Gestionarea deșeurilor de ambalaje este de ceva timp un subiect căruia Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor îi acordă tot mai multă atenție. Despre activitatea Organizațiilor care Implementează Responsabilitatea Extinsă a Producătorilor (OIREP) și pornirea Sistemului de Garanție-Returnare (SGR) am vorbit cu ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Barna Tánczos.• ecologic
ecologic: Am observat că există o oarecare neîncredere între Ministerul Mediului și cei care lucrează în industria deșeurilor, de la producători și până la reciclatori. Credeți că această situație este benefică pentru sistemul național de gestionare a deșeurilor?
Barna Tánczos, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor: Depinde la care industrie ne referim. Dacă discutăm despre industria de reciclare care obține rețete pentru materiale reciclate într-un mod foarte dubios și astfel dispar zeci de tone de deșeuri despre care nu știm dacă sunt transformate într-adevăr în produse, cu siguranță că în anumite cazuri această neîncredere are fundamente. Iar în momentul în care avem cercetări penale care în anumite situații se termină cu rețineri și arestări, atunci cu siguranță neîncrederea este justificată. În același timp trebuie să nu uităm că ministerul are obligația de a reglementa într-un mod transparent și logic toată procedura de colectare, transfer și reciclare, iar aici este nevoie de îmbunătățiri. Acest sistem nu este perfect și am constatat în ultimul an că foarte multe lucruri ar trebui modificate. Cu siguranță, începând cu luna ianuarie vom relua discuțiile cu cei implicați pentru a opera modificările astfel încât sistemul să fie mult mai eficient.
ecologic: Nu cred că o legislație funcțională poate fi concepută de minister fără consultarea celor care lucrează efectiv în domeniul pe care această legislație îl reglementează. Vor fi reluate grupurile de lucru?
Barna Tánczos: Absolut. Și cred că cel mai important lucru este să existe acest dialog cu cei implicați. Iar în ceea ce privește Organizațiile care Implementează Responsabilitatea Extinsă a Producătorilor, cred că este ciudat modul în care unele apar și altele dispar, ceea ce reprezintă o problemă reală în sistem, în comportamentul neloial din punct de vedere concurențial al unor operatori pe această piață. Reglementările legale trebuie să elimine aceste sincope din sistem.
ecologic: A apărut un ordin de ministru care modifică modul de licențiere a OIREP-urilor. De ce a fost nevoie de această schimbare?
Barna Tánczos: Au fost mai multe discuții cu privire la modificări și ordine de ministru care au parcurs procedurile de transparență și de consultare publică. Sunt și modificări care au fost deja operate, aici trebuie să reglementăm foarte clar costurile de gestionare a datelor și de conștientizare, care din punctul meu de vedere trebuie să fie fixe, transparent stabilite și plătite de OIREP-uri către UAT-uri astfel încât să nu existe excese din partea ADI-urilor sau UAT-urilor.
Eu susțin varianta tarifelor fixe pentru aceste servicii, pentru raportări, gestionarea datelor, pentru acțiunile de educare și conștientizare. În același timp trebuie să reluăm însă discuțiile cu privire la grile și la punctajul care se practică atunci când este analizată activitatea în Comisia de licențiere, care este stabilită conform unui ordin de ministru. Numele celor care sunt în această comisie se stabilesc tot prin ordin de ministru și este tot o procedură transparentă. A existat o gândire care a dus la această comisie și la componența acesteia; este loc de mai bine și cu siguranță în viitorul apropiat vom reanaliza modalitatea prin care este desemnată Comisia și cum este reglementată activitatea ei.
ecologic: Care este părerea dumneavoastră despre grila de evaluare a activității OIREP-urilor?
Barna Tánczos: Acele grile au dus în practică la situații aberante și este clar că va trebui să găsim o soluție mai bună. Este imposibil și nu este logic să obligăm OIREP-urile să semneze sute sau mii de contracte pentru că astfel sistemul nu este unul eficient. Constat că în România lipsește un sistem informatic performant care să facă distribuirea cantităților colectate pe anumite reguli și criterii, deci lipsește un sistem care să gestioneze cantitățile de deșeuri. Actualul Sistem Informatic de Asigurare a Trasabilității Deșeurilor (SIATD) nu este performant și este cert că trebuie schimbat. Sper ca astfel să ajungem la o dezvoltare care să clarifice foarte multe aspecte pentru că acest domeniu suferă foarte mult din cauza lipsei de încredere. Iar aceasta se întâmplă din cauza raportărilor false pe care le descoperim săptămânal, raportări incorecte din partea autorităților publice locale, a companiilor de salubritate, lucruri ciudate și îndoielnice la cei care se ocupă de reciclare. De asemenea, există dosare penale cu rețineri, cu probleme foarte grave la foști angajați ai ministerului sau la companii care activează în domeniu sau au activat în trecut. Au existat și falimente răsunătoare. Deci credibilizarea sistemului transferului de responsabilitate o să dureze și avem nevoie de un efort comun alături de cei serioși, care sunt profesioniști în acest domeniu de activitate.
ecologic: Ca formă de organizare, credeți că OIREP-urile ar trebui să aibă profit sau să fie societăți non-profit?
