Anul 2025 a reprezentat un punct de cotitură pentru diplomația climatică, conservarea biodiversității şi protecţia mediului înconjurător în general. Cu termene-limită strânse pentru Acordul de la Paris și noi crize ecologice la orizont, agenda internațională a fost în 2025 mai densă ca niciodată. 2025 va rămâne în istorie ca anul în care omenirea a început să trateze criza ecologică nu ca pe o problemă viitoare, ci ca pe o prioritate de securitate economică imediată. Vă prezentăm în continuare principalele evenimente de mediu ale anului 2025, structurate cronologic.
Forumul de Parteneriat ECOSOC (5 februarie 2025)
Pe 5 februarie 2025 s-a deschis la New York Forumul de Parteneriat ECOSOC, un eveniment care marchează începutul discuțiilor despre modul în care parteneriatele public-private pot accelera implementarea Agendei 2030. Accentul dezbaterilor a fost pus pe finanțarea proiectelor verzi în țările în curs de dezvoltare. La Forumul de Parteneriat ECOSOC (Consiliul Economic și Social al ONU), participarea a fost una multi-sectorială, reflectând natura complexă a obiectivelor de dezvoltare durabilă.
Participarea la Forumul ECOSOC a fost structurată pe trei piloni principali:
● Reprezentanți guvernamentali: miniștri ai economiei, mediului și dezvoltării din statele membre ONU.
● Organizații internaționale: lideri de la Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional (FMI) și băncile regionale de dezvoltare.
● Sectorul privat și societatea civilă: CEO ai marilor fonduri de investiții, lideri ai fundațiilor filantropice (precum Fundația Bill & Melinda Gates sau Rockefeller), reprezentanți ai marilor corporații tehnologice și lideri ai ONG-urilor de mediu.
Consiliul Economic și Social al ONU (ECOSOC) este principalul organism responsabil pentru coordonarea, revizuirea și implementarea celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (SDGs) ale Agendei 2030.
Obiectivele 2030 (SDGs)
Acestea reprezintă „Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă“, adoptată de toate statele membre ONU în 2015. Din cele 17 obiective majore, discuțiile de la Forumul ECOSOC 2025 s-au concentrat pe cele care au termene critice:
● SDG 7 (Energie curată și accesibilă): Dublarea ratei globale de îmbunătățire a eficienței energetice.
● SDG 13 (Acțiune climatică): Integrarea măsurilor privind schimbările climatice în politicile naționale.
● SDG 9 (Industrie, inovație și infrastructură): Construirea unei infrastructuri reziliente și promovarea industrializării sustenabile.
● SDG 17 (Parteneriate pentru obiective): Acesta a fost obiectivul central al forumului, vizând mobilizarea resurselor financiare.
Principalii investitori privați în infrastructură verde
În cadrul discuțiilor din 2025, s-a evidențiat un grup de „campioni ai investițiilor verzi“ care și-au luat angajamente concrete pentru finanțarea infrastructurii în statele în curs de dezvoltare:
● BlackRock, cel mai mare administrator de active din lume, a continuat să direcționeze capital masiv către decarbonizarea rețelelor electrice și hidrogen verde.
● Brookfield Asset Management, unul dintre cei mai activi investitori în energie regenerabilă la nivel global, s-a axat pe proiecte de energie solară și eoliană de mare anvergură.
● Glasgow Financial Alliance for Net Zero (GFANZ), o coaliție de peste 450 de instituții financiare (inclusiv bănci ca HSBC și JP Morgan) care s-au angajat să alinieze portofoliile de împrumuturi cu obiectivul de emisii net zero.
● Fundația Breakthrough Energy (fondată de Bill Gates), axată pe investiții în tehnologii climatice de risc înalt, dar cu impact major (stocarea energiei în baterii de lungă durată, aviație cu emisii zero).
● Investitori Instituționali (Fonduri de Pensii) dintre care Fonduri majore din Norvegia (NBIM) și Canada (CDPQ) au fost identificate ca fiind principalii furnizori de capital pe termen lung pentru proiecte de infrastructură (rețele feroviare electrificate, stații de reîncărcare, porturi verzi).
În concluziile finale ale Forumului de Parteneriat ECOSOCs-a subliniat faptul că, deși acești investitori au trilioane de dolari la dispoziție, guvernele trebuie să ofere „garanții de risc“ (blended finance) pentru ca acești bani să ajungă în piețele emergente, unde riscurile politice sunt mai mari.
