Vizita din 18 iulie 2026 în România a directorului executiv al Grupului Renault, François Provost, a adus în prim-plan o realitate tristă, pe care decidenții politici de la București par să o ignore cu o mare inconştienţă. Mesajul din spatele ușilor închise este un semnal de alarmă de o gravitate fără precedent. Uzina Dacia de la Mioveni, inima industriei românești, se află într-un punct critic, iar viitorul ei nu mai este garantat în România. De la stadiul de motor al exporturilor, pilon de stabilitate economică și mândrie națională, marca de suflet a României este împinsă încet, dar sigur spre distrugere.
Semnele acestei crize majore au fost vizibile încă de la sfârșitul anului trecut. În data de 15 decembrie 2025, premierul de la acea vreme, Ilie Bolojan, aflat atunci în deplinătatea funcției, nu demis sau interimar, s-a întâlnit cu reprezentanții de top ai industriei auto din România.
La întâlnirea de la Guvern au participat, din partea ACAROM, directorul general Automobile Dacia, Mihai Bordeanu, directorul general Ford Otosan Craiova, Firat Elhuseyni, directorul general Grup Industrial de Componente (GIC) Piteşti, Silviu Badea, directorul pentru afaceri publice, Renault Group România, Cristian Nevzoreanu, directorul pentru afaceri guvernamentale, Ford Otosan Craiova, Andreea Radu, administratorul şi directorul juridic Bosch România, Alice Radu, directorul general Schaeffler România şi Europa de Sud-Est, Alexandru Blemovici, directorul general adjunct Rombat SA, Costel Trincă şi secretarul general ACAROM, Adrian Sandu.
Producătorii au venit la masa discuțiilor cu solicitări clare, concrete și vitale pentru supraviețuirea sectorului auto: predictibilitate fiscală, deblocarea marilor proiecte de infrastructură (cu accent pe urgenta finalizare a Autostrăzii Pitești-Sibiu) și, mai ales, măsuri urgente pentru stoparea exploziei prețurilor la energie electrică și gaze naturale. Răspunsurile șefului Guvernului au fost însă de o evazivitate descurajantă, pline de promisiuni generale și lipsite de termene sau asumări ferme.
Concret, reprezentanții ACAROM au solicitat elaborarea unei foi de parcurs pentru diminuarea costurilor energiei în perioada 2026-2030. Premierul a explicat că reducerea prețurilor la energia electrică va fi posibilă pe măsură ce vor crește capacitățile de producție la nivel național.
Consecințele acestei întâlniri se văd deja în datele oficiale din 2026. Pentru prima dată în mai bine de două decenii, Dacia a fost forțată să își reducă volumele de producție și să anunțe disponibilizarea a 1.200 de angajați de la platforma din Mioveni. Uzina unde ar fi trebuit să fie fabricat în totalitate noul proiect strategic Striker își restrânge activitatea, iar conducerea grupului avertizează acum direct că „nu mai există argumente economice solide pentru extinderea capacităților la Mioveni“.
Dacia are alternative, România nu prea
Alternativa evaluată de Grupul Renault este pe cât de pragmatică pentru ei, pe atât de tragică pentru noi, mutarea liniilor de producție și redirecționarea viitoarelor investiții strategice către Maroc și Turcia. Turcia a preluat deja o parte semnificativă din creșterea industrială a grupului Renault prin proiectul Striker, asigurând avantaje fiscale majore, o stabilitate logistică mai bună și o susținere guvernamentală directă pentru marii producători auto, ceea ce transformă Dacia, marca națională românească, într-un motor de dezvoltare pentru alte economii din afara Uniunii Europene.
O analiză a cauzelor care au adus Dacia în această situație disperată arată o vulnerabilitate structurală majoră pe piața de energie din România, o „mafie“ formată din rețele de traderi și intermediari care cumpără energie ieftină de la companiile de stat pentru a o revinde prin tranzacții succesive artificial umflate. Schema de liberalizare completă și erorile grave de reglementare guvernamentală au facilitat profiturile record ale speculanților, lăsând marii consumatori pradă unor tarife și taxe total absurde.
Tarifele medii estimate pentru marii consumatori industriali arată că firmele din România plătesc între 0,15 și 0,20 euro/kWh, un preț uriaș dictat de volatilitatea extremă de pe bursa OPCOM. Prin comparație, Marocul oferă o energie stabilă la nivelul de 0,14 – 0,15 euro/kWh, mizând masiv pe infrastructura proprie de regenerabile și pe o legislație modernă care permite fabricilor auto să își instaleze capacități solare proprii pentru a ocoli rețeaua națională. Turcia își spulberă concurenții, oferind industriei auto tarife de doar 0,10 – 0,11 euro/kWh datorită unui mix intern bazat pe resurse autohtone și sprijin de stat.
Dezastrul de la orizont
Dacă avertismentele lansate de Grupul Renault se vor concretiza într-o mutare totală a producției dincolo de granițe, impactul asupra României va fi cel al unui uriaș cataclism economic deoarece Dacia nu este doar o fabrică; este cel mai mare exportator al țării și pilonul care susține o rețea uriașă de furnizori locali de componente, mase plastice, cablaje și servicii logistice.
O oprire sau o reducere drastică a activității la Mioveni ar provoca prăbușirea instantanee a exporturilor și un deficit comercial masiv, greu de acoperit. Pe piața forței de muncă, dincolo de aruncarea în șomaj a celor 12.000 de angajați direcți, mii de alte firme vor intra în faliment și alți peste 100.000 de angajați vor rămâne fără locuri de muncă.
Județul Argeș, a cărui economie gravitează aproape integral în jurul acestui ecosistem, va intra într-un colaps social profund, lăsând pe drumuri o mulțime de ingineri și tehnicieni calificați. Mai mult, pierderea credibilității de țară în fața investitorilor străini ar fi totală, confirmând public că mediul economic neprietenos, lipsa autostrăzilor, corupția, instabilitatea fiscală și facturile mari la energie au distrus cel mai important proiect industrial al României moderne.
Și în tot acest timp, aleșii noștri vorbesc de „linii roșii“ peste care nu pot trece, aruncând și Dacia pe aceeași cale pe care au pășit deja alte simboluri distruse ale economiei românești, precum Sidex Galați, ARO Câmpulung, Tractorul Brașov, Semănătoarea București, RAFO Onești, IMGB, UCM Reșița, Electroputere Craiova, Uzina Vulcan și multe, multe altele.● Matei Dumitru
