Mircea Fechet, fostul ministru al Mediului, revine în atenția publică. Recent, el a înaintat două proiecte legislative din care unul se referă la ambalajele reutilizabile. Această iniţiativă legislativă a provocat deja discuții aprinse. Fechet nu este la prima inițiativă cu un impact major în domeniul ambalajelor. Este acel ministru care a făcut posibilă lansarea Sistemului Garanţie-Returnare pe 30 noiembrie 2023, în ciuda numeroaselor proteste și cereri de amânare. Despre cele două propuneri legislative am vorbit cu inţiatorul acestora, deputatul Mircea Fechet. • ecologic
ecologic: Ați inițiat două proiecte legislative în domeniul ambalajelor. Unul privind reutilizarea și cealălalt privind reciclarea. De ce ați făcut aceste propuneri acum și nu atunci când erați ministru al Mediului?
Mircea Fechet, deputat: Pentru că a trebuit să mă asigur că, cel puțin în ceea privește reutilizarea, sistemul este suficient de matur. Și cred că astăzi, față de acum șase luni, putem să spunem lucrul acesta cu mai multă încredere. În același timp, este adevărat că ceea ce propun, ar trebui să înceapă în anul 2027. Aceasta înseamnă că industria, sistemul, retail-ul, toată lumea mai are încă un an la dispoziție pentru a ajunge acolo.
ecologic: Înainte de a iniția aceste proiecte, v-ați consultat cu actorii din domeniu, cu producătorii, reciclatorii, OIREP-urile?
Mircea Fechet: Nu, nu am avut astfel de discuții. Spre deosebire de ceea ce faci atunci când ești ministru, respectiv dacă îți propui să modifici legislația primară, și pentru aceasta ai la dispoziție instrumentul ordonanței de urgență, în acest caz este vorba de un proiect de lege, ceea ce presupune că pe parcursul legislativ, care de obicei durează multe luni, legea parcurge o serie de discuții, de dezbateri și de consultări, și nu doar cu industria, nu doar cu entitățile afectate în sens pozitiv de această inițiativă. Astăzi proiectul nici măcar nu a intrat pe traiectoria legislativă la Senat. Sper că până când documentul va ieși într-o anumită formă la Senat, să se asigure și tot procesul de consultare cu cei vizați de acest proiect.
Pentru aceasta avem la dispoziție câteva luni de zile să-l întoarcem pe toate părțile. Aceasta este și marea diferență între un proiect de lege și o ordonanță de urgență care produce efecte juridice de a doua zi. Adevărul este că timpul este scurt și că obligațiile care ne revin prin Regulamentul pe ambalaje se apropie foarte mult.
ecologic: Credeți că ar fi trebuit ca sticla să nu fie inclusă în Sistemul Garanţie-Returnare?
Mircea Fechet: Nu, dimpotrivă, eu cred că ar fi fost un dezastru dacă sticla nu ar fi fost în SGR, pentru că astăzi putem vedea beneficiile colectării sticlei prin Sistemul de Garanție-Returnare.
Mai exact, deși avem aproximativ aceleași cantități puse pe piață, mai mult sau mai puțin față de anii trecuți, deși avem aceleași ținte pe care în aparență le-am îndeplinit, fie acum prin intermediul sistemului, fie în trecut prin intermediul OIREP-urilor, constatăm că avem niște cantități absolut impresionante de sticlă, care astăzi nu doar că există și fizic, dar mai ales generează un volum însemnat de business pentru că ele sunt procesate în fabricile de reciclare din România sau sunt trimise la export.
Ceea ce vreau să spun este că locul sticlei este în Sistemul de Garanție-Returnare și în măsura în care nu vom mai exporta deloc sticlă și vom avea o industrie competitivă în România care să aibă suficientă materie primă, acest lucru va fi un beneficiu național și nu neapărat pentru Ministerul Mediului.
ecologic: Credeți că producătorii își vor putea îndeplini obiectivele de reutilizare pe care le propuneți, respectiv de 30% în 2027, 35% pentru 2028 și 40% pentru 2029?
Mircea Fechet: Cred că da. Dar tocmai din acest motiv va trebui să ne asigurăm că fiecare producător va avea suficient timp la dispoziție cât să își dimensioneze capacitatea de producție, înțelegând că pentru unii ambalajul reutilizabil ar putea însemna un avantaj competitiv pentru că sunt deja pregătiți în acest sens, la fel cum alții au ales un model de business care nu a avut neapărată legătură cu astfel de ambalaje.