Adunarea Națiunilor Unite pentru Mediu – UNEA (3-7 martie 2025) – Nairobi, Kenya
Cunoscută drept „Parlamentul Mondial al Mediului“, această sesiune s-a concentrat pe găsirea de soluții multilaterale pentru cele trei crize planetare: schimbările climatice, pierderea naturii și poluarea.
Adunarea Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEA-7), desfășurată la Nairobi între 3 și 7 martie 2025, a fost marcată de trecerea de la simple declarații de intenție la stabilirea unor norme tehnice obligatorii. Deciziile luate aici influențează legislația națională a celor 193 de state membre ONU. Principalele concluzii și măsurile adoptate au fost următoarele:
Standardizarea globală a economiei circulare
Cea mai importantă măsură luată la Adunarea Națiunilor Unite pentru Mediu a fost adoptarea unui cadru global pentru design sustenabil şi decizia de creare a unui set de standarde minime obligatorii pentru produse, care să forțeze producătorii să elimine „obsolescența programată“ (practica prin care produsele sunt făcute să se strice repede).
Impactul acestor decizii este acela că de acum produsele electronice și textilele vor trebui să fie însoțite de un „pașaport digital“ care să specifice gradul lor de reparabilitate și reciclabilitate.
Combaterea poluării cu produse chimice și deșeuri
S-a avansat semnificativ în implementarea „Grupului Interguvernamental privind Produsele Chimice și Deșeurile“ (similar cu IPCC pentru climă). Ca măsură concretă s-a aprobat o listă cu 15 substanțe chimice extrem de periculoase (folosite în agricultură și industrie) care vor fi monitorizate și eliminate treptat până în 2030. Impactul acestei decizii este reducerea poluării solului și a apei în zonele industriale intensiv populate.
Soluțiile bazate pe natură (NbS)
UNEA-7 a oferit o definiție juridică și tehnică mai clară pentru „Soluțiile bazate pe Natură“. Statele au convenit să integreze refacerea ecosistemelor (precum zonele umede și mangrovele) în planurile lor de apărare împotriva inundațiilor și a secetei, iar finanțarea proiectelor de infrastructură „gri“ (beton) va trebui să includă de acum în mod obligatoriu şi o componentă „verde“ (natură).
Inteligența artificială în serviciul mediului
O premieră pentru UNEA a fost adoptarea unei rezoluții privind utilizarea Inteligenţa Artificială pentru monitorizarea mediului. S-a decislansarea unei baze de date globale partajate, care folosește sateliți și IA pentru a detecta în timp real defrișările ilegale și scurgerile de metan, informațiile fiind accesibile gratuit tuturor guvernelor.
Guvernanța mineralelor critice
Având în vedere cererea uriașă de litiu, cobalt și cupru pentru baterii, s-au stabilit linii directoare pentru un minerit sustenabil. A fost adoptat un protocol de etică și sustenabilitate pentru mineritul în țările în curs de dezvoltare, pentru a preveni distrugerea biodiversității și exploatarea socială în goana după „aurul verde“.
Mesajul transmis lumii de la la Nairobi în primăvara anului 2025 a fost clar: poluarea nu mai poate fi externalizată. Statele și corporațiile sunt acum direct responsabile pentru întregul ciclu de viață al produselor lor, de la extragerea minereului până la refolosirea, reciclarea sau depozitarea la groapa de gunoi a produsuli devenit deşeu.
Summitul mondial pentru Dezvoltare Durabilă (5-7 martie 2025) – New Delhi, India
Summitul Mondial pentru Dezvoltare Durabilă (WSDS) a fost un eveniment de referință care a reunit lideri politici și experți pentru a discuta despre reziliența climatică în emisfera sudică.
Summitul a avut ca temă centrală „Solidaritatea Globală pentru Reziliență“. Spre deosebire de UNEA (care este axat pe reglementări), acest summit este o platformă unde liderii din „Sudul Global“ (India, Brazilia, statele africane) își stabilesc prioritățile în fața marilor puteri economice.Cea mai importantă realizare a summitului a fost lansarea „Pactului de la Delhi pentru Adaptare“.
Liderii au concluzionat că actuala concentrare a lumii pe reducerea emisiilor este insuficientă pentru țările care deja suferă de fenomene meteo extreme.
