Comisia Europeană a înregistrat pe 13 mai a.c. o inițiativă cetățenească europeană (ICE) semnată de Lorenzo Mineo și Clara Panella Gomez, intitulată „Salvăm planeta prin trecerea de la impozitarea veniturilor salariale la impozitarea emisiilor de gaze cu efect de seră“.
Solicitarea trimisă Comisie de cei doi este structurată pe patru puncte pe care Executivul European ar trebui să îl impună:
1. Să consolideze pachetul „Pregătiți pentru 55“ (Fit for 55), în vederea obținerii neutralității emisiilor de dioxid de carbon până în 2045;
2. Să consolideze sistemul UE de tarifare a carbonului (ETS) prin instituirea unei eliminări treptate mai rapide a certificatelor gratuite (2030) și prin acceptarea unui preț neplafonat al carbonului, inclusiv al celui generat de sectorul energiei termice sau de sectorul transporturilor, astfel cum este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor de reducere a emisiilor;
3. Să redistribuie o parte substanțială a veniturilor obținute din tarifarea carbonului către gospodăriile cu venituri mici, prin trecerea de la impozitarea veniturilor salariale la impozitarea consumului de resurse neregenerabile, consolidând Fondul social pentru climă al EU;
4. Să promoveze la nivel mondial înființarea unui «Club pentru climă» în cadrul căruia toate țările participante să adopte o tarifare robustă a carbonului, ținând seama în mod corespunzător de redistribuirea veniturilor obținute prin tarifarea carbonului către gospodăriile cu venituri mici.
Unul dintre inițiatorii inițiativei este Lorenzo Mineo, administratorul organizației cetățenești EUMANS, care „reunește cetățeni și activiști din întreaga Europă implicați într-o mobilizare politică de jos în sus pentru politici UE sustenabile din punct de vedere social și democratic. Un alt proiect la care lucrează Mineo împreună cu alți activiști este lansarea unei alte Inițiative a cetățenilor europeni pentru a schimba reglementările europene privind canabisul. În opinia lor „problema reformei politicii canabisului este crucială pentru construirea unei Europe mai sigure, moderne, care să protejeze sănătatea și libertățile individuale“.
Clara Panella Gomez este candidatul principal al partidului „Volt Spain“ pentru alegerile europene din 2024. Conform site-ului oficial, scopul său este să „lucreze pentru o Europă mai democratică, incluzivă, transparentă, echitabilă și durabilă. În Volt, mișcarea politică progresistă și paneuropeană, împărtășim viziunea unei Uniuni Europene mai integrate, crezând cu fermitate că doar astfel putem aborda în mod eficient provocările globale. Această inițiativă cetățenească nu este una singulară. De Loite a publicat recent un articol cu titlul «O taxă care pune protecția planetei mai presus de creșterea veniturilor – aceasta este premisa din spatele taxelor de mediu»“.
De Loite, care este cea mai mare rețea de servicii profesionale din lume după venituri și numărul de angajați și este considerată una dintre cele patru mari firme de contabilitate, consideră că taxele verzi sunt legate în mod explicit și structurate în jurul acestora, care vizează și încurajează atât consumatorii, cât și companiile să facă alegeri mai sustenabile.
Taxe precum cea pentru schimbările climatice, taxa pentru depozitele de deșeuri și noua taxă pe ambalaje din plastic sunt toate exemple. Alături de acestea, există și alte taxe, cum ar fi acciza pentru vehicule, combustibil și taxa pentru transportul aerian, care sunt în vigoare, în primul rând, pentru a crește veniturile. Acestea încurajează și o gândire mai ecologică, dar cu toate acestea, dacă vrem să ne realizăm ambițiile, vor fi necesare mai multe stimulente guvernamentale. Acest lucru va necesita o echilibrare atentă, având în vedere necesitatea de a menține costurile gospodăriei la un nivel scăzut.
Analiștii companiei consideră că acum „este un moment dificil să ceri oamenilor să plătească mai mult, chiar dacă este pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice“, cu toate că noi toți plătim taxe verzi fără să ne dăm seama cum sunt taxa pe combustibil; taxa verde pe factura de energie electrică, taxa pe plastic.
„Dacă taxele de mediu sunt bastonul, stimulentele ecologice sunt morcovul necesar pentru a conduce la schimbarea comportamentului, cum ar fi trecerea la vehiculele electrice“, au declarat reprezentanții De Loite.
Și Banca Mondială este preocupată de acest subiect. Potrivit acesteia, aproximativ 65 de țări au pus un preț pe carbon, așa că cei care îl emit trebuie să plătească pentru el. Acest lucru acționează ca un factor de descurajare pentru producătorii prolifici de gaze cu efect de seră și, oferind carbonului o valoare monetară, există un stimulent financiar pentru întreprinderi pentru a proteja mediul. Dar modelul actual nu este perfect. Firmele poluante își pot externaliza emisiile de carbon către țări care nu participă la piața carbonului.
În opinia specialiștilor de la Banca Mondială, există un motiv bun pentru care impozitele pe energie au un efect mai mic asupra PIB-ului decât impozitele pe venit. Impozitele pe venit reduc direct puterea de cumpărare a gospodăriilor. Atunci când gospodăriile văd că salariul lor net se micșorează, reduc cheltuielile. Asta afectează direct PIB-ul. Există, de asemenea, un efect secundar: pe măsură ce consumatorii își reduc cheltuielile, firmele vor observa cererea redusă pentru bunurile și serviciile lor. Aceste firme își vor reduce, la rândul lor, investițiile, adăugând mai multă presiune în scădere asupra PIB-ului.
În schimb, taxele pe energie nu afectează direct puterea de cumpărare a gospodăriilor. În schimb, ele măresc costurile unor bunuri (cum ar fi mașinile cu combustibil) și inputurile de producție (cum ar fi combustibilii fosili). Firmele și gospodăriile își pot reduce costurile trecând la alternative cu emisii scăzute de carbon. De exemplu, ar putea alege să folosească transportul public sau să cumpere o mașină mai eficientă din punct de vedere energetic. Astfel de opțiuni nu există atunci când salariul total este redus.
Mai multe țări au implementat cu succes schimbarea taxelor ecologice. Suedia a reușit acest lucru în 1991, pe fondul celei mai grave crize economice de după al Doilea Război Mondial. Ca și în cazul tuturor politicilor fiscale, detaliile sunt nuanțate, dar în rezumat, Suedia a perceput o taxă pe carbon, reducând în același timp veniturile personale și impozitele corporative. În următoarele trei decenii, emisiile au scăzut și PIB-ul a crescut, așa cum explică Tax Foundation, un think tank suedez.• Matei Dumitru
