George Tuță, primarul Sectorului 1, a anunțat că primăria pe care o conduce va avea propria firmă de salubritate, care nu va colecta deșeurile de la populație, ci se va ocupa de curățenia stradală și de deszăpezire. Este o încercare timidă de a lua câte ceva din obiectul de activitate al Romprest, societatea de salubritate care a încheiat în 2008 cu Primăria Sectorului 1 un contract pentru o perioadă de 25 de ani. Ironic este că primarul care a semnat acel contract mult hulit a fost Andrei Chiliman, colegul de partid al PNL-istului George Tuță.
Contractul dintre Romprest și Primăria Sectorului 1 reprezintă, fără nicio urmă de îndoială, un exemplu al corupției sistemice din administrația publică locală. Timp de 18 ani, sub ochii larg închiși ai DNA și ai Curții de Conturi, cel mai bogat sector al Capitalei a fost transformat într-o feudă privată. Ceea ce a început în 2008 sub semnătura lui Andrei Chiliman nu a fost un simplu contract de salubrizare, ci o condamnare bugetară a unei instituții publice pe 25 de ani; o probă supremă a modului în care un singur document, ticsit cu clauze „beton“, a putut paraliza patru administrații succesive, obligând cetățenii Sectorului 1 să plătească cele mai scumpe servicii de curățenie din Europa.
Cifrele neputinței
Pentru a înțelege de ce se intenționează înființarea unei noi firme de salubritate, trebuie privit bilanțul ultimelor două decenii, timp în care statul român nu a fost doar incapabil să oprească jaful, ci l-a alimentat prin inacțiune.
În urma unui control amplu, Curtea de Conturi a României a emis Decizia nr. 100 din 16 noiembrie 2016, prin care se stabilea că o sumă de 90 milioane euro a fost „plătită nelegal“ prin tarife indexate arbitrar. Cu toate că nicio instituție nu a recuperat integral acești bani de la Romprest, acest document este piatra de temelie a tuturor conflictelor juridice care au urmat, deoarece a fost pentru prima dată când o instituție de control a statului a specificat „negru pe alb“ faptul că banii publici au fost scurși ilegal prin mecanisme contractuale.
Controlul a fost efectuat la finalul anului 2016, vizând activitatea Primăriei Sectorului 1 din perioada 2013-2015 (mandatul lui Andrei Chiliman și perioada de interimat de după suspendarea acestuia). Decizia a fost comunicată oficial Primăriei pe 21 noiembrie 2016, sub mandatul lui Dan Tudorache. Suma de aproximativ 94 milioane lei (care, împreună cu penalitățile calculate ulterior, depășea pragul de 118 milioane lei la acel moment) reprezenta:
• Indexări nelegale de tarife: Curtea a constatat că Primăria a acceptat să plătească tarife indexate în baza unui indice al prețurilor de consum (IPC) greșit, diferit de cel prevăzut în contractul inițial din 2008.
• Plăți fără bază legală: S-a stabilit că „angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata acestor sume au fost făcute contrar caietului de sarcini și actelor adiționale legale“.
• Penalități de întârziere: Din suma totală, peste 23 milioane lei erau doar dobânzi și penalități pe care Primăria le-a făcut „cadou“ firmei de salubritate.
Prin acea decizie, Curtea de Conturi a obligat Primăria Sectorului 1 să recupereze prejudiciul până la data de 31 iulie 2017.
Episodul Tudorache
Dan Tudorache, primarul PSD care a preluat sectorul de la Chiliman, deși era obligat de lege să recupereze banii (sub sancțiunea dosarului penal pentru nerespectarea deciziilor Curții de Conturi), a ales o altă cale, defavorabilă instituției sale. A deschis un proces împotriva Romprest, dar fără a suspenda plățile curente și fără a executa silit compania, ceea ce a permis ca suma să rămână în conturile Romprest.
Apoi, Tudorache a făcut cea mai bizară mișcare: a încercat, cel puțin teoretic, să cumpere pachetul majoritar de acțiuni al companiei Romprest prin intermediul Primăriei. Procurorii au văzut în asta o tentativă de a „salva“ compania cu bani publici și de a masca neregulile din contractul original prin transformarea firmei într-o entitate municipală, dar cu aceleași datorii și probleme. Ulterior, în 2022, DNA avea să urce prejudiciul la peste 200 milioane de euro (944 milioane lei) în dosarul în care Tudorache este urmărit penal, considerând că acceptarea acelor tarife a continuat să producă Primăriei pagube imense an de an.
