În timp ce Europa pare să se întreacă în măsuri fiscale menite să descurajeze poluarea, un semnal surprinzător vine din Austria, unde Asociația Comercială (Handelsverband) s-a poziționat ferm împotriva introducerii unei taxe naționale pe plastic, avertizând că o astfel de măsură nu ar face decât să pună o presiune insuportabilă pe umerii consumatorilor, fără a garanta un beneficiu real pentru mediu.
Conform unei analize recente publicată de portalul internațional EUWID Recycling, reprezentanții comercianților austrieci susțin că o nouă taxă pe ambalajele de plastic ar fi „contraproductivă“. Argumentul principal este unul care rezonează puternic și în contextul românesc: inflația și scăderea puterii de cumpărare. Austria consideră că, în loc să inventeze noi impozite care se vor regăsi imediat în prețul alimentelor și al produselor de bază, statul ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea sistemelor de reciclare deja existente.
Această poziție scoate în evidență o realitate pe care o simțim și noi: orice „taxă verde“ este, în final, o taxă pe consum, iar sumele colectate din aceste taxe nu se întorc în sistem pentru sprijinirea colectării, reutilizării sau reciclării deșeurilor.
Comercianții austrieci subliniază că industria a investit deja masiv în soluții de ambalare sustenabile și că o taxă suplimentară ar pedepsi companiile care sunt deja eficiente, fără a oferi alternative viabile pe termen scurt.
Două popoare, aceeași teamă
Deși vorbim despre economii cu puteri diferite, teama cetățeanului este aceeași. La fel cum românii privesc cu îngrijorare spre scăderea nivelului de trai, austriecii se tem că taxa pe plastic le va scumpi coșul zilnic.
Diferența majoră dintre cele două țări este că în Austria vocea mediului de afaceri și a asociațiilor de consumatori reușește să pună presiune pe Guvern pentru a opri unele măsuri înainte de a fi implementate, în timp ce noi, în România, suntem preocupați mai mult de lupte politice, de persoane și nu de principii economice.
Argumentul austriecilor este simplu: mediul se protejează prin investiții și educație, nu prin „amenzi fiscale“ mascate în politici ecologice. Refuzul Austriei de a adopta taxa pe plastic este și o lecție de pragmatism economic. Într-o perioadă în care cetățeanul european, fie el român sau austriac, se simte asediat de scumpiri, introducerea unor noi poveri financiare sub pretextul ecologiei riscă să întoarcă populația împotriva conceptului de sustenabilitate. Pentru România, această știre este un semnal că direcția impusă de Bruxelles poate fi negociată sau adaptată atunci când impactul ei social este prea mare.• ecologic
