectă a victimelor sunt datorii de necontestat ale Statului. Un stat care nu ar trebui însă să pună pe tavă întreaga populație de urși bruni din România, vânătorilor de aici și de aiurea. Și nu suma de 500 euro ar trebui să ne îngrijoreze, pentru că aceasta s-ar putea majora oarecum prin comisiile parlamentare, ci demersul în sine.● ecologic
