Comisia Europeană monitorizează tranziţia
către Economia Circulară

Comisia Europeană consideră că este nevoie de progrese mai rapide pentru a îndeplini obiectivele Uniunii Europene în materie de eficiență a resurselor, pentru a asigura utilizarea durabilă a materialelor și pentru a spori autonomia strategică. Aceste concluzii au fost publicate în data de <br>15 mai a.c. într-un amplu şi extrem de detaliat „Cadru revizuit de monitorizare a economiei circulare“.• Matei Dumitru

După cum a anunțat în Planul de acțiune pentru economia circulară din 2020, Comisia Europeană a revizuit cadrul de monitorizare a economiei circulare pentru a se asigura că răspunde la cele mai recente priorități ale acestui domeniu, ținând seama mai mult de neutralitatea climatică și de alte priorități ale Pactului Verde European.

„Cadrul revizuit“ ajută la o mai bună urmărire a progresului realizat în tranziția către o economie circulară în UE și ia în considerare modul în care acest sistem economic poate contribui la neutralitatea climatică, reziliență și sustenabilitate globală.

Reducerea consumului de materii prime şi de generare a deşeurilor sunt principalele metode prin care Uniunea Europeană poate face această tranziţie.

La lansarea documentului, comisarul european pentru Mediu, Oceane și Pescuit, Virginijus Sinkevičius, a declarat: „Creșterea exponențială a extracției de resurse este cauza principală a triplei crize planetare: schimbările climatice, pierderea biodiversității și poluarea. Majoritatea materialelor, împreună cu energia încorporată și alte resurse utilizate la producerea lor, ajung prea repede în atmosferă, în apă și sol. Cadrul de monitorizare revizuit evidențiază necesitatea de a accelera tranziția către o economie circulară, care s-a extins în ceea ce privește investițiile, valoarea adăugată, locurile de muncă și inovarea în UE. Circularitatea face ca modelul nostru de creștere să fie mai durabil, mai competitiv și mai rezistent la provocările actuale și viitoare legate de energie și securitate a aprovizionării.“

Consumul de resurse rămâne ridicat

„Cadrul de monitorizare revizuit pentru economia circulară“ include noi indicatori, cum ar fi amprenta materială și productivitatea resurselor. Acești indicatori monitorizează eficiența materială a sistemului de producție și consum al UE şi include noi indicatori pentru măsurarea progresului către obiectivele de prevenire a deşeurilor. Toate acestea sunt elementele cheie ale unei economii circulare fără poluare.

În plus, cadrul monitorizează contribuția unei economii circulare la durabilitate, neutralitate climatică și reziliență, luând în considerare amprenta consumului, emisiile de gaze cu efect de seră din activitățile de producție, dependenţa de importurile de materiale și autosuficienţa UE pentru materii prime critice.

Datele arată că, deși producția UE a devenit mai eficientă din punct de vedere al resurselor, consumul de materiale din UE rămâne foarte ridicat și el trebuie să scadă în viitor.

În 2020, fiecare european a fost responsabil pentru 35 kg de deșeuri de ambalaje din plastic, înregistrând o creștere cu 25% față de 2010. UE gestionează deșeurile într-un mod mai durabil, dar rămân diferențe mari între statele membre și sunt necesare eforturi majore pentru a îmbunătăți gestionarea unor fluxuri de deșeuri, în special cele de materiale plastice.

Reciclare puţină, emisii multe

În ciuda unor îmbunătățiri ale circularității, economia UE este încă în mare parte liniară, materialele secundare reprezentând mai puțin de 12% din toate materialele utilizate în economia Uniunii. Comerțul cu materii prime secundare este în creștere atât în interiorul UE, cât și cu țările din afară. Pentru multe metale speciale și elemente din pământuri rare (cum ar fi litiu, galiu și neodim), rata de reciclare este de aproximativ 1%, în timp ce ratele de reciclare ajung la 16% pentru nichel și 22% pentru cobaltul, ambele fiind materii prime utilizate în baterii.

