Acum 10 ani, pe 1 iulie 2015, un stomatolog american aflat la vânătoare de trofee a tras cu arbaleta în leul african Cecil, chiar la marginile Parcului Național Hwange din Zimbabwe. Uciderea fără sens a lui Cecil, leul simbol care făcea parte dintr-un studiu despre conservarea leilor și care era extrem de îndrăgit de vizitatorii parcului, a pornit o dezbatere globală despre etica vânătorii de trofee și a făcut înconjurul știrilor din întreaga lume. Totuși, alți lei (Mopane, ucis în aceeași zonă în 2021, și puiul lui Cecil, Xanda, ucis în 2017) au continuat să cadă pradă aceleiași practici absurde, de a ucide animale sălbatice majestuoase pentru trofee și ego.
Un deceniu de eforturi ale organizației Humane World for Animals (denumită anterior Humane Society International) a declanșat o mișcare menită să oprească complicitatea Europei la vânătoarea internațională de trofee care vizează specii amenințate.
Acum, la 10 ani de la moartea lui Cecil, Humane World for Animals continuă să lupte și să ceară statelor membre ale Uniunii Europene să urmeze modelul altor țări și să interzică importul trofeelor de vânătoare pe teritoriul lor. Uniunea Europeană este pe locul doi la importul de trofee provenite de la specii incluse în CITES (Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție), cu 27.384 de trofee importate în perioada 2014-2023, după Statele Unite ale Americii. Din 2015, Franța, Olanda și Belgia au adoptat modificări legislative pentru a interzice importul anumitor trofee de vânătoare, inclusiv a celor provenite de la lei.
În schimb, Uniunea Europeană a ignorat apelurile de a interzice importul de trofee provenite de la specii pe cale de dispariție sau protejate. Această lipsă de acțiune face ca UE să fie complice la o industrie care afectează populațiile de animale sălbatice și permite uciderea animalelor precum Cecil, în diferite părți ale lumii.
Leii nu sunt singurele victime ale vânătorii de trofee. Și alte specii protejate de CITES, precum elefanții, rinocerii, leoparzii, zebrele, hipopotamii și girafele, sunt vânate în mod constant, iar părți din trupurile lor ajung sub formă de trofee în diverse țări europene.
Deși aceste animale sunt „protejate“ de legile internaționale, vânătorii de trofee au voie legal să le împuște și să ducă acasă capete, piei, blănuri sau alte părți ale corpului drept suveniruri. Între 2019 și 2023, s-au tranzacționat peste 3.100 trofee de leu, peste 90% provenind din Africa de Sud. Peste 80% dintre lei erau crescuți în captivitate și împușcați în spații închise, fără nicio șansă de a scăpa.
Vânătoarea de trofee nu are un rol de conservare, ci înseamnă măcelărirea unor animale sălbatice de dragul profitului și exploatarea naturii indiferent de consecințe. Fermele de animale sălbatice (în special lei) din Africa de Sud, Thailanda și alte țări alimentează această industrie, inclusiv practica de vânătoare în țarc (unde animale crescute în captivitate sunt ucise fără nicio șansă de scăpare) sau piețele de medicină tradițională asiatică sau africană.● ecologic