Însă, că ne place sau nu, Regulamentul PPWR urmează să intre în vigoare și toate țintele, fie că se referă la 2030, fie că se referă la 2025, toate țintele trebuie respectate și de România, care a avut o tradiție pentru ambalaj reutilizabil. Ne putem aminti că în alte vremuri în România, atât băuturile răcoritoare cât și apa sau berea erau ambalate cu precădere în ambalaje reutilizabile.
Este la fel de adevărat că nu-mi imaginez un vin foarte scump ambalat într-un astfel de tip de ambalaj. Este doar un exemplu, pentru a înțelege că este important și conținutul ambalajului, nu doar ambalajul în sine. Din acest motiv, repet, nu vreau să stricăm ceea s-a construit deja și nu vreau în niciun fel să afectez fluxurile de distribuție care funcționează astăzi în materia ambalajelor reutilizabile. Am avut recent unele discuții cu Berarii care mi-au spus că schema de vânzare cu ambalaj reutilizabil este una care funcționează din plin în comerțul tradițional.
ecologic: Ideea folosirii sistemelor de colectare automată din SGR, a RVM-urilor existente, și pentru fluxul de ambalaje de sticlă reutilizabile a generat unele reacții destul de virulente din partea unor producători.
Mircea Fechet: Nu-mi propun să mut toate acele ambalaje în niște RVM-uri, de dragul de a îmbunătăți ceva care există, dar cred că suntem obligați să identificăm un sistem, eventual unul hibrid, prin intermediul căruia, în măsura în care un producător sau un comerciant îndeplinește acest procent de reutilizare într-un anumit mod, respectivul număr de ambalaje să fie raportat ca fiind parte a sistemului și aici va trebui să găsim o cale optimă.
Un element important de care țin seama ori câte ori am o inițiativă legislativă este felul în care aceasta impactează economia. Știm deja că Sistemul Garanție-Returnare a devenit suficient de mare cât să poată fi raportat la Produsul Intern Brut și cred că aceasta este o mare realizare. 1,49 miliarde de lei contribuții la bugetul național este un lucru extraordinar în condițiile în care am fi putut la fel de bine să nu-l avem. În acelaşi timp, nu pot să nu mă gândesc unde am fi acum dacă el ar fi pornit în urmă cu 10 sau 20 de ani în urmă.
ecologic: Cum comentați unele reticențe ale producătorilor cu privire la propunerea dumneavoastră?
Mircea Fechet: Întotdeauna a existat o reticență în această zonă, iaraceastă reticență este diferită de la țară la țară, de la un sistem la altul. Întotdeauna producătorul și retail-ul se opun și, în funcție de cât este de hotărât Statul, sistemul pornește mai devreme sau mai târziu. Aceasta este și explicația faptului că în unele țări sistemele de tip SGR au pornit acum 20 de ani și în altele o să pornească probabil peste alți 20 de ani.
ecologic: În timp ce unii susțin că Sistemul Garanție-Returnare ar trebui lăsat să mai crească, dumneavoastră credeți că el poate fi dezvoltat. De ce susțineți această idee?
Mircea Fechet: Pentru că nu văd niciun motiv să nu dezvoltăm SGR-ul atâta vreme cât tehnologia și industria ne permite să îl extindem și la alte categorii. Repet, cu o bună consultare, cu explicarea tuturor beneficiilor și a lucrurilor din SGR care poate par mai puțin apetisante. Nu văd niciun motiv pentru care astăzi, spre exemplu, borșul la PET nu ar putea să facă parte din sistem, pentru că volumele sunt aceleași, iar conținutul este unul care permite preluarea, fie manuală, fie automată. Chiar dacă acest produs înseamnă puțin în ponderea numărului total de ambalaje, în loc să ajungă la groapa de gunoi, aceste PET-uri ar putea să ajungă la fel ca majoritatea PET-urilor în fabricile de reciclare. Din acest motiv eu cred că putem adăuga la SGR noi categorii de ambalaje și noi categorii de produse. Este adevărat că trebuie să ținem cont că RVM-ul nu poate deveni un coș de gunoi stradal, în care să aruncăm orice, am auzit discuții legate de cosmetice, și cred că trebuie să fim foarte atenți să nu ne dăm singuri bătăi de cap.
Înțelegem totodată și faptul că unul dintre criteriile esențiale în Sistemul Garanție-Returnare este cel legat de gradul mic de contaminare al ambalajelor fie cu alte tipuri de ambalaje, fie cu conținutul produselor pe care le-a avut. De aceea, pentru a gestiona să spunem borcanele cu zacuscă, și acesta este numai un exemplu, va trebui să avem o amplă comunicare cu cetățenii care trebuie să participe la sistem, spălând înainte ambalajele pentru a nu le contamina pe celelalte.
ecologic: Un alt proiect de lege pe care l-ați inițiat vizează piața produselor reciclate.
