Un imens scandal zguduie Grecia după ce un audit al Oficiului General de Contabilitate al Statului (GLA) a constatat o uriașă fraudă cu fonduri europene în care este implicat un mare producător american de RVM-uri, prezent și în România.
Publicația grecească www.dimokratia.gr a dezvăluit recent rezultatele acestui audit care abordează subiectul așa numitelor „case de reciclare“, un fel de chioșcuri dotate cu aparate de tip RVM (Reverse Vending Machine) foarte asemănătoare cu cele folosite în Sistemul Garanție-Returnare din România. Spre deosebire de România, Grecia, care nu a implementat încă un sistem de tip depozit, a decis în urmă cu mai mult de 6 ani să demareze un proiect mamut de colectare a ambalajelor de băuturi, asemănător cu Sistemul Garanție-Returnare din România. Diferența majoră dintre cele două sisteme este că sistemul din Grecia nu implică nici un fel de garanție plătită de cumpărător, iar fluxul financiar nu este nici pe departe atât de complicat ca în sistemul românesc.
În Grecia, sistemul de colectare a fost conceput astfel încât colectarea ambalajelor să se facă din fondurile puse la dispoziție de producători conform Răspunderii Extinse a acestora, recompensând cetățeanul pentru ambalajele pe care le aduce la centrele automate de colectare. La noi, conform aceluiași principiu al Responsabilității Extinse a Producătorului, OIREP-urile plătesc continuu și în zadar ADI-urile pentru gestionarea eficientă a acestor tipuri de deșeuri.
În România, conform Sistemului Garanție-Returnare, cetățeanul plătește o garanție de aproximativ 0,10 euro la cumpărarea unui produs, (10 ambalaje pentru un euro) bani pe care și-i recuperează în momentul returnării. Asta dacă are și unde…

În Grecia, cetățeanul nu plătește nici un fel de garanție, dar este recompensat cu un euro pentru 33 de ambalaje returnate. Din acest punct de vedere sistemele sunt total diferite, singurul element comun fiind aparatul automat de colectare, RVM-ul…
Un sistem diferit, apucături asemănătoare
Și noi și grecii suntem însă popoare balcanice. Aici lăcomia și corupția fac legea și distrug orice inițiativă oricât de promițătoare ar fi ea. Cam așa s-a întâmplat cu sistemul din Grecia ale cărui rezultate creșteau de la o lună la alta. Totul a pornit pe 5 decembrie 2019, de la o investiție făcută în Grecia de o firmă americană, când premierul Kyriakos Mitsotakis și ambasadorul american de atunci Jeffrey Pyatt au inaugurat cu mare fast „Unitatea de producție a mașinilor de reciclare alternativă din Grecia“, o fabrică de ansamblare a RVM-urilor, sucursală a companiei americane ENVIPCO și a companiei grecești TEHAN Environmental Management, distribuitorul acestor aparate.

Ca și la noi, după inaugurare, politicieni în frunte cu premierul Mitsotakis s-au întrecut în declarații laudative la adresa investitorilor americani. „Reciclarea și economia verde nu mai sunt o tendință sau un curent de gândire, ci o singură cale pentru viitor, o necesitatea socială și o condiție de viață pentru toată lumea: cetățeni, întreprinderi, municipalități și, bineînțeles, în primul rând pentru statul elen. Mă declar prezent și personal în trecerea către dezvoltarea durabilă și economia circulară și pot spune că odată cu investiția ENVIPCO în Pallini, Grecia achiziționează o altă infrastructură pentru extinderea dinamică a reciclării, dar și un factor cheie în eco-inovare și promovarea noilor tehnologii. Prin urmare le mulțumesc prietenilor noștri de peste Atlantic pentru încrederea pe care o arată, înființând în țara noastră prima unitate de producție din afara Statelor Unite, o fabrică, care va aproviziona țările din Marea Mediterană și întreaga Europă de Sud-Est“, declara pe atunci premierul Mitsotakis.
Imediat după inaugurare, guvernul elen a anunțat că primele 100 de mașini de reciclare (RVM) care vor fi produse aici vor fi „puse la treabă“ imediat în 5 municipii în cadrul Programului „Noua generație de reciclare“, în Kallithea, Nea Smyrni, Ioannina, Nafplio și Andros, cu scopul de a răspândi inițiativa în toate regiunile.
RVM-uri, multe și foarte scumpe
Iar această „nouă generație de reciclare“ avea nevoie, nu-i așa, de cât mai multe RVM-uri. Casele de reciclare au devenit policentre de reciclare, construcții masive care au copleșit piețele publice din fiecare colț ale Greciei. Și ca spectacolul să fie complet, totul s-a făcut din fonduri europene și nu oricum, ci la niște prețuri foarte mari, fiecare centru cumpărat de la TEHAN costând 300.000 euro, „overpriced“ în opinia Comisiei Europene.

Și pentru a clarifica situația Nicola de Michelis, șeful DG Regio, a trimis o scrisoare secretarului general al Investițiilor Publice din Grecia, Dimitris Skalkos, în care a explicat ce se înțelege în Europa prin „overpriced“. Fiecare casă de reciclare pe care statul grec acceptase să o cumpere de la TEHAN și ENVIPCO cu 300.000 euro, în licitațiile din Europa „are un preț între 30.000 și 70.000 de euro, adică de cinci sau zece ori mai puțin“, se spune în scrisoarea oficialului european.
Un alt aspect extrem de important constatat de Comisia Europeană este acela că aceste centre automate colectează ambalaje. Ori pentru a putea fi finanțate din fonduri publice sau europene ele ar trebui să contribuie la reciclarea restului de deșeuri municipale, nu a ambalajelor care intră în obligațiile producătorilor conform EPR.
Alte aspecte ale scandalului din Grecia sunt bilanțurile false ale firmelor implicate și împrumuturile uriașe pe care le-au obținut de la băncile grecești pentru câștigarea licitațiilor europene.
Scandalul din Grecia vine în momentul în care autoritățile din țara noastră caută modalități de finanțare pentru achiziția a cât mai multor RVM-uri pentru susținerea SGR, un sistem care este funcţional în special în zona urbană.
Fostul ministru Barna Tánczos, susținător deschis al firmei ENVIPCO (https://www.facebook.com/reel/496837746685584), crede că poate obține fonduri europene pentru primăriile din micile localități ale României. (https://ecologic.rec.ro/barna-tanczos-despre-sgr-cu-ajutorul-primariilor-vom-instala-aparate-automate-de-colectare-in-localitatile-mici/).
Alți oficiali guvernamentali cred că o sursă de finanțare pentru RVM-urile care ar trebui să ajungă la micii comercianți din zona rurală ar putea fi Administrația Fondului pentru Mediu. Scandalul din Grecia ne arată însă, din păcate pentru ei, că ambele variante nu sunt agreate de Comisia Europeană.• Matei Dumitru
