După opt luni de la depunerea cererii, compania Eco Sud a reușit în sfârșit să obțină de la Agenția pentru Protecția Mediului Ilfov un document ciudat, numit Autorizație Integrată de Mediu (AIM), pentru celebrul depozit de deșeuri de la Vidra unde ajung aproape toate deșeurile municipale din București.
Spunem ciudat pentru că această autorizație a fost emisă pe baza HG nr. 349/2005, o Hotărâre de Guvern care a fost abrogată de Ordonanța nr. 2 din data de 11 august 2021 privind depozitarea deșeurilor și a unei Legi privind emisiile, nr. 278/2013, care între timp a fost și ea actualizată de o altă Lege, nr. 141/2023.
La fel de ciudat a fost modul în care a fost emis acest document. Analiza proiectului AIM a fost făcută în data de 24 aprilie a.c. În aceeași zi, Alina Laura Posteiu, care era pe atunci directorul executiv al APM Ilfov, și-a dat demisia sau a fost pusă să își dea demisia după cum spun unii angajați ai agenției. În locul ei a fost numită Corina Ecaterina Necula Ciochina, care a condus echipa ce a făcut „analiza“ și a semnat Autorizația Integrată de Mediu pentru Eco Sud.
Acesta este doar cel mai recent episod al mult prea îndelungatei telenovele a jocurilor de interese din jurul deșeurilor din Capitala României, un oraș care a ajuns să fie dependent total de depozitul de deșeuri de la Vidra după ce aceeași Agenție pentru Protecția Mediului Ilfov a închis, în mod cel puțin discutabil, depozitele de la Glina și de la Iridex.
Puterea APM Ilfov a ajuns în timp atât de mare, încât ea este instituția care face de fapt politica de mediu și de gestionare a deșeurilor în cea mai dezvoltată zonă a României, București și județul Ilfov, nu Ministerul Mediului, nici Consiliul Județean și nici Primăria Capitalei sau cele din județ. Pentru că în jurul APM Ilfov gravitează de ani de zile o uriașă caracatiță de interese care decide ce stație de sortare trebuie închisă sau ce asociere pentru înființarea unei Asociații de Dezvoltare Intercomunitară trebuie să dispară.
Astfel că orice încercare de găsire a unor alternative la depozitarea deșeurilor bucureștenilor, cum ar fi realizarea unui sistem funcţional de colectare separată a deșeurilor reciclabile sau construirea unei instalații de valorificare energetică pentru fracția nereciclabilă, este omorâtă încă din fașă.
Corupția din jurul gunoaielor bucureștenilor a crescut atât de mult încât până și reprezentanții Comisiei Europene, care acum câțiva ani ne rugau să ne dea gratuit 400 milioane de euro pentru construirea celei mai moderne instalații de valorificare energetică a deșeurilor municipale din Europa, au fost nevoiți să renunțe oripilați de ceea ce au văzut aici.
Speranțele pentru destructurarea acestei rețele sunt infime, și asta cu toate că în ultimele câteva zile am asistat la un adevărat asalt al procurorilor DIICOT și DNA asupra a ceea ce ne-am obișnuit să numim „mafia deșeurilor“ și a implicării unor funcționari publici în această caracatiță infracțională.
Acum două zile au fost descinderi în Argeș și cu doar o zi în urmă în Prahova, două județe care, orice s-ar spune, joacă în Liga Mică a afacerilor cu deșeuri municipale. Liga Mare, Super Liga, se desfășoară de ani de zile în București, nu în altă parte, dar intrarea în acest joc periculos al unor instituții cum ar fi DIICOT sau DNA este mult mai dificilă decât ne-am putea închipui noi, cetățenii de rând obișnuiți să ne aruncăm gunoiul la grămadă, să plătim nu numai taxe de salubritate și impozite de tot felul, dar și penalități pentru neîndeplinirea obligațiilor europene în gestionarea deșeurilor municipale.• Matei Dumitru