Barna Tánczos: Consider că preluarea de responsabilitate este strict reglementată și în foarte multe țări este o activitate care nu ar trebui să genereze profit. Este o discuție pe care ar trebui să o avem în anul 2022 și să luăm o decizie finală, pentru că exact acest lucru a dus de foarte multe ori la derapaje majore. De aceea au apărut acele falimente răsunătoare și acum se poate ajunge la dosare penale și chiar la pușcărie. Pentru că există tentații uriașe de a face profit pe spatele celor care își desfășoară munca legal și corect.
ecologic: Știți că sunt OIREP-uri care refuză să lucreze cu UAT-urile?
Barna Tánczos: Da, știu și este problemă gravă. De aceea reglementările trebuie să fie modificate și să eficientizăm sistemul.
ecologic: Ce ne puteți spune despre importurile de deșeuri? Știe cineva ce autorizații au cei la care ajung aceste deșeuri?
Barna Tánczos: Deșeurile, care sunt reprezentate de foarte multe materiale, nu au ajuns la nimeni pentru că au fost oprite la graniță. Sistemul pe care l-am gândit și care a fost aprobat își propune o trasabilitate a deșeurilor care vin din alte țări în așa fel încât din punctul de trecere a frontierei și până la destinatar să existe o urmărire punctuală a fiecărui transport și să se facă tot timpul o corelare a cantităților care intră în țară către un destinatar autorizat care are și capacitatea de reciclare a acestor deșeuri, astfel ca pe parcurs cantitățile să nu dispară. În plus acestea trebuie corelate cu ceea ce poate să recicleze agentul economic, să nu ajungem în situația în care să fie depozitate ani de zile undeva pe o platformă „în vederea reciclării“ cantități imense de deșeuri care sunt uitate acolo și apoi autoritățile să facă eforturi uriașe pentru identificarea persoanelor responsabile și pedepsirea celor care nu au respectat legea. Avem nevoie de o trasabilitate exactă a transportului, de corelare cu capacitatea de reciclare a destinatarului și de măsuri severe și sancțiuni penale împotriva celor care nu respectă regulile.
ecologic: Inclusiv a celor care au eliberat mult prea ușor autorizații de colectare și reciclare?
Barna Tánczos: Eliberarea autorizațiilor trebuie regândită, reglementarea intermediarilor trebuie să fie de asemenea regândită din temelii pentru că am văzut câteva situații foarte ciudate în regiuni unde de azi pe mâine au apărut zeci de intermediari de deșeuri și acest lucru este inadmisibil. Autoritățile scapă de sub control fenomenul dacă nu avem reglementări mult mai stricte pentru intermediari.
ecologic: Sunt și multe UAT-uri, chiar ADI-uri care recurg la intermediari pentru a vinde deșeurile pe care le colectează, sub pretextul că nu au capacitatea de negociere. Ați auzit de astfel de situații?
Barna Tánczos: Da, am văzut situații când autoritățile nu valorifică așa cum ar trebui cantitățile colectate selectiv. Există o necunoaștere a fenomenului și la nivelul autorităților publice locale, dar și derapaje în raport cu legea la cei care sunt cunoscători, chiar experți în domeniu.
ecologic: Când vorbim de arderile din jurul Bucureștiului, acestea sunt niște efecte al unei cauze care pare a fi inexistența în România a unei industrii care să preia acele deșeuri pentru a le recicla. Știți că nu avem în țară reciclatori de deșeuri textile, de anvelope?
Barna Tánczos: Eu aș merge mai departe. Cauza este inexistența alternativelor de depozitare, de predare a acestor deșeuri, iar această infrastructură va fi construită prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) din acea linie de finanțare pentru completarea SMID-urilor; vom veni în sprijinul autorităților publice locale și vom construi platforme de depozitare voluntară pentru alte deșeuri decât cele menajere. În acele puncte de colectare vor putea fi aduse anvelope, mobilă, toate deșeurile care nu sunt considerate menajere, iar acesta va fi primul pas. În mod ideal următorul pas va fi creșterea capacității de reciclare în România, iar în acest sens avem o măsură finanțată de Administrația Fondului pentru Mediu care va fi lansată probabil în ianuarie după ce vom obține un document de prelungire din partea Consiliului Concurenței pentru ajutorul de stat. Prin această măsură vom putea pune la dispoziția companiilor un buget de 200 milioane euro cu care să venim în sprijinul celor care vor să dezvolte asemenea capacități de reciclare.