La New Delhi s-a hotărât crearea unui fond de asistență tehnică pentru „Agricultură Rezilienţă la Climă“. Acesta va ajuta fermierii mici să treacă la soiuri de culturi rezistente la secetă și să folosească sisteme de irigații alimentate cu energie solară.
Participanţii la summit au pus presiune pe băncile multilaterale de dezvoltare (cum este Banca Mondială) pentru ca acestea să își schimbe modelul de creditare. S-a agreat astfel un mecanism de „reducere a riscului valutar“ pentru investițiile verzi. În prezent, mulți investitori privați evită proiectele verzi din țări sărace din cauza instabilității monedelor locale. Acest nou mecanism va garanta o parte din aceste pierderi.
O concluzie majoră a fost aceea că dezvoltarea durabilă este imposibilă fără energie. În 2025, încă sute de milioane de oameni nu au acces constant la electricitate. Una din măsurile decise la acest summit a fost extinderea Alianței Solare Internaționale (ISA) cu noi proiecte de „mini-rețele“ (mini-grids) pentru satele izolate din Africa și Asia de Sud, eliminându-se astfel dependența acestora de generatoarele pe motorină.
Având în vedere că India și restul Asiei trec prin cea mai mare migrație către orașe din istorie, summitul a stabilit un set de standarde pentru noile metropole şi a adoptat un ghid de planificare urbană care prioritizează transportul public electric și conservarea „coridoarelor albastre-verzi“ (râuri și parcuri urbane) pentru a combate efectul de insulă de căldură.
Concluzia politică cea mai puternică a fost reafirmată de India a fost aceea că țările dezvoltate, care au poluat istoric, trebuie să transfere tehnologie verde fără costuri de licență (patente deschise) către țările sărace. Una dintre măsurile concrete a fost crearea unui hub de inovare deschisă (Open Innovation Hub) în Delhi, unde tehnologiile de purificare a apei și de răcire cu consum redus de energie vor fi partajate gratuit.
Dacă evenimentele anterioare s-au concentrat pe „ce trebuie făcut“, Summitul de la New Delhi a răspuns la întrebarea „cum plătim și cine are prioritate“. Concluzia finală a fost că dezvoltarea nu mai poate fi separată de mediu: ori este durabilă, ori nu va fi deloc.
A treia conferință a ONU privind oceanele – UNOC3 (9-13 iunie 2025) – Nisa, Franța
Acesta a fost probabil, cel mai important eveniment dedicat ecosistemelor marine din ultimul deceniu. Conferința de la Nisa (UNOC3), desfășurată în iunie 2025, a fost supranumită „Momentul Paris pentru Ocean“. A marcat trecerea de la viziunea oceanului ca o resursă infinită de exploatat, la recunoașterea sa ca principal plămân al planetei și regulator climatic.
Deși obiectivul de a proteja 30% din oceane până în 2030 fusese agreat anterior, la Nisa s-a decis cum se va face acest lucru în apele internaționale (care nu aparțin niciunui stat).
În „Declarației de la Nisa“ s-a ratificat Tratatului pentru marea liberă (BBNJ) şi s-au stabilit primele 10 arii marine protejate în afara jurisdicțiilor naționale, care acoperă zone critice pentru migrația balenelor și a speciilor amenințate. Aceste zone vor fi monitorizate prin satelit pentru a se combate pescuitul industrial și mineritul submarin. Prin „Planul de Acțiune de la Nisa pentru Oceane“ până în anul 2030 vor fi protejate astfel 30% din oceanele lumii.
Deep-Sea Mining
Cel mai tensionat punct al negocierilor a fost Moratoriul asupra mineritului submarin (Deep-Sea Mining) O coaliție extinsă de state (condusă de Franța, Palau și Chile) a obținut impunerea unui „Moratoriu global de facto“ asupra exploatării miniere la mare adâncime până în 2035. S-a recunoscut că riscurile asupra biodiversității abisale și a capacității oceanului de a stoca carbon sunt prea mari pentru a permite extragerea în acest moment a nodulilor polimetalici.
Blue Carbon
Conferința a validat oficial ecosistemele marine (mangrove, ierburi marine, mlaștini sărate) ca fiind mult mai eficiente în stocarea carbonului decât pădurile terestre. Pentru refacerea acestora a fost lansat „Fondul Global pentru Carbon Albastru“, cu o capitalizare inițială de 2 miliarde de dolari, destinat restaurării a un milion de hectare de zone umede de coastă până în 2030. Statele insulare pot acum să emită „credite de carbon albastru“ prin care îşi pot plăti datoriile externe, protejându-și în același timp şi zonele coastiere.
