Schimbările climatice, tranziția energetică și protecția biodiversității au încetat de mult să mai fie simple teme sectoriale. Astăzi, ele reprezintă piloni fundamentali pentru siguranța națională, sănătatea publică și competitivitatea economică a României. Într-un peisaj public marcat adesea de viziuni fragmentate și decizii polarizate – de la deblocarea unor hidrocentrale istorice și gestionarea materiilor prime critice, până la managementul populației de urși sau revitalizarea peisajului cultural de la Roșia Montană – armonizarea intereselor economice cu rigorile de mediu devine o adevărată piatră de încercare. Am abordat aceste subiecte în cadrul unui interviu cu Ștefania-Georgiana Simion, consilier de stat pentru mediu, Departamentul Climă și Sustenabilitate în cadrul Administrației Prezidențiale.• ecologic
ecologic: Sunteți consilier de stat pentru mediu în cadrul Administrației Prezidențiale. Cum ați defini rolul și misiunea Departamentului Climă și Sustenabilitate pe care-l conduceți?
Ștefania-Georgiana Simion, consilier de stat pentru mediu, Departamentul Climă și Sustenabilitate din cadrul Administrației Prezidențiale: Departamentul Climă și Sustenabilitate este structura Administrației Prezidenţiale care monitorizează evoluțiile naționale și internaționale din domeniul schimbărilor climatice, al sustenabilității și al tranziției energetice și oferă Preşedintelui României informații, analize și perspective integrate asupra acestor teme.
Rolul departamentului este unul de analiză strategică dar și de facilitare a dialogului și cooperării între instituţii publice, organizaţii neguvernamentale, entităţi private, experți și actori relevanți, instituţii de învăţământ superior şi institute de cercetare, atât la nivel intern, cât şi internațional, având misiunea de a contribui la optimizarea răspunsului României la schimbările climatice și la consolidarea profilului țării noastre la nivel regional și internațional ca actor implicat, vizibil și credibil în domeniul climei și sustenabilității.
Activitatea departamentului nu se substituie instituțiilor publice cu atribuții executive sau de reglementare, ci urmărește să contribuie la o mai bună înțelegere a evoluțiilor relevante și la consolidarea unei abordări coerente, prin care politicile publice interne din domeniul schimbărilor climatice să fie corelate atât cu angajamentele europene și internaționale ale României, cât și cu alte strategii sau politici sectoriale.
În plan concret, departamentul urmărește dosare importante din domeniul schimbărilor climatice, energiei sustenabile, economiei circulare și protecției mediului, analizează implicațiile acestora și contribuie la formularea unor perspective instituționale integrate. Schimbările climatice nu pot fi tratate izolat de politicile energetice, de infrastructură, agricultură, dezvoltare economică sau de protecția biodiversității. De aceea, una dintre preocupările constante ale departamentului este tocmai identificarea punctelor de convergență, dar și a eventualelor tensiuni între obiective sectoriale diferite.
ecologic: Care sunt, în acest moment, cele mai importante provocări cu care vă confruntați în activitatea departamentului?
Ștefania-Georgiana Simion: Una dintre principalele provocări este legată de creșterea complexității și a numărului temelor aflate pe agenda climatică și de sustenabilitate. Aceste teme nu mai pot fi abordate izolat sau exclusiv sectorial, deoarece implică o interdependență tot mai mare între mediu, energie, economie, sănătate publică, educație și administrație publică.
O provocare constantă este coordonarea între actori cu mandate, responsabilități și priorități diferite. În practică, multe obiective instituționale sunt legitime, însă ele trebuie corelate astfel încât politicile publice să fie coerente, să limiteze efectele negative asupra mediului și să sprijine îndeplinirea angajamentelor europene și internaționale asumate de România în domeniul climei și sustenabilității.