Mircea Fechet: Da, aici avem două probleme. Cea mai mare problemă este legată de faptul că, deși avem în sfârșit SGR și deși avem în sfârșit niște cantități de materii prime care ar trebui să fie procesate de către industrie, cel puțin în ceea ce privește sticla, constatăm că o parte însemnată este exportată.
Eu cred că SGR-ul ar trebui să fie un motor de dezvoltare și pentru o economie orizontală. Și din acest motiv, cred că Statul trebuie să intervină în sensul în care să se asigure că sprijină înființarea de capacități de procesare în România, ceea ce înseamnă investiții și locuri de muncă.
Acum, multă sticlă ajunge în Republica Moldova și în Polonia și de aceea eu am propus un mecanism potrivit căruia să existe niște procente minime de conținut reciclat. În momentul în care va exista această obligativitate sau recomandare, ea va crea, în opinia mea, o piață pentru tipul respectiv de material reciclat. Aceasta înseamnă și o oportunitate de afaceri pentru producători sau pentru orice altă entitate care dorește să investească în domeniul reciclării.
Și de aceea eu am propus să îi bonificăm pe cei care sunt ambițioși la acest capitol, în baza unui model pe care nu l-am inventat noi. Există alte state, cum este Franța, care au un astfel de mecanism de bonificație pentru toate acele ambalaje care au un conținut minim de material reciclat și, în funcție de procent, quantumul pe tonă este mai mare sau mai mic. Acest sistem nu se poate finanța decât penalizându-i pe cei care aleg să nu respecte această recomandare, deoarece ar putea exista producători mai puțin interesați de economia României sau de industria reciclării și care să spună că nu doresc ca în conținutul ambalajelor pe care ei le comercializează să existe și material reciclat.
Și atunci, folosind acest fond care se va naște din plata acelor contribuții, sperăm să îi putem bonifica pe cei care aleg să fie circulari cu adevărat. Și nu întâmplător cei 4 lei pe kilogram au legătură și cu taxa pe care statul român o plătește deja, de 0,8 euro pentru fiecare kilogram de plastic nereciclat. Dacă la început am luat în glumă această contribuție la bugetul Uniunii Europene, uitați-vă că în patru ani România a plătit deja un miliard de euro din pricina ineficienței sistemului de colectare, de sortare și de reciclare a plasticului.
Este adevărat că nu putem da vina doar pe producători pentru această situație. Există mulți alți responsabili în lanțul de decizie, însă eu cred că această discuție ar trebui să ne preocupe și în loc să plătim miliarde la bugetul Uniunii Europene, ar trebui poate să venim cu niște măsuri care să reușească nu doar să reducă această contribuție a României la bugetul Uniunii, dar să și dezvolte o industrie orizontală. Acesta este scopul legislației pe care am propus-o.
ecologic: Cine va gestiona acest fond, Administrația Fondului pentru Mediu?
Mircea Fechet: Da, probabil că poate oricine să-l gestioneze, dar prima instituție care îmi vine în minte, dacă această instituție va mai exista, este Administrația Fondului pentru Mediu.
ecologic: Unde ar trebui să ajungă aceste bonificații?
Mircea Fechet: La reciclatori. Sau cel puțin așa este mecanismul pe care îl propun. Bineînțeles că trebuie să aibă loc discuții de natură tehnică și sunt convins că aportul industriei, aportul reciclatorilor, feedback-ul pe marginea acelor două proiecte este unul vital. Întotdeauna eu am ținut cont de ele.
Mă deranjează că exportăm sticla la fel de tare cum mă deranjează faptul că importăm rPET din Asia, din China ceea ce face industria noastră și cea europeană mai puțin competitivă. Ori eu cred că Uniunea Europeană și România are obligația de a-și proteja industria. Înțeleg că s-au închis deja mai multe capacități de reciclare pe teritoriul Uniunii Europene, slavă Domnului că deocamdată nu este cazul României. Însă nu cred că putem asista nepăsători la această situație.
ecologic: Mare parte din reciclatorii din România lucrează acum în pierdere și sunt ținuți în viață de bănci. Cât timp, nu se știe…
Mircea Fechet: Cu atât mai mult este necesară o astfel de lege care ar putea să dea o gură de oxigen, bonificând reciclatorii sau companiile care folosesc material reciclat. De aceasta până la urmă beneficiază întreg sistemul de gestionare a deșeurilor, în ansamblul lui.•