Lupta împotriva „pescuitului fantomă“ și a poluării
La UNOC3 a fost adoptat un protocol obligatoriu de marcare a echipamentelor de pescuit. Fiecare plasă industrială va trebui să aibă un identificator digital.Acest protocol are rolul de reducere a fenomenului de plase abandonate (care continuă să ucidă fauna marină zeci de ani) și tragerea la răspundere a companiilor care își aruncă deșeurile în ocean.S-a decis şi finanțarea proiectului „Gemenii Digitali ai Oceanului“, o platformă de simulare ultra-precisă care va permite oamenilor de știință și decidenților să prevadă impactul creșterii nivelului mării și al acidificării apei asupra zonelor de coastă.
Conferința de la Bonn privind Schimbările Climatice (16-26 iunie 2025)
În perioada 16-26 iunie 2025 a avut loc la Bonn, în Germania, Conferinţa privind Schimbările Climatice, o reuniune tehnică intermediară care a pregătit terenul pentru COP30. Aici s-au negociat detaliile finale ale textelor politice care urmau a fi semnate la finalul anului.
Conferința a funcționat ca un „test de anduranță“ în pregătirea deciziilor politice majore pentru COP30 de la Belém. Deși este o reuniune tehnică, concluziile de la Bonn sunt adesea cele care decid dacă un summit climatic va fi un succes sau un eșec.
Marea reușită a conferinței a fost definirea Indicatorilor pentru Obiectivul Global privind Adaptarea (GGA). Dacă până acum „adaptarea“ era un concept abstract, la Bonn s-a lucrat la transformarea sa în cifre. S-a agreat astfel un set preliminar de indicatori universali pentru a măsura reziliența la schimbările climatice (ex: procentul populației protejate de sisteme de avertizare timpurie, accesul la apă potabilă în timpul secetei). Acești indicatori vor fi folosiți pentru a direcționa fondurile internaționale către proiectele care demonstrează cel mai mare impact real asupra vieților oamenilor.
Deblocarea piețele carbonului
Negocierile privind modul în care țările pot vinde și cumpăra credite de carbon au fost blocate ani de zile. La Bonn s-a ajuns la un consens tehnic privind standardele de integritate pentru evitarea „dublei raportări“ (când două țări raportează aceeași reducere de emisie).S-a deschis astfel calea către o piață globală a carbonului funcțională, care ar putea atrage miliarde de dolari din sectorul privat pentru proiecte de reîmpădurire și energie regenerabilă.
Programul de lucru privind Tranziția Justă (JTWP)
La Conferinţa privind Schimbările Climatice s-a discutat intens despre cum poate fi ajutată forța de muncă din industriile poluante (cărbune, oțel). A fost redactat un „proiect de text“ care pune accent pe „abordarea întregii economii“ întrucât „tranziția nu înseamnă doar panouri solare, ci și reconversie profesională și protecție socială“.
S-a recunoscut astfel necesitatea ca țările dezvoltate să finanțeze în statele sărace nu doar tehnologia verde, ci și sistemele de educație necesare pentru operarea acestor tehnologii.
Presiunea pentru NDC 3.0 (Contribuțiile Naționale)
Conform Acordului de la Paris, 2025 a fost anul în care toate țările trebuiau să își depună noile planuri de reducere a emisiilor pentru 2035. Lansarea unui „Helpdesk global“ sub egida UNFCCC pentru a ajuta țările mici să își calculeze țintele de reducere a emisiilor.
Concluzia generală de la Bonn 2025 a fost una de optimism precaut. Deși s-au făcut progrese tehnice imense pe regulile de piață și adaptare, diviziunea dintre țările bogate și cele sărace privind cine plătește „factura climatică“ a rămas adâncă, fiind lăsată în mâna președintelui brazilian Lula da Silva ca acesta să o rezolve la COP30.
Tratatul global privind plasticul – INC-5.2
La Geneva, în Elveția, a avut loc în perioada 5-14 august 2025 „Tratatul Global privind Plasticul“. După ani de discuții, comunitatea internațională a încercat să finalizeze un tratat juridic obligatoriu pentru a pune capăt poluării cu plastic. A fost un moment istoric, similar cu Protocolul de la Montreal pentru stratul de ozon. Negocierile de la Geneva au reprezentat finalul unui maraton diplomatic de trei ani. Miza a fost uriașă: crearea primului instrument juridic internațional obligatoriu pentru a opri poluarea cu plastic.