Totodată, un aspect esențial îl reprezintă calitatea datelor, accesul la expertiză și capacitatea de a fundamenta deciziile pe analize interdisciplinare. În domenii precum clima, sustenabilitatea și protecția mediului, soluțiile eficiente presupun nu doar voință administrativă, ci și date relevante, evaluări de impact riguroase și dialog constant între specialiști din domenii diferite.
ecologic: În activitatea departamentului, colaborarea cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și cu alte instituții publice relevante are, inevitabil, un rol important. Dar cum funcționează această colaborare în practică?
Ștefania-Georgiana Simion: Colaborarea noastră cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este una esențială, având în vedere rolul central al ministerului în reglementarea și implementarea politicilor de mediu. În același timp, temele de climă, sustenabilitate și protecția mediului au implicații asupra mai multor domenii de politică publică, ceea ce face necesară cooperarea și cu alte instituții publice relevante.
Colaborarea se desfășoară atât prin dialog direct cu reprezentanții instituțiilor implicate, cât și prin participarea comună în formate interinstituționale, precum Comitetul Interministerial pentru Schimbări Climatice și Comitetul pentru Economie Circulară. Aceste formate sunt importante deoarece oferă cadrul necesar pentru schimbul de informații, armonizarea pozițiilor și identificarea unor direcții comune de acțiune.
În domeniul climei și sustenabilității, colaborarea interinstituțională și capacitatea mai multor instituții publice de a lucra împreună sunt condiții esențiale pentru elaborarea unor politici publice coerente și eficiente. În acest context, rolul Departamentului Climă și Sustenabilitate este de a contribui prin analiză proprie, prin facilitarea dialogului și prin susținerea unei perspective integrate asupra temelor aflate în discuție.
Valoarea adăugată a departamentului constă tocmai în capacitatea de a pune în legătură teme, instituții și obiective care, în lipsa unei abordări coordonate, riscă să fie tratate fragmentat.
ecologic: Din experiența dumneavoastră, unde apar cel mai frecvent blocajele atunci când trebuie armonizate poziții instituționale diferite sau când anumite reglementări pot avea efecte negative asupra mediului, biodiversității ori obiectivelor climatice asumate?
Ștefania-Georgiana Simion: Blocajele apar, de regulă, în situațiile în care trebuie armonizate obiective legitime, dar formulate din perspective sau interese instituționale diferite. De exemplu, pot exista obiective legate de dezvoltare economică, infrastructură, energie sau investiții, care trebuie corelate cu obiectivele privind protecția mediului, conservarea biodiversității sau respectarea angajamentelor climatice asumate de România.
O reglementare poate părea justificată din perspectiva unui anumit domeniu, dar poate genera efecte nedorite dacă nu este analizată anticipat și din perspectiva mediului, a biodiversității sau a obiectivelor climatice. În timp, astfel de efecte pot avea consecințe nu doar asupra ecosistemelor, ci și asupra sănătății populației și asupra economiei, prin costuri suplimentare generate de degradarea mediului, de măsurile de remediere sau de adaptare. De aceea, este important ca dimensiunea de mediu să fie integrată încă din etapa de elaborare a politicilor publice și a actelor normative. Evaluarea impactului de mediu nu ar trebui tratată ca o simplă etapă formală sau ca un obstacol administrativ, așa cum este uneori percepută, ci ca un instrument real de fundamentare și îmbunătățire a deciziilor publice.
În practică, cele mai utile soluții vin din dialogul timpuriu între instituții, din consultarea societății civile, din accesul la date relevante, din expertiză interdisciplinară și din capacitatea de a identifica din timp eventualele tensiuni între obiective sectoriale diferite.
ecologic: Ce loc ocupă dialogul cu societatea civilă în activitatea departamentului și în ce măsură sesizările venite din partea organizațiilor neguvernamentale, a comunităților locale sau a cetățenilor ajută la identificarea timpurie a unor probleme de mediu?
Ștefania-Georgiana Simion: Dialogul cu societatea civilă ocupă un loc foarte important în activitatea Departamentului Climă și Sustenabilitate. Problemele de mediu sunt, prin natura lor, probleme care se manifestă concret în teritoriu și afectează comunități, ecosisteme, resurse naturale și, în final, calitatea vieții. Din acest motiv, sesizările pe care le primim din partea organizațiilor neguvernamentale, a comunităților locale sau a cetățenilor pot completa în mod valoros perspectiva instituțională.
