Secetă extremă în Europa. Războiul apei a început

Cantitatea de apă dintr-un rezervor cheie care deservește milioane de spanioli din provincia Catalonia se micşorează pe zi ce trece. În Franța dreptul de folosinţă al apei a declanșat ciocniri între fermieri şi ecologişti, iar mai multe sate nu mai pot furniza apă la robinet locuitorilor. Și cel mai mare râu al Italiei are deja cel mai mic debit înregistrat în ultimii ani. De luna trecută seceta deja afectează mai mult de un sfert din continent, iar multe țări se pregătesc pentru încă o vară chiar mai uscată decât cea de anul trecut, se arată într-o analiză publicată de Politico.• ecologic

Un studiu care utilizează date satelitare a confirmat că de la începutul acestui an Europa suferă de cea mai gravă secetă din anul 2018 şi până în prezent. Creșterea temperaturilor îngreunează recuperarea acestui deficit hidric, lăsând continentul blocat într-un ciclu periculos în care apa este din ce în ce mai puţină de la an la an.

„Acum câțiva ani aș fi spus că avem suficientă apă în Europa. Acum se pare că ne-am putea confrunta cu probleme“, a spus Torsten Mayer-Gürr, autorul principal al studiului satelitar. Chiar dacă precipitaţiile din săptămânile următoare ar putea reface suprafața solului și ar ajuta agricultura, nici măcar o primăvară ploioasă nu ar putea remedia deficitul de apă subterană din Europa, avertizează experții.

Cu vara aproape, guvernele se străduiesc acum să abordeze atât penuria actuală, cât și cea viitoare – gestionând în același timp tensiunile care decurg din creșterea concurenței asupra apei. „Seceta va fi una dintre dezbaterile politice și teritoriale centrale ale țării noastre în următorii ani“, a declarat săptămâna trecută prim-ministrul spaniol Pedro Sánchez.

Secetă şi iarna

Seceta istorică de anul trecut a epuizat rezervoarele de suprafață și subterane ale Europei. Iarna trebuia să aducă un moment de respiro, însă multe dintre regiunile cele mai afectate ale continentului au avut puțină ploaie sau zăpadă.

Franța, unde nu a căzut niciun strop de ploaie mai mult de 30 de zile consecutive în lunile ianuarie și februarie, a cunoscut cea mai uscată iarnă din ultimii 60 de ani. Cercetătorii italieni de la CIMA Research Foundation au constatat o reducere cu 64% a zăpezii până la jumătatea lunii aprilie. Râul Po are un debit la fel de mic ca vara trecută, iar Lacul Garda este deja la mai puțin de jumătate din nivelul său mediu.

Un raport al Asociației fermierilor spanioli COAG spune că unele cereale trebuie să fie „șterse de pe hârtie“ în patru regiuni în acest an, iar un meteorolog a declarat pentru El País că „fermierii trebuie să spună la revedere la aproape întreaga recoltă de măsline“.

Apa din rezervorul Sau de la nord de Barcelona a atins un nivel atât de mic încât autoritățile au decis să elimine peștii pentru a evita ca aceștia să moară și să contamineze sursa de apă a regiunii. În toată Catalonia, la finalul lunii aprilie, rezerva de apă era de doar 27%, iar săptămâna aceasta, Spania se confruntă din nou cu un val de căldură timpurie.

Potrivit ministrului tranziției ecologice, Teresa Ribera, disponibilitatea apei în Spania, la fel ca în Franța, ar putea scădea cu până la 40% până în 2050.

Precipitațiile de iarnă sunt cruciale în special pentru țările mediteraneene, a spus Fred Hattermann, un hidrolog de la Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic. Având în vedere precipitațiile slabe din acest an și stratul subțire de zăpadă, „dacă nu sunt prea multe precipitații acum… sigur va fi secetă“, a adăugat el.

Cu toate acestea, orice ploaie de primăvară ar servi doar la atenuarea stresului de apă în această vară. Pentru ca Europa să iasă din cercul vicios de a începe fiecare an cu un deficit major de apă subterană, „avem nevoie de aproape un deceniu cu precipitații grele“, a avertizat Hattermann.

Schimbările climatice

Prezicerea precipitațiilor pe perioade atât de lungi este dificilă, mai ales cu schimbările climatice care modifică tiparele precipitațiilor. Una dintre puținele previziuni pe termen lung, prognoza serviciului meteorologic german pentru anii 2020, prezice că țara va avea mai puține precipitații în cea mai mare parte a deceniului. Şi chiar dacă nivelul precipitațiilor rămâne aceleași, schimbările climatice vor reduce disponibilitatea apei în multe zone ale Europei.

Seceta este un fenomen complex și mulți factori, cum ar fi gestionarea defectuoasă a apei sau consumul excesiv, pot juca un rol în agravarea ei. Cu toate acestea, creșterea temperaturilor va pune cu siguranță o presiune suplimentară asupra aprovizionării cu apă a Europei.

Există trei moduri prin care încălzirea globală face continentul mai uscat, a spus Hattermann. În primul rând, cu cât temperaturile cresc mai mult, cu atât se va evapora mai multă apă. „Practic, ar trebui să avem o creștere constantă a precipitațiilor pentru a compensa creșterea evaporării“, a spus el.