Telenovela Clotilde
Relația dintre USR-ista Clotilde Armand, urmașa lui Tudorache la conducerea Primăriei Sectorului 1, și Romprest a debutat într-un mod care a surprins pe toată lumea, având în vedere discursul ei electoral de „războinică neînfricată“ împotriva corupției. Imediat după preluarea mandatului, în 2020, au ieșit la iveală detalii despre câteva întâlniri informale între Clotilde Armand și reprezentanți ai conducerii Romprest. Deși oficial Primăria trebuie să comunice prin adrese scrise și comisii de negociere, Armand a fost acuzată de adversarii politici (și ulterior de reprezentanții firmei în spațiul public) că ar fi încercat unele negocieri directe cu Romprest, departe de ochii Consiliului Local. Criticii au susținut că acele discuții nu vizau doar tarifele, ci și o încercare de a influența structura acționariatului firmei sau de a favoriza anumite fracțiuni din interiorul Romprest.
În loc să rezolve problema, dialogul s-a rupt brutal, iar Clotilde a trecut la o tactică de gherilă administrativă, refuzând să mai achite facturile emise de Romprest, pe motivul că acestea ar fi „umflate și nelegale“. Ca răspuns, Romprest a încetat să mai ridice gunoiul de pe străzi, limitându-se doar la contractele cu asociațiile de proprietari. În vara anului 2021, în plină pandemie, la 35°C, Sectorul 1 s-a umplut de munți de gunoaie și de șobolani. Mirosul a ajuns insuportabil, iar Clotilde Armand a cerut și a obținut declararea stării de alertă sanitară pentru a putea aduce alți operatori de salubritate. Însă, din cauza clauzelor de exclusivitate din contractul lui Chiliman, nicio altă firmă serioasă nu a riscat să intre pe teritoriul Romprest.
Deși moral mulți cetățeni au susținut lupta împotriva tarifelor mari, Armand a suferit, din punct de vedere juridic, înfrângere după înfrângere. Instanțele au decis că Primăria nu poate decide unilateral că un serviciu prestat nu trebuie plătit doar pentru că primarul consideră că tariful este unul mare. Contractul era în vigoare și trebuia respectat până la o eventuală anulare judecătorească. Din cauza refuzului de a plăti facturile la timp, la datoria de bază s-au adăugat penalități de întârziere uriașe (acele 0,06% pe zi). Practic, sub mandatul ei, „gaura“ lăsată de Romprest în bugetul sectorului a crescut exponențial, nu pentru că s-ar fi muncit mai mult, ci din cauza dobânzilor penalizatoare.
Moștenirea lăsată lui George de Clotilde
George Tuță a preluat la Primăria Sectorului 1 un uriaș dezastru financiar și juridic, un blocaj administrativ care riscă să sufoce investițiile în sector pentru următorii mulți ani. Cea mai grea „moștenire“ nu este factura curentă, ci muntele de penalități acumulat în mandatul lui Clotilde Armand din cauza refuzului sistematic de a plăti facturile, chiar și după ce instanțele au emis titluri executorii:
• 116 milioane RON reprezintă doar datoria principală recunoscută pentru serviciile prestate și neplătite în perioada 2021-2023.
• 90 milioane RON sunt penalitățile de întârziere calculate până la începutul anului 2026. Din cauza clauzei de 0,06% pe zi din contractul lui Chiliman, datoria se umflă cu sume amețitoare în fiecare lună de neplată.
• 200 milioane RON reprezintă totalul de plată imediată: acești bani trebuie extrași direct din bugetul de investiții (școli, asfaltări, parcuri) pentru a opri executările silite ale conturilor Primăriei.
George Tuță a preluat nu numai datorii, ci și un sistem de tarifare care face din Sectorul 1 cel mai scump serviciu de salubritate. De aceea, el vrea acum să-şi facă propria firmă de salubritate. Conform contractului cu pricina, tariful de măturat manual în Sectorul 1 este de aproximativ 3-4 ori mai mare decât în Sectorul 3 sau Sectorul 4, din cauza indicilor de indexare acceptați în perioada Tudorache și neanulați de instanțe în perioada Armand. Costul anual al salubrității consumă aproximativ 15-18% din întregul buget de venituri proprii al Sectorului 1. Într-o administrație eficientă, acest procent ar trebui să fie sub 10%.