Aceste sesizări funcționează adesea ca semnale timpurii. Ele pot indica probleme de aplicare a legislației, riscuri de mediu, efecte care nu au fost suficient surprinse în analizele existente sau situații în care documentele oficiale, din diverse motive, nu reflectă complet realitatea din teren.
Organizațiile neguvernamentale, în special cele active în domeniul mediului și biodiversității, au adesea o cunoaștere foarte bună a situațiilor din teren. Ele monitorizează proiecte, proceduri administrative, modificări legislative sau intervenții cu posibil impact semnificativ asupra mediului și pot semnala din timp probleme și vulnerabilități care nu sunt întotdeauna vizibile imediat în circuitul administrativ obișnuit.
În același timp, dialogul cu societatea civilă contribuie la o mai bună documentare a unor teme complexe. Sunt situații în care organizațiile neguvernamentale sau comunitățile locale pun la dispoziție informații, analize, fotografii, observații din teren, puncte de vedere ale specialiștilor sau exemple comparative relevante. Toate acestea sprijină o înțelegere mai completă a problemelor de mediu și contribuie la formularea unor poziții instituționale mai bine fundamentate.
Desigur, aceste semnale trebuie analizate cu rigoare, în raport cu cadrul legal, cu datele disponibile și cu punctele de vedere ale instituțiilor competente. Rolul dialogului cu societatea civilă nu este de a înlocui procedurile administrative, ci de a aduce în atenție elemente relevante și de a contribui la o mai bună fundamentare a pozițiilor și deciziilor instituționale.
Din această perspectivă, societatea civilă nu trebuie privită doar ca un actor critic, ci ca un partener important în identificarea, documentarea și înțelegerea unor probleme de mediu complexe. Un dialog constant și bine structurat poate contribui la creșterea transparenței, la reducerea riscului de decizii insuficient fundamentate și la consolidarea încrederii între instituții și public.
ecologic: La scurt timp după numirea în funcție, ați inițiat Grupul de lucru pentru peisajul cultural minier Roșia Montană. Patrimoniu, dezvoltare durabilă și tranziție justă. Ce a făcut necesar un astfel de demers și ce arată acest caz despre nevoia de dialog între instituții, experți, societate civilă și celelalte părți interesate?
Ștefania-Georgiana Simion: Roșia Montană nu este un dosar închis, ci o responsabilitate publică. Din acest motiv, constituirea Grupului de lucru pentru peisajul cultural minier Roșia Montană – Patrimoniu, dezvoltare durabilă și tranziție justă a fost un demers necesar. Vorbim despre o zonă cu o valoare excepțională, înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO, dar și despre un spațiu fragil, marcat de riscuri de mediu, de efecte ale poluării istorice, de probleme sociale acumulate în timp și de o nevoie evidentă de reconstrucție comunitară și economică.
Grupul de lucru a fost gândit ca o structură consultativă care să aducă împreună instituții centrale și locale, experți, mediul academic, organizații profesionale și reprezentanți ai societății civile. Scopul său este de a contribui la crearea unui cadru juridic și administrativ integrat, astfel încât protejarea și valorificarea Roșiei Montane să devină parte a unei politici publice coerente, asumate și orientate pe termen lung.
Necesitatea acestui grup de lucru vine din faptul că Roșia Montană nu poate fi redusă la o singură dimensiune. Nu este doar un sit UNESCO, nu este doar o problemă de patrimoniu, nu este doar un caz de mediu și nu este doar o temă de dezvoltare locală. Este un cumul al tuturor acestora. Peisajul cultural minier include patrimoniu minier, arhitectural, arheologic și natural, iar protejarea lui presupune cercetare, conservare, planificare urbanistică, management adecvat, reducerea riscurilor de mediu și activarea unui model economic sustenabil.