În al doilea rând, schimbările climatice slăbesc curentul „Jet Stream“ european, ceea ce înseamnă că sistemele de presiune a aerului se pot bloca, creând perioade lungi de condiții calde și uscate – așa cum s-a întâmplat anul trecut – sau precipitații abundente prelungite, așa cum a fost cazul în timpul inundațiilor catastrofale din 2021.

Și, în cele din urmă, ghețarii și stratul de zăpadă din Europa care se micșorează rapid din cauza creșterii temperaturilor privând de apă râurile importante precum Rinul, Dunărea, Ronul sau Po.

Anul acesta, contribuția apei provenite din topirea zăpezilor la rezervoarele de apă din Europa „va fi într-adevăr mult mai mică decât de obicei“, a declarat Andrea Toreti, cercetător senior la Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene. „Pentru că începutul anului 2023 a fost mai rău decât anul trecut – și acesta a fost deja cel mai rău privind în urmă la ultimii 10 ani, iar acum este și mai rău.“ În această vară, Spania, sudul Portugaliei, Italia și Franța par deosebit de vulnerabile, a adăugat cercetătorul.

„Dar şi Polonia și alte regiuni precum Bulgaria, România, Grecia sunt afectate şi au emis avertizări pentru secetă“, a spus el. Observatorul European al Secetei indică, de asemenea, că există stres hidric şi în țările nordice.

Brandenburg, un punct fierbinte al secetei germane, a înregistrat precipitații peste medie în ultimele luni – și totuși nivelurile apelor subterane sunt mai scăzute decât anul trecut, a remarcat Hattermann. „În ciuda tuturor ploii pe care le-am avut situaţia nu s-a îmbunătățit, ci s-a înrăutățit“, a spus el.

Mult prea puţin

Guvernele – marcate de efectele devastatoare ale verii trecute asupra tuturor domeniilor de activitate, inclusiv agricultură, energie și industrie – se luptă să găsească soluţii la penuria actuală și la cea așteptată.

La începutul acestei luni, Italia a emis un decret care reduce birocrația pentru infrastructura de apă, inclusiv pentru instalațiile de desalinizare. Spania a publicat în ianuarie un nou set de planuri de gestionare a apei. Noua strategie națională pentru managementul apei a președintelui francez Emmanuel Macron vizează reducerea consumului total de apă cu 10% până la sfârșitul deceniului. Conform planului, fiecărui sector i se va cere să elaboreze propuneri de reducere a consumului de apă.

Strategia Germaniei, adoptată în martie a.c., include pași pentru a face utilizarea apei „durabilă“ în 10 zone până în 2050, precum și 78 de măsuri care urmează să fie implementate până în 2030.

Dar criticii susțin că țările fac prea puțin pentru a aborda gestionarea deficitară a resurselor. Se estimează că un sfert din apa potabilă a Europei se pierde de-a lungul conductelor vechi, cu scurgeri, potrivit industriei. Politicianul verde italian și fostul europarlamentar Eleonora Evi a criticat pe Twitter planul guvernului său prin care nu reuşeşte să găsească soluţii pentru criza apei din țară. „Guvernul ar trebui să se concentreze pe reîmpădurire și politici pentru a opri pierderea de apă potabilă cauzată de scurgeri“, a spus ea.

„Evident, apa este o resursă finită, iar noi, ca societate, probabil că nu am fost eficienți în gestionarea acestei resurse limitate“, a declarat Samantha Burgess, director adjunct la Copernicus, serviciul european de observare a climei.

Apa, sursă a conflictelor

Între timp, gestionarea apei – și a decide cine are acces la ea – se transformă într-o problemă politică pe tot continentul. Vara trecută au fost impuse restricții de utilizare a apei în Regatul Unit, Franța, Spania și Italia, ridicând semne de întrebare cu privire la prioritizarea utilizării apei pentru infrastructura turistică, marile instalații industriale și agricultură.

Unele municipalități se confruntă deja cu noi restricții, în altele acestea nu au fost niciodată ridicate. Catalonia a impus recent limite, inclusiv o reducere obligatorie cu 40% a consumului de apă pentru agricultură.

În sudul Germaniei disputele legale cu privire la apă s-au dublat în ultimele două decenii. Și în Franța tensiunile de luna trecută dintre ecologişti și fermieri cu privire la construcția rezervoarelor de apă au dus ciocniri violente. Rezervoarele sunt menite să ajute fermierii să facă faţă verilor secetoase prin pomparea apei subterane în timpul iernii pe care o folosesc vara pentru irigare. Grupurile ecologiste spun că sectorul ar trebui să ia măsuri pentru a reduce utilizarea apei, nu înmagazinarea ei.

Marine Tondelier, șeful Partidului Verzilor din Franța, a numit rezervoarele „nedrepte“ și „o însușire a resursei de apă de către câțiva în detrimentul majorității“.

În regiunea Andaluzia a Spaniei, planurile Partidului Popular de guvernământ (de centru-dreapta) și Vox de extremă-dreapta de a mării suprafeţele irigate în apropierea zonelor umede Doñana protejate de UNESCO au stârnit indignare în rândul ecologiştilor și a partidelor de opoziție, potrivit analizei Politico.

Maribel Mora, din partidul de extremă stânga Podemos, la începutul acestei luni a turnat o ceașcă de nisip pe scaunul din Parlament al premierului Andaluziei, argumentând că Doñana va arăta „ca un deșert“ dacă controversatul proiect de lege va fi adoptat.

„Oamenii simt asta. Bătălia în jurul distribuției apei este deja în plină desfăşurare“, a mai adăugat Fred Hattermann.•