Plafonarea producției de plastic virgin
Aceasta a fost cea mai disputată măsură, care a întâmpinat opoziţia marilor țări producătoare de petrol. S-a stabilit un obiectiv global de reducere a producției de polimeri plastici primari (plastic virgin) cu 40% până în 2040 (raportat la nivelul anului 2024). S-a recunoscut oficial că reciclarea singură nu poate rezolva criza şi este necesară reducerea volumului de plastic care intră în economie.
Lista neagră
Tratatul Global privind Plasticul a definit categorii clare de produse care vor fi eliminate treptat de pe piața mondială. Interzicerea globală a producției și comercializării pentru:
● Microplasticele adăugate intenționat în cosmetice și detergenți;
● Polistirenul expandat (folosit în ambalajele alimentare);
● Paiele, tacâmurile și pungile de plastic foarte subțiri care nu pot fi reciclate eficient.
Majoritatea acestor produse trebuie să dispară până la finalul anului 2027.
Design pentru reciclare și reutilizare
Tratatul impune producătorilor standarde obligatorii, eliminându-se astfel sistemul actual în care fiecare companie decide propriul design. Toate ambalajele din plastic introduse pe piață trebuie să fie 100% reciclabile sau reutilizabile până în 2030. De asemenea, s-a stabilit un procent minim de conținut reciclat obligatoriu pentru noile produse.
Responsabilitatea Extinsă a Producătorului (EPR)
La Geneva s-a decis implementarea unui sistem global prin care companiile care pun plastic pe piață devin responsabile financiar pentru colectarea și tratarea deșeurilor rezultate. O parte din fondurile colectate prin taxele EPR vor fi direcționate către țările în curs de dezvoltare pentru a-și construi infrastructura de gestionare a deșeurilor, prevenind astfel ajungerea plasticului în oceane.
Recunoașterea „Culegătorilor de deșeuri“ (Waste Pickers)
O premieră într-un tratat de mediu a fost includerea unui capitol privind „Tranziția Justă“ pentru cele peste 20 de milioane de persoane din sectorul informal (Waste Pickers) care trăiesc din colectarea deşeurilor din plastic. De acum toate statele, deci şi România, ar trebui să formalizeze aceste locuri de muncă și să le asigure acestora echipamente de protecție și salarii echitabile în noile sisteme de gestionare a deşeurilor.
Concluzia finală a INC-5.2 a fost că epoca plasticului ieftin și nesfârșit s-a încheiat. Tratatul nu doar că pedepsește poluarea, ci forțează industria chimică să se reinventeze, mutând investițiile către biopolimeri și, foarte important, pe sisteme de livrare bazate pe reumplere (refill).
Săptămâna Climei
În perioada 22-28 septembrie 2025 a avut loc la New York, SUA, „Săptămâna Climei“. Desfășurată în paralel cu Adunarea Generală a ONU, acesta este cel mai mare summit climatic „non-guvernamental“, unde corporațiile și orașele își anunță angajamentele de neutralitate a emisiilor de carbon. Săptămâna Climei la New York (NYC Climate Week) a avut un rol critic anul acesta, fiind ultima mare platformă de discuție înainte de summitul decisiv COP30 din Brazilia. Spre deosebire de summiturile guvernamentale, aici vocea principală aparține sectorului privat, primarilor și liderilor tehnologici.
Obligativitatea raportării „Scope 3“ (Emisiile indirecte)
Una dintre cele mai mari schimbări anunțate a fost legată de transparența corporativă. O coaliție de peste 500 de mari corporații globale a anunțat adoptarea voluntară a noilor standarde de raportare care includ emisiile din întregul lanț de aprovizionare (Scope 3), devansând reglementările guvernamentale. Aceasta înseamnă că un gigant tech, de exemplu, este acum responsabil nu doar pentru energia consumată în birourile sale, ci și pentru emisiile fabricilor din Asia care îi produc componentele.
Lansarea „Accelerării Rețelei de Energie Curată“
Liderii marilor orașe (rețeaua C40) au concluzionat că cea mai mare barieră în calea energiei verzi nu mai este producția, ci transportul acesteia din cauza rețelelor electrice învechite. Pentru modernizarea rețelelor electrice urbane care va permite integrarea masivă a stațiilor de încărcare auto și a panourilor solare de pe acoperișuri a fost lansat un fond de investiții de 100 miliarde de dolari.