Un obiectiv important este respectarea angajamentelor asumate de România față de UNESCO, inclusiv prin operaționalizarea planului de management, dezvoltarea documentațiilor de urbanism necesare și consolidarea unui sistem de guvernanță integrată. În același timp, grupul urmărește identificarea și gestionarea surselor de poluare, monitorizarea infrastructurii hidrotehnice miniere, protejarea biodiversității și a zonelor cu valoare naturală ridicată, dar și dezvoltarea unor forme de turism durabil, educație și interpretare a patrimoniului.
La fel de importantă este dimensiunea socială. Roșia Montană este o comunitate care a plătit mult timp costul indeciziei publice. De aceea, discuția despre patrimoniu și mediu trebuie însoțită de o discuție serioasă despre reconstrucție comunitară, locuire, servicii medicale, educație, recalificare și oportunități economice. Tranziția justă înseamnă tocmai acest lucru: trecerea de la dependența de industria extractivă la o economie locală diversificată, rezilientă și orientată spre creșterea calității vieții locuitorilor săi.
Acest caz arată foarte clar de ce dialogul între instituții, experți, societate civilă și comunitate este esențial. În dosarele complexe, soluțiile nu pot veni dintr-o singură direcție și nu pot fi construite fragmentat. Este nevoie de cooperare interinstituțională, de expertiză tehnică, de transparență și de o înțelegere reală a nevoilor locale. Rolul grupului de lucru este tocmai acela de a crea un cadru în care toate aceste perspective să poată fi puse împreună, pentru a construi soluții coerente, aplicate și sustenabile, în interes public.
Lecția mai largă a unor astfel de dosare este că problemele majore de mediu nu pot fi gestionate adecvat fără dialog, expertiză și transparență. În absența acestor elemente, riscul este ca dezbaterea publică să devină polarizată, iar soluțiile să fie mai greu de construit.
ecologic: Departamentul participă la conferințe, reuniuni și alte evenimente naționale și internaționale. Cum contribuie aceste interacțiuni externe la dezvoltarea unor rețele de expertiză și la creșterea vizibilității României ca actor implicat în domeniul climei, energiei sustenabile și tranziției energetice?
Ștefania-Georgiana Simion: Participarea la conferințe, reuniuni și alte evenimente naționale sau internaționale este importantă deoarece permite conectarea României la dezbaterile relevante din domeniul climei, sustenabilității, energiei sustenabile și tranziției energetice. Aceste formate oferă acces la tendințe, bune practici, soluții aplicate și parteneriate care pot contribui la consolidarea capacității instituționale.
În același timp, domeniul climei și sustenabilității evoluează rapid, iar nicio instituție nu poate acoperi singură întreaga complexitate a acestor teme. De aceea, dezvoltarea unor rețele de expertiză pe teme diverse este esențială. Conectarea cu specialiști din administrație, mediul academic, cercetare, sectorul privat, societatea civilă și diaspora românească permite un schimb constant de informații și o mai bună valorificare a expertizei existente atât în țară, cât și în afara țării.
Din această perspectivă, vizibilitatea României nu se construiește doar prin prezența în formate internaționale sau prin poziționări publice, ci și prin contribuții consistente, continuitate, credibilitate și capacitatea de a aduce în discuție teme relevante pentru regiune și pentru agenda internațională. România poate avea un profil mai puternic în domeniul climei și sustenabilității atunci când participă activ, propune soluții și dezvoltă parteneriate relevante.
ecologic: Există o dimensiune juridică importantă în activitatea dumneavoastră, inclusiv prin contribuția departamentului la analiza unor inițiative legislative care pot avea impact asupra mediului sau politicilor climatice. Ce ne puteți spune despre acest aspect?
Ștefania-Georgiana Simion: Dimensiunea juridică este într-adevăr foarte importantă, mai ales atunci când anumite inițiative legislative sau reglementări pot avea implicații asupra mediului, biodiversității, politicilor climatice sau angajamentelor internaționale asumate de România în aceste domenii.
