Ambalajele din polietilenă tereftalată (PET) pentru apă și băuturi răcoritoare sunt considerate cel mai „verde“ tip de plastic, având una dintre cele mai mari rate de reciclare din industrie. Un nou studiu realizat de compania de consultanță Eunomia pentru ONG-ul Zero Waste Europe arată însă că lucrurile nu stau chiar așa.• Irina Tomșa
Studiul „Cât de circulare sunt PET-urile?“ publicat pe 16 februarie a.c. demonstrează că doar o mică parte din ambalajele din polietilenă tereftalată colectate de la consumatorii casnici se transformă în sticle din PET noi. Noile sticle din PET puse pe piața comunitară conțin în medie 17% PET reciclat, deși ținta de reciclare este de 50% în Uniunea Europeană. În loc să fie folosit la fabricarea de noi ambalaje pentru băuturi, PET-ul reciclat este adesea folosit la fabricarea unor produse inferioare calitativ, în special casolete, chingi sau chiar fibre pentru materiale textile care la finalul ciclului de viață nu mai sunt reciclate.
Potrivit autorilor, din cele 1,8 milioane tone fulgi de PET reciclat obținut din ambalaje de băuturi, numai 31% devin peleți pentru producerea altor ambalaje de același tip, în timp ce restul de 69% se folosesc la fabricarea altor produse, de calitate inferioară.
„Studiul demonstrează că în prezent PET-ul nu este foarte circular și așa va rămâne dacă nu se fac schimbări substanțiale de politică și dacă nu se înlătură barierele tehnice și economice“, a declarat Dorota Napierska de la Zero Waste Europe. „Putem presupune că dacă tipul de plastic cel mai reciclabil și cel mai reciclat se luptă cu provocările de a deveni mai circular, celelalte tipuri de plastic se pot confrunta cu probleme și mai mari“, a adăugat ea.
Pe teritoriul Europei soarta sticlelor din PET post-consum diferă de la o țară la alta. Germania de exemplu are o rată mare de reciclare datorită utilizării Sistemului Garanție-Returnare (SGR), prin care consumatorii predau ambalajele goale, ceea ce favorizează reciclarea în buclă închisă sau reutilizarea. Alte zece state membre UE au și ele un SGR funcțional, conform Petcore Europe, asociația europeană a companiilor de pe lanțul valoric al PET-ului.
Petcore Europe a dat publicității pe 27 ianuarie a.c. un studiu care susține că „ambalajele PET din Europa se îndreaptă constant spre circularitate în ceea ce privește creșterea colectării, a capacității de reciclare și a producției. Această evoluție se datorează în mare parte creșterii colectării și a capacității de reciclare, țintelor ambițioase de reciclare a materialelor plastice, precum și obiectivelor și angajamentelor producătorilor de a încor-pora conținut reciclat în sticle“.
Conform unui articol publicat de euractiv.com, reprezentanții Petcore nu au dorit să comenteze rezultatele studiului realizat de Eunomia pentru Zero Waste, rezumându-se la a trimite spre propriul lor studiu, cu concluziile de mai sus. Acesta susține că în 2014 în Europa au fost colectate și reciclate aproape 66 miliarde de ambalaje din PET, în principal din cele folosite pentru apă și băuturi răcoritoare. Dar dacă producătorii de sticle din PET au la dispoziție o cantitate atât de mare de material reciclat, de ce nu o folosesc pe toată?
Dorota Napierska a explicat că lucrurile sunt mai complicate decât par. Producătorii de sticle din PET nu au mereu acces la acest material din cauza cererii altor industrii care vor să crească rata de conținut reciclat din produsele lor. „Cererea și concurența în materie de PET reciclat cresc nu doar în sectorul industriei de ambalaje, ci și în sectoare non-alimentare cum ar fi industria modei“, a precizat Napierska pentru euractiv.com.
Industria europeană a băuturilor a cerut Comisiei Europene să-i faciliteze un acces echitabil la sticlele PET reciclate pentru a putea „închide bucla“ eficient. UNESDA, o asociație a producătorilor europeni de băuturi răcoritoare, a comentat: „ce se întâmplă cu o haină de iarnă fabricată din PET-uri după ce a fost purtată câțiva ani? Nu va fi transformată într-o altă haină de iarnă, ci cel mai probabil va sfârși la groapa de gunoi sau într-un incinerator. Asta înseamnă că materialul a fost reciclat la un nivel inferior și bucla de reciclare de înaltă calitate a fost ruptă, transformându-l într-un produs necircular“.