În ultimii ani sectoarele economiei circulare au devenit mai inovatoare și au crescut în ceea ce privește investițiile, valoarea adăugată și locurile de muncă. În UE, investițiile private în sectoare economice specifice relevante pentru economia circulară s-au ridicat la 121,6 miliarde euro în 2021, echivalentul a 0,8% din PIB-ul Uniunii. Sectoarele economiei circulare au angajat 4,3 milioane de oameni, înregistrând o creștere cu 11% față de anul 2015, în timp ce valoarea adăugată în sectoarele economiei circulare a crescut cu 27%, ajungând la aproximativ 299 miliarde euro.

Emisiile de gaze cu efect de seră din UE din activitățile de producție au scăzut cu aproximativ 25% în perioada 2008-2021, ceea ce arată că tranziția către o economie circulară joacă un rol important în atingerea neutralității climatice. Cu toate acestea, amprenta de consum a UE nu a scăzut, ci a crescut cu 4% între 2010 și 2021, fapt cea avut un impact care depăşeşte anumite limite pe care planeta le poate suporta.

Indicatori importanţi

Monitorizarea progresului către o economie circulară este esențială pentru a evalua eficacitatea politicilor și măsurilor UE și pentru a identifica cele mai bune practici pentru circularitate. În 2018, Comisia a adoptat un cadru de monitorizare al UE pentru economia circulară pentru a măsura progresul în UE și în statele sale membre, pe baza datelor disponibile din surse oficiale europene. Acesta a inclus indicatori care acoperă aspecte cheie ale economiei circulare și priorități ale planului de acțiune pentru economia circulară din 2015, cum sunt producția și consumul, gestionarea deșeurilor, materialele secundare și competitivitatea și inovarea.

Amprenta materială

Amprenta materială este un indicator care cuantifică cererea de extracții de materiale (biomasă, minereuri metalice, minerale nemetalice și materiale/purtători de energie fosilă) declanșată de consumul și investițiile gospodăriilor, guvernelor și întreprinderilor din UE. Indicatorul consumului de materii prime (RMC) este o măsură a amprentei materialelor. Reprezintă cantitatea de material în termeni de echivalent materii prime (RME) necesară pentru a produce produsele consumate în zona de referință. Indicatorul RMC oferă o perspectivă asupra cantității și tipului de materiale necesare pentru a satisface cererea de produse a UE.

Dacă media Uniunii Europene a amprentei materiale este de 14 tone pe cap de locuitor, în anul 2021 România înregistra, 29,616 tone/locuitor mai puţin decât Finlanda (33,617 tone/locuitor) dar mai mult decât Olanda (7,745 tone/locuitor).

Productivitatea resurselor

Productivitatea resurselor este un indicator definit ca produsul intern brut (PIB) împărțit la consumul intern de materiale (DMC). Media europeană la acest indicator a crescut de la 127 în anul 2014 la 135,5 în 2021. România are cea mai scăzută productivitate a resurselor dintre toate ţările Uniunii. Şi spre deosebire de celelalte ţări la noi productivitatea resurselor a scăzut în loc să crească. În anul 2014 productivitatea reurselor în România era 77,688, iar în 2021 doar 67,371.

Cel mai bine stă la acest capitol Irlanda care înregistra în anul 2021 un indicator de productivitate a resurselor de 317,423, mult peste media europeană.

Generare deşeurilor

Generarea de deșeuri pe cap de locuitor este indicatorul definit ca totalul deșeurilor generate într-o țară, inclusiv deșeurile minerale majore împărțit la populația medie a țării. Media europeană a fost de 5.186 kg/locuitor în anul 2004 şi a scăzut la 4.813 kg în 2020.

Tot în 2020 Croaţia a înregistrat cea mai scăzută rată de generare a deşeurilor, de 1.483 kg/locuitor. Finlanda a raportat în acelaşi an cea mai mare cantitate de deşeuri generată de fiecare cetăţean, de 20.993 kg.

Datele trimise la Eurostat de România sunt mai mult decât discutabile. Conform acestora în anul 2004 fiecare locuitor al ţării noastre ar fi generat 17.215 kilograme de deşeuri, cantitate care a scăzut în 2018 la 10.425 kilograme şi în 2020 la doar 7.338 kg/locuitor.

Croaţia este ţara care a raportat cel mai mic grad de generare de deşeuri, de doar 1.483 kg/locuitor.