În cadrul Administrației Prezidențiale, Departamentul Constituțional Legislativ analizează legile înaintate Președintelui României spre promulgare, urmărește aspectele relevante apărute în desfășurarea procesului legislativ și poate solicita puncte de vedere de la celelalte departamente de specialitate. În acest context, Departamentul Climă și Sustenabilitate contribuie cu analize și observații de specialitate atunci când sunt identificate posibile implicații de mediu ale unei propuneri legislative.
O astfel de analiză urmărește atât efectele directe, cât și efectele indirecte sau cumulative ale unei reglementări. Este important să fie verificat dacă propunerea legislativă este coerentă cu obiectivele deja asumate de România, dacă respectă principiile relevante de protecție a mediului și dacă a fost fundamentată pe date, evaluări și consultări adecvate.
În cazul contribuțiilor la sesizări de neconstituționalitate, rolul departamentului este de a semnala implicațiile de mediu și de a furniza argumente de specialitate, acolo unde acestea sunt relevante pentru analiza juridico-instituțională mai amplă. Practic, departamentul aduce în discuție perspectiva de mediu, astfel încât eventualele riscuri, vulnerabilități sau necorelări să fie evaluate nu doar formal, ci și prin raportare la efectele concrete pe care o reglementare le poate produce.
ecologic: Vizitele în teren, în zone care se confruntă cu probleme de mediu, oferă adesea o perspectivă diferită față de analiza documentară. Faceți asemenea vizite în teren și dacă da, ce credeți că aduce în plus contactul direct cu realitatea din teren?
Ștefania-Georgiana Simion: Da, efectuăm vizite în teren, mai ales în situațiile în care considerăm că anumite probleme de mediu necesită o înțelegere directă a contextului local. Documentele, rapoartele, sesizările și analizele tehnice sunt indispensabile, însă ele nu surprind întotdeauna întreaga complexitate a unei situații. În domeniul mediului, realitatea din teren poate aduce informații esențiale despre amploarea unei probleme, despre modul în care aceasta afectează comunitățile locale și despre relația dintre intervențiile umane, ecosisteme și capacitatea administrației locale de a gestiona situațiile respective.
Contactul direct cu terenul permite observarea scării reale a problemelor și a eventualelor diferențe dintre situația descrisă în documente și realitatea efectivă. Sunt situații în care, pe hârtie, o problemă pare punctuală sau strict tehnică, dar în teren se vede că ea are implicații mai largi: asupra cursurilor de apă, asupra habitatelor, asupra unor specii sensibile sau protejate, asupra comunităților, asupra siguranței publice sau asupra calității vieții. De asemenea, terenul ajută la înțelegerea contextului spațial: proximitatea față de arii protejate, locuințe, infrastructură, zone agricole, păduri sau alte elemente relevante care nu sunt întotdeauna suficient de evidente din documentație.
Un alt avantaj important este dialogul direct cu actorii locali. Vizitele în teren permit discuții cu autorități locale, reprezentanți ai comunităților, organizații neguvernamentale, experți, proprietari sau alte persoane afectate de o anumită situație. Aceste discuții pot clarifica aspecte care nu apar în documentele oficiale și pot evidenția probleme practice de aplicare a legislației, de comunicare instituțională sau de coordonare între autorități.
În același timp, vizitele în teren contribuie la o mai bună documentare internă. Observațiile directe, fotografiile, materialele video, notele de teren și discuțiile purtate de reprezentanții departamentului la fața locului pot completa analiza documentară și pot ajuta la formularea unor poziții instituționale mai bine fundamentate. Desigur, aceste vizite nu înlocuiesc atribuțiile de control, avizare sau reglementare ale instituțiilor competente, dar pot sprijini o înțelegere mai completă a situațiilor semnalate.
Din această perspectivă, vizitele în teren sunt importante nu doar pentru documentare, ci și pentru menținerea unei legături reale între analiza instituțională și problemele concrete cu care se confruntă comunitățile și mediul.
ecologic: Departamentul Climă și Sustenabilitate este implicat în dosare sensibile, de la hidrocentrale începute în perioada comunistă și neterminate, la probleme legate de extracția materiilor prime critice până la problema urșilor. Ce au în comun toate aceste cazuri și ce ne spun ele despre dificultatea de a echilibra protecția mediului, interesul public, dar și presiunea socială?
