Negociatorii Consiliului și ai Parlamentului European au ajuns în data de 20 februarie a.c. la un acord politic provizoriu cu privire la un Regulament de instituire a primului cadru de certificare la nivelul UE pentru eliminările de dioxid de carbon. Cadrul voluntar este menit să faciliteze și să accelereze desfășurarea unor activități de înaltă calitate de eliminare a dioxidului de carbon și de reducere a emisiilor din sol în EU, se precizează într-un comunicat al Consiliului European.
Odată intrat în vigoare, regulamentul va fi primul pas către introducerea în legislația UE a unui cadru cuprinzător de eliminare a dioxidului de carbon și de reducere a emisiilor din sol și va contribui la obiectivul ambițios al UE de a atinge neutralitatea climatică până în 2050, astfel cum se prevede în Legea europeană a climei. Acordul la care s-a ajuns este provizoriu, în așteptarea adoptării formale de către ambele instituții.
Principalele elemente ale acordului
Domeniul de aplicare a regulamentului
Acordul extinde domeniul de aplicare al Regulamentului la reducerea emisiilor din sol și menține o definiție deschisă a eliminărilor de dioxid de carbon, în conformitate cu cea utilizată de Grupul interguvernamental al ONU privind schimbările climatice (IPCC). De asemenea, acesta face distincție între următoarele activități de eliminare a dioxidului de carbon și de reducere a emisiilor și patru tipuri corespunzătoare de unități:
• eliminarea permanentă a dioxidului de carbon (stocarea carbonului atmosferic sau biogenic timp de mai multe secole);
• stocarea temporară a carbonului în produse de lungă durată (cum ar fi construcțiile pe bază de lemn) cu o durată de cel puțin 35 ani și care poate fi monitorizată la fața locului pe parcursul întregii perioade de supraveghere;
• stocarea temporară a carbonului rezultat din agricultură (de exemplu, refacerea pădurilor și a solului, gestionarea zonelor umede, pajiști de iarbă de mare);
• reducerea emisiilor în sol (a carbonului rezultat din agricultură), care include reduceri ale emisiilor de carbon și de protoxid de azot rezultate din gestionarea solului și, atât timp cât astfel de activități duc, în general, la o îmbunătățire a echilibrului carbonului în sol, la gestionarea zonelor umede, la absența practicilor de arat și de culturi de acoperire combinate cu o utilizare redusă a îngrășămintelor etc.
Ultimele două activități trebuie să dureze cel puțin cinci ani pentru a fi certificate și nu trebuie să conducă la achiziționarea de terenuri în scopuri speculative care să afecteze negativ comunitățile rurale.
Până în 2026, Comisia Europeană are sarcina de a elabora un raport privind fezabilitatea activităților de certificare care au ca rezultat reducerea emisiilor, altele decât cele legate de soluri (carbon și protoxid de azot). Raportul se va baza pe o metodologie pilot de certificare pentru activitățile care reduc emisiile agricole provenite din fermentația enterică și gestionarea gunoiului de grajd.
Activitățile care nu conduc la eliminări de dioxid de carbon sau la reduceri ale emisiilor în sol, cum ar fi evitarea defrișărilor sau proiectele privind energia din surse regenerabile, nu sunt incluse în domeniul de aplicare al regulamentului. Colegiuitorii au convenit, de asemenea, să excludă recuperarea sporită a hidrocarburilor din activitățile permanente de eliminare a dioxidului de carbon și să clarifice în mod explicit faptul că activitățile și operatorii din mediile marine sunt incluși în domeniul de aplicare al regulamentului.
Noile norme se vor aplica activităților care se desfășoară în UE. Cu toate acestea, atunci când revizuiește Regulamentul, Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a permite stocarea geologică a carbonului în țările terțe învecinate, cu condiția ca țările respective să se alinieze la standardele de mediu și de siguranță ale UE.