Generarea de deșeuri pe unitatea de PIB

Indicatorul „Generarea de deșeuri pe unitatea de PIB“ este definit ca „toate deșeurile generate într-o țară (în unități de masă), cu excepția deșeurilor minerale, per unitate de PIB“. Raportul este exprimat în kg per mia de euro.

Media în Europa a fost în anul 2020 de 65 de kilograme/1000 euro, în România de 107 kg/1000 euro, în Irlanda de 24 kg/1000 euro. În Bulgaria indicatorul este de 418 kg/1000 euro.

Deșeurile municipale

Indicatorul „Producerea deșeurilor municipale pe cap de locuitor“ măsoară deșeurile colectate de sau în numele autorităților municipale și eliminate prin sistemul de management al deșeurilor. Constă într-o mare măsură din deșeuri generate de gospodării, deși pot fi incluse și deșeuri similare din surse precum comerț, birouri și instituții publice.

Generarea de deşeuri municipale a crescut constant în Uniunea Europeană în ultimii 10 ani. Dacă în 2011 aceasta se situa la 499 kg, ea a ajuns în 2021 la 530 de kilograme. România a generat, conform Eurostat, 302 kilograme de deşeuri municipale/locuitor în anul 2021. Danemarca a produs cele mai multe deşeuri municipale pe cap de locuitor, respectiv 786 kg. în 2021.

Deşeurile alimentare

Indicatorul este definit ca fiind cantitatea de deșeuri alimentare generate pe an împărțită la populația medie a țării. Deșeurile alimentare sunt măsurate ca „masă proaspătă de-a lungul lanțului valoric alimentar, inclusiv locuri de producție, procesare și fabricare, vânzare cu amănuntul și distribuție, restaurante și servicii alimentare și gospodării“.

Conform raportărilor făcute către Eurostat media europeană de deşeuri alimentare pe cap de locuitor a fost în 2020 de 131 kilograme. România (ca şi alte câteva ţări) nu a raportat date cu privire la deşeurile alimentare către Eurostat.

Cele mai multe deşeuri alimentare au fost raportate de Cipru – 397 kg/locuitor. De vină poate fi şi vremea caldă din această ţară. La polul opus se situează Slovenia cu 68 kg/locuitor.

Ambalaje

Generarea de deșeuri de ambalaje pe cap de locuitor este un alt indicator important în „Cadrul revizuit de monitorizare a economiei circulare“.

„Ambalaj“ în acest context înseamnă toate produsele realizate din orice materiale de orice natură care urmează să fie utilizate pentru izolarea, protecția, manipularea, livrarea și prezentarea mărfurilor, de la materii prime la mărfuri prelucrate, de la producător la utilizator sau consumator. Articolele „nereturnabile“ utilizate în aceleași scopuri sunt, de asemenea, considerate a fi ambalaje.

Sintagma „deșeuri de ambalaje“ înseamnă orice ambalaj sau material de ambalare acoperit de definiția deșeurilor din Directiva-cadru 2008/98/CE privind deșeurile, cu excepția reziduurilor de producție (articolul 3 alineatul (1): „deșeu“ înseamnă orice substanță sau obiect pe care deținătorul îl aruncă sau intenționează sau este obligat să arunce).

Şi cantitatea de deşeuri de ambalaje a crescut de la an la an în Uniunea Europeană, de la 146 kg/locuitor în anul 2000 la 178 de kg/locuitor în 2020.

Irlanda înregistrează cea mai mare cantitate de ambalaje pe cap de locuitor, respectiv 224,45 kg, iar la polul opus se află Croaţia cu 66 kg. România se situează spre mijlocul clasamentului cu 116,38 kilograme.

Deșeuri de ambalaje din plastic

Generarea de deșeuri de ambalaje din plastic pe cap de locuitor este indicatorul care se referă la deșeurile de ambalaje din plastic.

În anul 2020 deşeurile de ambalaje de plastic generate la nivel European au fost de 34,56 kg/locuitor. Cele mai multe au fost generate în Irlanda , 61,52 kg/locuitor şi cele mai puţine în Croaţia, 16, 27 kg/locuitor. România a raportat 24,95 kg deşeuri de plastic/locuitor în 2020.•

(Va urma)