Ștefania-Georgiana Simion: Deși sunt dosare foarte diferite, ele au în comun faptul că se află la intersecția unor obiective legitime, dar uneori greu de armonizat: protecția mediului, securitatea energetică, dezvoltarea economică, interesele comunităților locale, interesele private, siguranța publică și obligațiile asumate de România la nivel european sau internațional.
Un element important este că multe dintre aceste dosare ajung, într-o formă sau alta, să fie reflectate în propuneri legislative sau modificări normative. Atunci când legi cu posibil impact asupra mediului, biodiversității sau politicilor climatice ajung la Președintele României pentru promulgare, ele sunt analizate și la nivelul Departamentului Climă și Sustenabilitate, pentru formularea unei opinii de specialitate. Din acest motiv, este esențial ca deciziile publice să fie fundamentate pe date științifice, evaluări de impact serioase și analize pertinente, nu pe presiuni conjuncturale sau pe interese punctuale care pot împinge anumite proiecte pe agenda publică fără o evaluare suficientă a consecințelor pe termen lung.
În cazul hidrocentralelor începute în alte contexte istorice și administrative, înainte ca standardele actuale de protecție a mediului să fie pe deplin integrate în procesul decizional, discuția este una foarte complexă. Pe de o parte, energia hidro este o sursă regenerabilă și poate avea un rol în securitatea energetică. Pe de altă parte, în contextul schimbărilor climatice, apa devine o resursă tot mai vulnerabilă, iar protejarea cursurilor de apă, refacerea conectivității râurilor și a ecosistemelor acvatice capătă o importanță strategică tot mai mare. La nivel european, Regulamentul privind refacerea naturii include obiectivul de a contribui la restaurarea a cel puțin 25.000 km de râuri cu curgere liberă până în 2030, iar Strategia europeană privind reziliența apei pune accent pe protejarea și refacerea ecosistemelor acvatice, pe echilibrul dintre cererea și disponibilitatea apei și pe securitatea resurselor de apă.
Aceasta înseamnă că proiectele hidro trebuie analizate cu foarte mare atenție, mai ales atunci când afectează cursuri de apă, habitate, specii protejate sau arii naturale protejate. Schimbările climatice pot accentua seceta, variabilitatea debitelor și presiunea asupra resurselor de apă, iar unele intervenții pe râuri (precum hidrocentralele) pot amplifica aceste vulnerabilități dacă nu sunt proiectate, evaluate și gestionate riguros. Nu este suficient să calificăm o sursă de energie drept „verde“ în abstract; trebuie analizat impactul concret al fiecărui proiect asupra mediului și asupra resurselor naturale.
Din acest motiv, discuția despre hidroenergie trebuie purtată într-o logică mai largă, care include eficiența energetică, reducerea consumului, modernizarea infrastructurii existente, integrarea surselor regenerabile cu impact mai redus, investițiile în flexibilitatea sistemului energetic și, în special, dezvoltarea capacităților de stocare a energiei. Comisia Europeană subliniază că stocarea energiei poate contribui la securitatea aprovizionării, la decarbonizare și la integrarea surselor regenerabile în sistemul energetic.
În cazul materiilor prime critice, miza este la fel de importantă. Tranziția energetică, industria bateriilor, infrastructura verde, digitalizarea și anumite industrii strategice au nevoie de materii prime. Însă tocmai pentru că aceste resurse sunt importante, deciziile privind exploatarea și valorificarea lor trebuie să fie foarte bine fundamentate, transparente și însoțite de garanții reale de mediu, sociale și de guvernanță. Experiențele din dosare precum Roșia Montană arată că proiectele extractive pot genera costuri sociale, de mediu și instituționale foarte mari atunci când nu sunt tratate cu maximă rigoare încă din fazele incipiente.