Capcana taxei zero lei
În prezent, în Sectorul 1, serviciile de salubrizare pentru persoanele fizice sunt finanțate direct din bugetul local, astfel că cetățenii nu plătesc o taxă directă pentru ridicarea gunoiului menajer. Că există unele intenții de schimbare a acestei situații nu prea contează. Legătura dintre contractul cu Romprest și taxa de salubrizare de zero lei este una de cauzalitate directă și reprezintă esența unei capcane financiare în care este prins Sectorul 1, un mecanism prin care „gratuitatea salubrității“ a acoperit cel mai scump serviciu public din România.
Contractul din 2008 este atât de scump, încât orice primar care ar fi încercat să impună o taxă care să acopere costul real ar fi declanșat o revoltă populară. Pentru că acel contract nu a avut nicio legătură cu cetățenii sectorului, ci doar cu lăcomia celor care l-au semnat: Andrei Chiliman și Florian Walter. În loc să ceară fiecărui cetățean 40-50 de lei pe lună (cât ar fi costul real per gospodărie pentru a acoperi tarifele Romprest), și Chiliman și Tudorache au preferat să spună: „Salubritatea este gratis, o plătim noi, Primăria!“. În realitate, banii erau și sunt în continuare luați din bugetul de impozite și taxe generale. Locuitorii Sectorului 1 nu plătesc direct taxa de salubritate, ei o plătesc însă indirect prin faptul că astfel este secătuit bugetul primăriei lor.
Într-un sistem cu taxă directă, cetățeanul și asociația de proprietari ar fi devenit vigilenți. „De ce plătesc atât dacă nu s-a ridicat gunoiul?“. Acum, când taxa este zero, cetățeanul habar nu are cât încasează Romprest din banii lui de la Primărie. Acest lucru a permis operatorului să factureze cantități uriașe sau servicii de măturat stradal pe suprafețe care, în realitate, nu erau curățate. Astfel, contractul cu Romprest funcționează pe „devize de lucrări“ prezentate Primăriei, nu pe facturi individuale către cetățeni. Fără o taxă directă, nu există un beneficiar final care să conteste calitatea serviciului.
Taxa de salubritate, obligatorie din 2026?
Odată cu înființarea firmei proprii a Primăriei, George Tuță va fi forțat să elimine „gratuitatea“ mascată. O valoare corectă a taxei de salubritate (fără a acoperi însă și profitul Romprest, ci doar investițiile în noua firmă) ar putea ajunge la o medie de 15 lei/persoană/lună.
Dacă privim retrospectiv la ultimii 18 ani, șansele lui George Tuță de a „învinge“ compania Romprest printr-o victorie totală și rapidă sunt reduse, cu toate că strategia sa actuală este mult mai pragmatică decât cea a predecesorilor săi. Dacă Andrei Chiliman a creat parteneriatul, Dan Tudorache l-a întreținut, iar Clotilde Armand a încercat în zadar să-l dinamiteze frontal, Tuță încearcă acum o strategie de asediu și ocolire.
Marea miză este data de 30 iunie 2026, dată la care Tuță susține că expiră cei 25 de ani (calculați de la momentele procedurale ale licitației sau prin limitări legale ale contractelor de delegare). Între timp, au apărut directive europene și o nouă legislație națională care limitează durata contractelor de utilități. Instanțele ar putea decide că un contract de un sfert de secol încalcă principiile liberei concurențe. Romprest are însă o armată de avocați, iar contractul original semnat de Chiliman este extrem de solid. Dacă instanța decide că termenul rămâne 2033, Tuță va fi forțat să colaboreze cu Romprest încă 7 ani.
Doar un „scenariu nuclear“, cum ar fi desființarea sectoarelor și trecerea la o metropolă unitară, la un singur București, ar putea, teoretic, să arunce în aer contractul cu Romprest al Primăriei Sectorului 1. Și în acest caz, însă, marele perdant ar fi tot George Tuță, pentru că nu ar mai fi primar. Dincolo de câștigători și de învinși, cert este că acest contract este, ca și multe altele, o dovadă de netăgăduit a corupției sistemice care a cuprins România în ultimii 25 de ani.• ecologic
