În estul Serbiei, acolo unde munții încep să se înalțe spre Balcani, orașul Bor trece printr-o transformare radicală. Ceea ce odinioară era mândria industrială a Iugoslaviei a devenit astăzi simbolul unei dileme moderne: cât de mult din sănătatea unei populații și din integritatea teritoriului poate fi sacrificat pe altarul investițiilor străine?
Un reportaj detaliat realizat de Politico scoate la iveală realitatea brutală a parteneriatului strategic dintre Belgrad și gigantul minier chinez Zijin Mining Group.
„Cadoul“ care a venit cu un nor de praf toxic
În 2018, compania chineză Zijin a preluat complexul minier RTB Bor, aflat în pragul falimentului, promițând investiții masive și salvarea locurilor de muncă. Guvernul sârb, condus de președintele Aleksandar Vučić, a celebrat acordul ca pe o victorie istorică a „prieteniei de fier” dintre Serbia și China.
Însă, odată cu infuzia de capital (2,3 miliarde de euro), viața localnicilor s-a schimbat dramatic. Producția de cupru și aur a crescut exponențial, dar la fel au crescut și nivelurile de dioxid de sulf și metale grele din aer. Pentru locuitorii din Bor și satele adiacente, cerul a căpătat o nuanță cenușie, iar aerul a devenit adesea irespirabil.
Sănătatea, o victimă colaterală
Investigația Politico atrage atenția asupra unei statistici alarmante: incidența cancerului în regiune a crescut semnificativ. Localnicii vorbesc despre afecțiuni respiratorii cronice și despre frica de a mai consuma produsele din propriile grădini, din cauza solului contaminat cu arsenic și plumb.
Deși Zijin susține că a investit sute de milioane de euro în sisteme de filtrare și în ecologizare, datele oficiale privind calitatea aerului au arătat în repetate rânduri depășiri uriașe ale limitelor legale. În fața acestor dovezi, răspunsul autorităților sârbe a fost adesea unul de minimizare a riscurilor, prioritizând creșterea economică și relația diplomatică cu Beijingul în detrimentul standardelor de mediu europene.
Sate șterse de pe hartă
Dincolo de sănătate, există și problema strămutării. Extinderea minelor de suprafață „înghite” la propriu sate întregi. Localnicii din așezări precum Krivelj se trezesc cu utilaje chinezești la poartă, forțați să își vândă terenurile pe sume care, spun ei, nu acoperă valoarea unei vieți de muncă.
Senzația de „colonizare” este accentuată de faptul că multe dintre aceste decizii de expropriere sunt facilitate de legi adoptate rapid de Parlamentul de la Belgrad, care declară proiectele miniere ca fiind de „interes național”, limitând dreptul cetățenilor de a se opune în instanță.
Serbia, poarta Chinei către Europa
Cazul Bor nu este doar o problemă locală; el are implicații geopolitice majore. Serbia, stat candidat la aderarea în Uniunea Europeană, pare să joace la două capete. În timp ce aspiră la standardele democratice și ecologice ale UE, țara permite companiilor chineze să opereze cu o libertate aproape totală, ignorând normele de mediu pe care Bruxelles-ul le impune statelor membre.
Pentru China, Serbia reprezintă un cap de pod esențial în inițiativa „Belt and Road”, o modalitate de a extrage resurse critice (cuprul fiind esențial pentru tranziția energetică globală) chiar la granița Uniunii Europene, fără a respecta reglementările stricte ale acesteia.
Un viitor inexistent
Articolul din Politico trage un semnal de alarmă: în Bor, progresul economic miroase a dioxid de sulf. În timp ce cifrele macroeconomice ale Serbiei arată bine pe hârtie datorită exporturilor miniere, costul real este plătit de oamenii de rând prin „plămâni arși” și comunități distruse.
Povestea din Bor este un avertisment pentru restul Europei despre ce se întâmplă atunci când nevoia de bani întâlnește un regim politic dispus să vândă resursele țării oricui, ignorând drepturile cetățenilor săi de a trăi într-un mediu sănătos. Citiți un reportaj de excepție aici: politico.eu/article/serbia-bor-mine-china-zijin-mining-group-health • ecologic