În cazul ursului brun, tensiunile sunt de altă natură, dar la fel de puternice. Aici se intersectează protecția unei specii strict protejate, siguranța comunităților locale, prevenirea pagubelor, gestionarea habitatelor, responsabilitatea autorităților și presiunile publice generate de incidente dramatice. Este un subiect în care emoția publică, presiunea mediatică, interesele economice și argumentele științifice trebuie așezate într-un cadru rațional și echilibrat. Altfel, există riscul ca deciziile să fie reactive, fragmentare sau insuficient fundamentate.
Toate aceste cazuri arată că soluțiile simpliste sunt rareori adecvate și că protecția mediului nu poate fi tratată doar ca un obstacol administrativ. În realitate, deciziile bune sunt cele care reușesc să integreze simultan nevoia de dezvoltare, obligațiile de conservare, interesele comunităților, costurile pe termen lung și angajamentele asumate de România.
Ele mai arată cât de importantă este calitatea procesului decizional. Avem nevoie de date științifice solide, evaluări de impact riguroase, consultări reale, transparență, expertiză interdisciplinară și capacitatea instituțiilor de a explica public rațiunea deciziilor luate. În absența acestor elemente, riscul este ca dosarele sensibile să fie împinse fie într-o zonă strict emoțională, fie într-una strict tehnică, fie într-una dominată de interese conjuncturale, fără o înțelegere completă a consecințelor.
Din perspectiva Departamentului Climă și Sustenabilitate, astfel de cazuri confirmă nevoia unei abordări integrate și prudente. Rolul nostru este de a aduce în discuție perspectiva de mediu și climă, de a contribui la analiza de specialitate a propunerilor legislative relevante, de a facilita dialogul între instituții și de a susține fundamentarea deciziilor pe criterii obiective. În final, interesul public pe termen lung nu poate fi protejat decât prin decizii bine argumentate, transparente și capabile să echilibreze responsabil dezvoltarea, protecția mediului și nevoile reale ale societății.
ecologic: Privind spre viitor, care credeți că ar trebui să fie principalele priorități ale României în domeniul climei și sustenabilității și ce rol vedeți pentru Departamentul Climă și Sustenabilitate în acest sens?
Ștefania-Georgiana Simion: În anii următori, România va trebui să își consolideze coerența dintre obiectivele asumate și implementarea lor efectivă. Schimbările climatice, tranziția energetică, protecția biodiversității, economia circulară, securitatea resurselor de apă și adaptarea la fenomene extreme trebuie integrate într-o viziune mai amplă de dezvoltare sustenabilă.
Printre priorități se numără consolidarea guvernanței climatice, creșterea capacității administrative, îmbunătățirea calității datelor și a analizelor de impact, corelarea politicilor sectoriale și implicarea reală a societății civile, a mediului academic și a comunității de experți. La fel de importantă este și transformarea tranziției energetice într-un proces echilibrat, care să țină cont atât de obiectivele climatice, cât și de protecția mediului, de competitivitatea economică și de nevoile comunităților.
O prioritate majoră ar trebui să fie trecerea de la abordări fragmentate la politici publice integrate. Deciziile privind energia, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, infrastructura sau protecția naturii nu mai pot fi tratate separat. Ele trebuie corelate astfel încât România să își reducă vulnerabilitățile climatice, să își protejeze capitalul natural și să folosească mai eficient oportunitățile oferite de tranziția verde.
În acest context, Departamentul Climă și Sustenabilitate poate contribui în continuare prin facilitarea dialogului între instituții, societatea civilă, mediul academic, experți și parteneri internaționali, prin conectarea actorilor relevanți, prin analiză strategică și prin sprijinirea unei prezențe mai vizibile a României în formatele europene și internaționale dedicate climei și sustenabilității.
În esență, miza este ca aceste teme să fie tratate nu ca simple obligații administrative, ci ca elemente centrale ale dezvoltării României pe termen lung. Clima, sustenabilitatea și protecția mediului nu mai sunt teme sectoriale, ci condiții pentru siguranță, competitivitate, sănătate publică și calitatea vieții.•