În același timp există posibilitatea valorificării acestor deșeuri în afara țării, pentru că Uniunea Europeană obligă statele membre să permită liberul acces al materialelor rezultate din colectarea selectivă. Este o activitate legală, putem să valorificăm aceste cantități de deșeuri în vederea reciclării și în alte state membre, iar acest lucru se și întâmplă deja. Există statistici europene, date care arată că România valorifică și cantități care au fost colectate selectiv; din păcate se și aduc în România deșeuri în vederea reciclării, câteodată în circuitul legal și ele ajung într-adevăr la reciclare, dar în alte cazuri deșeurile sau materialele aduse în vederea reciclării dispar pe parcurs și de aceea este nevoie de un nou sistem.
ecologic: În ceea ce privește Sistemul de Garanție-Returnare, intrarea neașteptată a statului în acționariatul societății care va administra sistemul a schimbat oarecum regulile jocului. Care sunt etapele și termenele pe care le aveți în vedere pentru demararea SGR?
Barna Tánczos: Povestea nu a fost schimbată complet, dar a intervenit o schimbare majoră în hotărârea de guvern în momentul în care s-a decis ca statul să facă parte din această societate pe acțiuni cu o cotă de 20%, contribuind și la capitalul social al societății. Din acest moment discutăm de o răspundere enormă. Din punctul meu de vedere este nevoie de prezența statului în această companie, având în vedere experiențele din trecut când anumite sisteme au eșuat și au generat probleme foarte mari. Următorul pas este desemnarea societății pe acțiuni care va depune planul de afaceri și va primi dreptul de a organiza SGR. Acest lucru se va întâmpla probabil în cursul lunii ianuarie, urmând ca după aceea să se intre în linie dreaptă cu crearea infrastructurii, dezvoltarea sistemului informatic, pregătirea terenului pentru contractele cu producătorii și cu retailerii, unii pentru a plăti acel tarif de administrare, iar alții pentru a oferi serviciile de colectare și a aduce cantitățile de ambalaje în sistem.
ecologic: În domeniul deșeurilor electrice și electronice ce schimbări intenționați să faceți?
Barna Tánczos: Cred că cel mai important este să avem acele platforme de depozitare voluntară, pentru că ele vor contribui semnificativ la rata de colectare. De asemenea, anul trecut am avut Programul „Rabla pentru electrocasniceׅ“ care ne va oferi foarte multe informații și ne va ghida în viitor cu privire la noile programe. Aici cred că este nevoie de o conștientizare în primul rând la nivelul consumatorilor cu privire la valoarea acestor deșeuri care pot fi reciclate, pentru că în domeniul acesta există o rată de reciclabilitate uriașă. Statul trebuie să se retragă ușor din a finanța sută la sută aceste campanii și trebuie să găsim soluții eficiente pentru a îndeplini țintele fără aceste costuri enorme: 75 milioane lei au fost dați din bugetul AFM, o contribuție uriașă pentru îndeplinirea unei obligații ce revenea producătorilor care pun pe piață aparatură electrocasnică și au obligația de a recupera aceste deșeuri.
ecologic: Știm că este nevoie de bani în sistem, dar acești bani există. Cum sunt cheltuite fondurile provenite din comercializarea certificatelor de emisii?
Barna Tánczos: Banii din GES ajung într-un fond special și prin Ministerul Energiei se pot finanța proiecte de reabilitare pentru anumite capacități de producție a energiei electrice, de exemplu acolo unde este nevoie de „înverzirea“ tehnologiei, se pot finanța costuri de închidere a capacităților poluante cum este cazul centralelor pe cărbune, acolo unde statul a suportat și costuri sociale enorme, iar restul sumelor se duc într-un fond administrat de AFM. Acesta finanțează sau asigură finanțarea următoarelor programe: creșterea gradului de eficiență energetică la construcțiile din unitățile administrativ-teritoriale, Programul „Rabla Plus“ pentru mașinile electrice, creșterea numărului de stații de încărcare în unitățile administrativ-teritoriale, programul de fotovoltaice pentru persoane fizice, cumpărarea microbuzelor școlare electrice sau cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Din acest fond susținem strict programe cu care dezvoltăm acele domenii care în anumite momente au nevoie de finanțare integrală pentru a crea un val de conștientizare și de investiții pentru protecția mediului înconjurător.•
