Sub presiunea unei coaliții de zece state, printre care și România, Comisia Europeană a făcut astăzi, 30 martie 2026, un pas înapoi în implementarea ETS2 (cunoscută ca taxa pe carbon) și a prezentat o propunere urgentă de revizuire a Rezervei pentru Stabilitatea Pieței (MSR), mecanismul de reglementare și instrumentul de politică monetară aplicat pieței de carbon. Pe plan intern, Ministerul Mediului a lansat deja în dezbatere publică un Ordin de Ministru, pregătind terenul pentru ceea ce mulți numesc „cea mai mare reformă fiscal-ecologică a deceniului“: sistemul ETS2.
De la marea industrie la omul de rând
Pentru a înțelege miza zilei de astăzi, trebuie să privim înapoi la apariția acestui mecanism. Sistemul de Comercializare a Emisiilor a fost lansat de Uniunea Europeană în anul 2005, fiind prima mare piață de carbon din lume. În anii 2000, sub conducerea președintelui de atunci, Romano Prodi, Comisia a propus crearea unei piețe unice pentru poluare. Ideea era ca Europa să demonstreze lumii că protecția mediului poate fi combinată cu mecanismele de piață capitalistă.
Timp de două decenii, acesta s-a concentrat exclusiv pe marii poluatori: centrale electrice, combinate siderurgice și fabrici de ciment. Logica a fost una strict industrială: cine poluează, plătește, fiind astfel forțat să investească în tehnologii verzi pentru a scăpa de costul certificatelor.
Totuși, în anul 2021, ca parte a pachetului legislativ „Fit for 55“, autoritățile europene au descoperit că industria grea nu este singura responsabilă pentru amprenta de carbon a continentului, ci și cetățenii prin emisiile provenite din transportul rutier și din încălzirea locuințelor. Astfel a apărut conceptul de ETS 2.
Frontul de Est și lupta împotriva „Carbonului de pe Bursă“
Pe data de 12 martie 2026, o scrisoare comună a zece state – România, Italia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, Grecia, Croația și Estonia – a avertizat oficial Comisia Europeană că actualul mecanism reprezintă un risc existențial pentru economiile naționale. Unul dintre punctele cele mai sensibile ale acestei revolte diplomatice este solicitarea de a restricționa accesul fondurilor de investiții pe piața certificatelor de emisii.
În viziunea grupului celor 10, certificatele de carbon au încetat să mai fie un simplu instrument de protecție a mediului, devenind active financiare extrem de speculative. Problema semnalată de cele zece state este că aceste certificate sunt cumpărate masiv de fonduri de investiții și de hedging care nu au nicio obligație de conformare, pentru că ele nu dețin fabrici, uzine, parcuri auto sau centrale termice. Ei sunt doar niște negustori care cumpără certificatele când sunt ieftine și le stochează pentru a le vinde în momente de penurie, generând o volatilitate artificială care aruncă prețurile în aer. Pentru cetățeanul de rând, această speculă înseamnă că prețul benzinei sau al gazelor nu va mai depinde doar de prețul barilului și de accize, ci de pariurile făcute de brokeri pe bursele internaționale.
Ce a cerut grupul celor 10 și ce a oferit Comisia Europeană
Analizând rezultatele de astăzi, putem observa un succes parțial al grupului reformist. Statele semnatare au cerut un control riguros al volatilității prin activarea automată a unor mecanisme de scădere a prețului certificatelor. Comisia Europeană a acceptat această cerere, prevăzând o intervenție automată în Rezerva de Stabilitate a Pieței. Dacă prețul carbonului crește cu mai mult de 45% pe parcursul a trei luni consecutive, se vor elibera imediat 100 milioane de certificate suplimentare pentru a calma piața, propunere ce a fost acceptată de semnatarii scrisorii.
O altă cerință majoră a fost amânarea aplicării sistemului ETS2 pentru transport și clădiri. Comisia a confirmat oficial astăzi că data de 1 ianuarie 2028 rămâne termenul de la care populația va începe să simtă direct aceste costuri, poziţie acceptată de cele zece ţări.
În privința protecției industriei prin menținerea certificatelor gratuite, Bruxelles-ul a rămas ferm pe poziție – cotele gratuite vor fi eliminate treptat, în ciuda temerilor privind competitivitatea. Această decizie nu a fost acceptată de semnatarii scrisorii.
Însă în ceea ce privește eliminarea speculei financiare, în loc de o interdicție totală a accesului pe piața certificatelor de emisii a fondurilor de investiții, Comisia a fost mult mai reticentă, propunând doar „o monitorizare drastică și raportarea zilnică a pozițiilor deținute de actorii non-comerciali“. Această abordare a fost acceptată doar „parțial“ de către cei zece.
Impactul asupra agriculturii și riscul ETS3
Agricultura și alte sectoare conexe scapă deocamdată de un sistem ETS. În configurația actuală a ETS2, agricultura nu este taxată direct la nivel de fermă, însă sectorul va resimți un șoc indirect masiv. Orice litru de motorină agricolă și orice metru cub de gaz folosit pentru încălzirea serelor sau a fermelor zootehnice vor include costul certificatului de carbon pe care furnizorul de combustibil este obligat să-l cumpere. Această taxare invizibilă riscă să se traducă direct în prețul alimentelor la raft, punând o presiune suplimentară pe securitatea alimentară a României.
Mai mult, la Bruxelles se vorbește deja despre orizontul anului 2030 și posibila apariție a unui sistem ETS3. Acesta ar putea viza direct emisiile specifice din agricultură, precum metanul și protoxidul de azot, dar și sectoarele de gestionare a deșeurilor și micile servicii care au scăpat până acum de reglementare. România a subliniat în negocieri că extinderea taxării către agricultură fără un sistem masiv de subvenții pentru tehnologii de captare a carbonului în sol ar putea duce la falimentul micilor producători în fața importurilor extracomunitare.
România se pregăteşte pentru ETS2
Ministerul Mediului a publicat deja în dezbatere publică procedura de autorizare pentru emisiile rezultate din utilizarea combustibilului accizabil. Vizate sunt: transportul rutier, clădirile rezidențiale, dar și industria energetică, prelucrătoare și sectorul construcțiilor. Conform documentului, entitățile reglementate au la dispoziție 60 de zile de la intrarea în vigoare a ordinului pentru a depune dosarul de autorizare la Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate. Această procedură administrativă reprezintă fundația pe care statul român își va clădi sistemul de monitorizare a emisiilor pentru următorii ani, încercând să identifice cu precizie fiecare sursă de poluare din economia națională.● ecologic
