Majoritatea cetățenilor se uită cu revoltă la factura de salubritate și caută explicații rapide în lăcomia statului, în nevoia de bani a primăriilor sau în hoția operatorilor de salubritate, însă puțini au curajul necesar pentru a se privi cu onestitate în oglindă.
Realitatea este că aceste facturi uriașe nu sunt doar rezultatul corupției administrative, ci și al comportamentului multora dintre noi, a celor care confundă terenurile de la marginea orașelor sau parcul din spatele blocului cu o groapă de gunoi personală. Mafia deșeurilor, deși reală și strâns legată de gropile de gunoi, nu ar fi putut prospera niciodată fără ajutorul cetățenilor care refuză să urmeze exemplul altor țări europene și declină orice responsabilitate privind colectarea separată.
Prostia arde la buzunare
Impactul economic al acestui „spirit întreprinzător“ prin care scăpăm de gunoi unde ne vine mai ușor este unul devastator și se reflectă direct în buzunarul fiecăruia dintre noi. Experții în managementul deșeurilor estimează că simpla eliminare a depozitelor clandestine poate adăuga între 15% și 30% la costurile operaționale ale unui operator, sume care sunt ulterior transferate în taxa plătită de populație. Această „taxă pe mizerie” se alimentează din necesitatea de a folosi utilaje grele precum buldoexcavatoarele și basculantele în locul autospecialelor obișnuite, din manopera suplimentară pentru colectarea manuală a resturilor împrăștiate și dintr-o logistică ineficientă care consumă cantități enorme de motorină pe trasee neoptimizate. În plus, deșeurile abandonate în natură sunt compromise din start deoarece, fiind amestecate cu pământ sau resturi de construcții, ele nu mai pot fi sortate sau reciclate. Aceasta înseamnă că primăria plătește automat contribuția pentru economia circulară de 160 lei pentru fiecare tonă dusă la groapă, fără nicio șansă de a recupera ceva prin valorificare.
Ilfovul este victima Bucureştiului
În regiunea București-Ilfov, paradoxul este și mai costisitor, aici manifestându-se un fenomen masiv de abandonare a deșeurilor din construcții pe terenurile virane. Ilfovul a devenit, în mod tragic, victima Bucureștiului din cauza unui flux constant de deșeuri care pleacă din Capitală prin intermediul „băieților cu duba“ — transportatori neautorizați care iau molozul ieftin și îl descarcă ilegal pe câmpurile din localități precum Chiajna, Vidra sau Glina. Consecința este că primăriile ilfovene cheltuiesc sume enorme pentru igienizare, plătind tarife de „curățenie zone publice” care sunt adesea cu 50% mai mari decât cele pentru colectarea menajeră normală. În localități precum Chitila sau Bragadiru, această povară a ridicat taxele de salubritate la peste 20-25 lei pe persoană în fiecare lună. În tot acest timp, în București, taxa este adesea subvenționată, ceea ce face ca cetățeanul să nu vadă costul real în factură, ci în diminuarea bugetelor pentru investiții, cum ar fi parcurile sau asfaltările. Se estimează că dacă s-ar elimina complet abandonul deșeurilor pe stradă în cele șase sectoare, bugetul economisit ar fi suficient pentru a construi două școli noi sau un spital regional la fiecare 2-3 ani.
Dependenţa de depozitare
În plan secundar, responsabilitatea revine autorităților care mențin o dependență toxică de depozitarea la groapă și care, uneori, aleg soluții ilegale pentru a masca ineficiența sistemului. În România, există încă situații în care primarii decid să îngroape deșeurile pentru a face economii aparente la bugetul instituției sau pentru a nivela terenuri, o practică de neconceput în țări precum Austria sau Danemarca. Spre deosebire de Viena, unde centrale de incinerare precum Spittelau transformă gunoiul în energie termică și electricitate, administrațiile noastre preferă să plătească amenzi usturătoare către Uniunea Europeană și Garda de Mediu pentru eșecul colectiv de a separa gunoiul. Aceste penalități nu sunt plătite din buzunarul funcționarilor, ci tot din taxele și impozitele cetățenilor, alimentând un cerc vicios al ineficienței și corupției.
Taxa pe nesimţire
Până când nu vom depăși statutul de „spectatori” și nu vom adopta o rigoare civică similară celei din Occident, vom rămâne prizonierii unui sistem care ne lasă și în mizerie, și cu buzunarele goale. Cadrul legal a devenit extrem de sever, oferind autorităților dreptul de a aplica amenzi ce pot ajunge la 45.000 lei pentru persoanele fizice sau chiar de a confisca autovehiculele folosite pentru transportul ilegal, însă soluția pe termen lung stă în schimbarea mentalității.
Cei care se întreabă astăzi de ce costurile au explodat trebuie să înțeleagă că fiecare chiștoc aruncat pe stradă, fiecare pungă lăsată în parcare sau morman de moloz abandonat pe câmp se traduce direct în bani în plus pe factura lor de salubritate.● ecologic