Inteligența Artificială (IA) pentru optimizarea resurselor
A fost prima ediție în care IA a dominat discuțiile despre eficiență. Au fost încheiate parteneriate între giganții software și companiile de utilități pentru implementarea algoritmilor de „demand-response“ şi s-a demonstrat că utilizarea IA poate reduce consumul de energie al unei clădiri de birouri cu până la 30% fără a schimba infrastructura fizică, doar prin optimizarea inteligentă a iluminatului și climatizării.
Directiva privind „Greenwashing-ul“ și integritatea Creditelor de Carbon
După scandalurile din anii trecuți, sectorul privat a impus reguli mai dure pentru creditele de carbon printre care lansarea unui sistem de certificare independent, susținut de marii cumpărători de credite. Companiile nu vor mai putea astfel pretinde că sunt „Net Zero“ doar cumpărând credite ieftine; trebuie să demonstreze mai întâi reducerea reală a emisiilor proprii.
„Mâncarea viitorului“ în Agenda urbană
La New York s-a pus un accent fără precedent pe sistemele alimentare urbane. Peste 50 de metropole s-au angajat să introducă „achiziții publice sustenabile“, prioritizând meniurile pe bază de plante și produsele locale în școli și spitale. Participanţii au fost de acord că reducerea risipei alimentare în orașe este calea cea mai rapidă și mai ieftină pentru reducerea amprentei de carbon urbane.
„Afacerile ca forță a binelui“
Concluzia majoră a NYC Climate Week 2025 a fost că mediul de business nu mai așteaptă semnale politice de la COP. Marile capitaluri au înțeles că sustenabilitatea este singura strategie de supraviețuire economică pe termen lung, iar mesajul trimis către guvernele care se pregăteau de COP30 a fost: „Noi suntem gata să investim, voi trebuie doar să asigurați stabilitatea legislativă“.
COP30 – Summitul climatic al ONU
Considerat „COP-ul Amazonului“ şi cel mai critic summit de la Acordul de la Paris, COP30 – Summitul Climatic al ONU a avut loc la Belém, Brazilia în perioada 10-21 noiembrie 2025. Summitul desfășurat în inima Amazonului, a fost un moment de maximă tensiune, dar și de speranță al anului 2025. Fiind organizat la 10 ani de la Acordul de la Paris, el a reprezentat „ultima șansă“ pentru a menține în viață obiectivul de limitare a încălzirii globale.
Depunerea noilor planuri climatice (NDC 3.0)
Peste 150 de țări au depus Contribuții Naționale Determinate (NDC) actualizate, cu ținte mult mai ambițioase pentru anul 2035. Marile economii (UE, SUA, China) s-au angajat la reduceri ale emisiilor între 60% și 70% față de nivelurile din 1990.
Finanțarea climatică
După negocieri maraton, s-a stabilit un nou obiectiv financiar global (NCQG) în valoare de un trilion de dolari care înlocuiește vechiul prag de 100 miliarde de dolari. Trilionul de dolari va fi colectat până în 2030, dintr-un mix de fonduri publice, investiții private și noi taxe pe tranzacțiile financiare și combustibilii fosili.
Pădurea tropicală ca „bun public global“
Pentru prima dată, s-a creat un mecanism financiar direct pentru țările care păstrează pădurile intacte, fondul „Tropical Forests Forever“, propus de Brazilia. Acesta plătește țările pentru fiecare hectar de pădure conservat, nu doar pentru cele reîmpădurite. S-a agreat astfel oprirea completă a defrișărilor în bazinul Amazonului și al Congoului până în 2030, cu monitorizare prin satelit în timp real.
La Belém s-a stabilit şi un calendar pentru eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili, care urmează să fie redirecționate către subvenții pentru energie solară și stocare în baterii.
Sinteza finală a anului 2025
Dacă am rezuma întregul parcurs al evenimentelor de mediu din 2025, concluzia ar putea fi că Omenirea a trecut de la negocieri la execuție, un an în care lumea a încetat să mai trateze mediul ca pe un subiect separat de economie. 2025 va rămâne în istorie ca anul în care omenirea a început să trateze criza ecologică nu ca pe o problemă viitoare, ci ca pe o prioritate de securitate economică imediată.• ecologic