Studiul realizat de Eunomia pentru Zero Waste Europe arată de ce doar 17% din totalul ambalajelor din PET ale băuturilor puse pe piață ajunge în fabricarea de noi PET-uri: rata lor de colectare este de 60%, iar după îndepărtarea etichetelor și capacelor mai apar pierderi în procesele de sortare, spălare și transformare în fulgi, astfel încât numai 50% din cantitatea pusă pe piață ajunge la reciclare. În acest stadiu intervine cererea pentru alte aplicații PET, apar și pierderi la extrudare, astfel încât doar 17% mai ajunge ca PET reciclat (rPET) pentru fabricarea unor PET-uri noi.
PET-ul reciclat din ambalajele de băuturi este împărțit în diverse aplicații, după cum urmează:
- 31% ambalaje de băuturi;
- 31% casolete;
- 26% fibre textile;
- 8% alte ambalaje;
- 4% chingi.
Unde apar problemele?
Colectarea. La casolete și ambalaje flexibile sunt destul de puține scheme de colectare în Europa, iar acolo unde acestea există, cantitatea colectată care ajunge la reciclare este mult mai mică decât la ambalajele de băuturi. De obicei chingile nu fac obiectul colectării, iar în puținele cazuri în care se colectează deșeuri textile, cantitățile adunate sunt foarte mici.
Capacitățile de reciclare. Dacă pentru ambalajele de băuturi există o infrastructură de reciclare bine dezvoltată, pentru casolete, ambalaje flexibile și textile aceasta se află în stadii incipiente.
Contaminarea. Colectarea separată a ambalajelor de băuturi și a altor produse din PET aduce contaminanți organici, metalici, din sticlă sau polimeri non-PET. Din sistemele garanție-depozit se obțin fluxuri mai curate decât de la colectarea selectivă și la prețuri mai mici, însă deși tehnologiile de sortare au avansat, contaminanții rămân o problemă pentru calitatea PET-ului reciclat.
Necesitățile de fabricație și calitatea materiei prime. Standardele EFSA pentru producția rPET potrivit pentru utilizarea în contact cu alimentele (cum ar fi ambalajele de băuturi și casoletele) prevăd ca materia primă să nu conțină mai mult de 5% PET reciclat din aplicații non-alimentare. Pe de altă parte, producția de ambalaje pentru băuturi are nevoie de materie primă cu vâscozitate intrinsecă mai mare (lanțuri polimerice mai lungi) decât alte aplicații din PET cum ar fi casoletele, iar PET-ul reciclat din casolete sau alte aplicații nu poate fi reciclat cu costuri rezonabile pentru a fi utilizat la ambalaje de băuturi. Dincolo de aceste constrângeri, reciclarea mai este limitată de prezența unor aditivi, etichete, vopseluri ș.a.; deși multe mărci s-au angajat să elimine adaosurile problematice, e nevoie de îmbunătățiri mult mai substanțiale în această direcție. Ambalajele de anumite culori, opace sau realizate din materiale diferite continuă să fie o problemă. În special fibrele textile din poliester sunt frecvent amestecate cu alte materiale sau diverși aditivi.
Piața rPET-ului. Cererea și oferta împreună cu tehnologiile și etapele de procesare influențează prețul și prin urmare destinația de utilizare.
Concluzia studiului
În prezent reciclarea PET-urilor nu atinge un nivel satisfăcător de sustenabilitate, deoarece doar o mică parte din cantitățile colectate se reciclează în buclă închisă. „Concentrându-se pe sustenabilitatea lanțului de aprovizionare, reciclarea în buclă închisă scade emisiile și economisește resurse naturale prin reducerea utilizării materiilor prime virgine. În sistemele cu buclă închisă toate materialele din bunurile fabricate pot fi reciclate în același tip de produs fără pierderi de calitate semnificative. Astfel se previne reciclarea de nivel inferior (downcycling) prin procesări repetate în aplicații de produse cu grad inferior, din care apoi rezultă pierderi de materii prime pentru aplicații superioare. (…) Produsele de calitate mai slabă pot fi reciclate; în cel mai bun caz materialele obținute din astfel de produse rămân în produse din același grup, însă nu pot fi folosite în aplicații de grad superior“, avertizează autorii studiului.
