Fauna și flora acvatică a Europei se confruntă cu o amenințare invizibilă, dar extrem de toxică: reziduurile de medicamente și microplasticul care ajung în apele uzate. Deși Uniunea Europeană a adoptat o directivă clară bazată pe principiul „Poluatorul plătește“, industria farmaceutică exercită presiuni uriașe la Bruxelles pentru a suspenda aceste reguli ecologice. Miza este uriașă: dacă producătorii de medicamente obțin o amânare, costurile de curățare vor fi transferate direct în facturile la apă ale cetățenilor.
Conform unei directive europene, marile stații de epurare din UE sunt obligate să introducă o a patra etapă de filtrare, adică o tehnologie avansată și costisitoare, pentru a capta micropoluanții care scapă sistemelor actuale, cum ar fi antibioticele și microplasticul.
Comisia Europeană estimează că produsele farmaceutice și cosmetice sunt responsabile pentru 92% din substanțele chimice toxice găsite în apele uzate. Din acest motiv, legea prevede ca producătorii să acopere cel puțin 80% din costurile de modernizare și operare ale acestor stații de epurare, printr-o schemă cunoscută sub numele de Răspundere Extinsă a Producătorului.
Pericolul penuriei de medicamente
Lobby-ul medicamentelor generice, care reprezintă peste 70% din tratamentele utilizate în Europa, a reacționat dur. Reprezentanții asociațiilor de profil susțin că cifrele Comisiei Europene sunt supraestimate și bazate pe evaluări greșite.
Producătorii de generice avertizează că operează cu margini de profit foarte mici și controale stricte de preț, ceea ce înseamnă că nu pot absorbi aceste costuri ecologice suplimentare. Consecințele ar putea fi dramatice pentru pacienți: creșteri masive de prețuri pentru medicamentele esențiale sau chiar retragerea unor produse de pe piața europeană, deoarece unele țări au semnalat deja că nu vor permite majorarea prețurilor la medicamente. Se vehiculează chiar ideea că producția multor medicamente esențiale ar putea deveni complet neviabilă din punct de vedere economic.
Cât costă, de fapt, curățarea apelor?
Un studiu publicat de Comisia Europeană arată că, în momentul în care upgrade-ul stațiilor de epurare va fi complet implementat la nivelul UE, costurile totale vor ajunge la o sumă cuprinsă între 1,48 și 1,8 miliarde de euro pe an.
Dacă aceste costuri ar fi transferate integral consumatorilor prin prețul medicamentelor, impactul ar fi de aproximativ 2,60 până la 3,20 euro per cetățean european, anual. Oficialii europeni consideră că aceste cifre nu sunt atât de dramatice pe cât le prezintă industria și cataloghează tactica alarmistă a producătorilor ca fiind o strategie de presiune nejustificată, având în vedere că textul legii a fost dezbătut pe termen lung.
Facturi la apă mai mari cu până la 70%
Dacă lobby-ul farmaceutic reușește să obțină o pauză sau o eliminare a acestei obligații, povara financiară se va muta instantaneu pe umerii autorităților locale și ai cetățenilor.
Municipalitățile și operatorii de apă din Europa trag un semnal de alarmă major. De exemplu, calculele realizate pentru modernizarea unei stații medii de epurare arată două scenarii distincte: dacă industria plătește partea de 80%, facturile la apă ale locuitorilor ar crește cu un procent moderat, de aproximativ 14%. În schimb, dacă industria este scutită, facturile la apă ale cetățenilor ar putea crește cu până la 69%. Impactul ar fi resimțit cel mai acut în comunitățile mici sau rurale, unde tarifele la apă sunt deja ridicate.
Blocaj politic la Bruxelles
Bătălia s-a mutat acum în Parlamentul European. Unele grupuri politice mari fac acum presiuni pentru o strategie de amânare, solicitând o suspendare temporară a obligației de plată pentru industrie pentru a reevalua designul legii și a nu pune în pericol sănătatea publică prin penurii de medicamente. De cealaltă parte, partidele de stânga și ecologiste acuză aceste mișcări ca fiind teatru politic în numele intereselor industriale și denunță un lobby agresiv.
În tot acest timp, companiile de utilități și municipalitățile se află într-un blocaj total. Multe dintre ele adoptă o poziție de așteptare, amânând investițiile masive în infrastructura de mediu până când se va decide clar cine va semna, în final, cecul pentru curățarea apelor Europei.• ecologic
