O criză ecologică de proporții amenință cursul fluviului Dunărea, după ce două ambarcațiuni bulgărești încărcate cu substanțe chimice s-au scufundat în zona portului Zimnicea. Peste 2.000 de tone de fertilizatori și clorură de potasiu s-au deversat în apă, declanșând o alertă majoră în rândul autorităților de mediu din România și Bulgaria.
Incidentul, petrecut pe data de 9 ianuarie a.c., dar raportat cu o întârziere nejustificată de patru zile, pune în pericol grav fauna piscicolă și calitatea apei pe sute de kilometri în aval. Încărcătura toxică eliberată direct în curentul fluviului reprezintă o „bombă chimică“ cu efecte imediate asupra biodiversității.
Amoniacul: ucigașul silențios al peștilor
Principala îngrijorare a specialiștilor vizează reacția chimică a fertilizatorilor în contact cu apa. Odată dizolvate, aceste îngrășăminte favorizează formarea amoniacului, o substanță extrem de toxică pentru mediul acvatic.
Chiar și în concentrații extrem de mici, amoniacul atacă branhiile peștilor, provocând inflamații și sângerări care duc la asfixiere. Mai grav, acesta acționează ca o neurotoxină, afectând sistemul nervos central al faunei piscicole și cauzând moartea rapidă prin convulsii. În contextul volumului uriaș de 2.000 de tone, există riscul unei mortalități masive pe sectorul Zimnicea – aval, care ar putea distruge stocurile de pește pentru ani de zile.
Clorura de potasiu și „șocul osmotic“
Pe lângă fertilizatorii pe bază de azot, prezența masivă a clorurii de potasiu adaugă un strat suplimentar de pericol. Deși potasiul este un element natural, concentrația bruscă și masivă provoacă un dezechilibru osmotic sever.
Peștii, care depind de un echilibru fin al sărurilor în corp, pot suferi de deshidratare celulară și paralizie musculară în prezența unor doze atât de mari de . Această „saramură“ chimică nu afectează doar peștii, ci și micro-organismele care stau la baza lanțului trofic, destabilizând întregul ecosistem al Dunării.
Autorități în alertă, reacție întârziată
Faptul că autoritățile române au fost informate despre scufundarea navelor abia pe 13 ianuarie, la patru zile după producerea accidentului, este considerat un „element critic“. În tot acest timp, substanțele s-au dizolvat și s-au propagat în aval, reducând șansele de izolare a poluării.
În prezent, echipele de intervenție prelevează probe de apă și sedimente pentru a monitoriza nivelul de amoniac și a vedea dacă apa mai poate fi captată în siguranță pentru consum uman sau irigații în localitățile din aval.
Impact transfrontalier
Dunărea fiind un fluviu internațional, accidentul capătă o dimensiune regională. Specialiștii avertizează că, dacă nu se iau măsuri urgente de monitorizare și neutralizare (acolo unde este posibil), unda de poluare va traversa granițele, afectând rezervațiile naturale și Delta Dunării, ultima frontieră a biodiversității europene.• ecologic