Criteriile și procedura de certificare
Acordul provizoriu menține cerința din propunerea Comisiei ca activitățile de eliminare a dioxidului de carbon să îndeplinească patru criterii generale pentru a fi certificate: cuantificare, adiționalitate, stocare pe termen lung și sustenabilitate. Pe baza acestor criterii, Comisia, asistată de un grup de experți, va elabora metodologii de certificare adaptate pentru diferite tipuri de activități de eliminare a dioxidului de carbon, cu scopul de a asigura punerea în aplicare corectă, armonizată și eficientă din punctul de vedere al costurilor a criteriilor de eliminare a dioxidului de carbon.
Colegiuitorii au făcut unele modificări pentru a defini mai precis criteriile pe baza cărora trebuie elaborate metodologiile și au inclus o listă de indicații cu privire la activitățile cărora ar trebui să li se acorde prioritate. Ei au convenit să mențină elementele-cheie ale procesului de certificare în două etape și caracterul voluntar al certificării, dar au inclus clarificări suplimentare cu privire la modul în care funcționează procesul de certificare.
În ceea ce privește sustenabilitatea eliminării carbonului din agricultură, colegiuitorii au adăugat indicații cu privire la modul în care trebuie înțelese obiectivele de durabilitate și au inclus faptul că o activitate de eliminare a carbonului trebuie să genereze întotdeauna beneficii conexe pentru biodiversitate (inclusiv sănătatea solului și evitarea degradării terenurilor).
Utilizarea unităților
Acordul provizoriu stabilește norme privind înregistrarea și emiterea unităților (care corespund unei tone de beneficiu net certificat generat de una dintre activitățile de eliminare a dioxidului de carbon sau de reducere a emisiilor din sol/agricultură) în registrele publice și, atunci când sunt dezvoltate, în Registrul UE. Colegiuitorii au convenit să includă faptul că unitățile certificate pot fi utilizate numai pentru obiectivele climatice ale UE și pentru contribuția stabilită la nivel național (CSN) și nu ar trebui să contribuie la CSN ale țărilor terțe și la sistemele internaționale de conformitate. Aceste norme, inclusiv ajustările corespunzătoare, vor fi revizuite în 2026.
Monitorizare și răspundere
Regulamentul stabilește obligații clare de monitorizare și norme privind răspunderea operatorilor. Negociatorii au convenit să facă distincția între perioada de activitate și perioada de monitorizare (care acoperă întotdeauna cel puțin perioada de activitate) și au clarificat faptul că operatorii vor fi susceptibili să abordeze orice caz de inversare (și anume, eliberarea de CO2 înapoi în atmosferă) care rezultă dintr-o activitate de eliminare a dioxidului de carbon în cursul perioadei de monitorizare.
Acordul invită Comisia Europeană să includă mecanisme clare de răspundere atunci când elaborează metodologiile de certificare. Mecanismele de răspundere ar trebui să abordeze cazurile de inversare și consecințele monitorizării incomplete sau întrerupte și ale neconformității de către operatori în cursul perioadei de monitorizare. Acestea pot include rezerve colective sau conturi ale unităților de eliminare a dioxidului de carbon, precum și mecanisme de asigurare inițială.
Registrul UE
Textul convenit de colegiuitori invită Comisia să instituie un Registru electronic comun și transparent la nivelul UE la patru ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului, pentru a face publice și accesibile informațiile privind certificarea și unitățile, inclusiv certificatele de conformitate și rezumatele auditurilor de certificare. Până atunci, sistemele de certificare în temeiul cadrului trebuie să furnizeze registre publice bazate pe sisteme automatizate și interoperabile. Colegiuitorii au introdus, de asemenea, norme privind finanțarea Registrului UE, care va fi finanțat prin taxe anuale fixe de utilizare proporționale cu utilizarea Registrului.
Acordul provizoriu va fi acum transmis spre aprobare reprezentanților statelor membre în cadrul Consiliului (Coreper) și Comisiei pentru mediu a Parlamentului European. Dacă este aprobat, textul va trebui apoi să fie adoptat în mod formal de ambele instituții, în urma revizuirii de către experții juriști-lingviști, înainte de a putea fi publicat în Jurnalul Oficial al UE și de a intra în vigoare.• ecologic
