Industria hârtiei și a ambalajelor din carton ondulat se afirmă drept unul dintre cele mai solide exemple de economie circulară funcțională din România, reușind să transforme deșeurile în resurse și să atingă performanțe remarcabile în reciclare. Cu investiții de peste 300 de milioane de euro în ultimii ani și un grad de utilizare a fibrei reciclate care depășește 95%, sectorul demonstrează că sustenabilitatea poate merge mână în mână cu dezvoltarea economică. Cu toate acestea, în spatele acestor rezultate se conturează un tablou tot mai complex: costurile ridicate ale energiei, exportul de materie primă și presiunile concurențiale din afara Uniunii Europene pun la încercare competitivitatea industriei și capacitatea acesteia de a continua să crească într-un ritm susținut.
În acest context, în data de 15 aprilie 2026, Coaliția pentru Economia Circulară (CERC) a organizat în parteneriat cu Patronatul Industriei de Celuloză și Hârtie – ROMPAP, la JW Marriott Bucharest Grand Hotel din București, Conferința „Industria hârtiei și ambalajelor din carton ondulat, în avangarda economiei circulare“.
Deşi în ultimii ani au făcut investiţii de peste 300 milioane de euro, cei care lucrează în această industrie se confruntă în prezent cu mai multe probleme, dintre care cele mai importante sunt preţurile foarte mari la energie şi exporturile de materie primă.
Paul-Henri Kohler,preşedintele ROMPAP, a declarat că cei 23 de membri ai asociaţiei care au o cifră de afaceri mai mare de un miliard de euro şi mai mult de 5.000 de angajaţi produc aproximativ 185.000 tone de hârtie igienico-sanitară din celuloză, dar şi din deşeuri de hârtie şi 750.000 tone pe an de hârtie pentru ambalaje. Materiile prime pentru hârtia de ambalaj sunt deșeurile de ambalaje. Din asociație fac parte și producătorii de carton ondulat care folosesc ca materie primă tot deșeurile de ambalaje. Toate produsele fabricate de această industrie sunt reciclabile şi biodegradabile. După folosire, ele sunt colectate şi reciclate în aceste fabrici pentru producţia de noi bunuri, ceea ce închide lanţul circularităţii. Dacă până în anul 2000, peste 70% din fibra pentru producţia de hârtie era din surse virgine, acum peste 95% din fibră este din surse reciclate. După ce România a încetat producţia de celuloză, mai multe feluri de hârtie depind acum de import, în principal hârtia pentru ziare şi alte tipărituri. „ Industria noastră are un rol esenţial în dezvoltarea durabilă a României şi reprezintă un exemplu concret de economie circulară funcţională. Cu un cadru de reglementare echilibrat şi măsuri de sprijin al competitivităţii locale avem toate premisele de a continua să creştem, să inovăm şi să contribuim la atingerea obiectivelor de sustenabilitate ale României“, a spus Kohler, președinte ROMPAP.
La conferinţă a fost prezent şi Nicu Ştefănuţă, vicepreşedinte al Parlamentului European. Acesta i-a asigurat pe toţi cei prezenţi de sprijinul său, menţionând că la Bruxelles sunt în pregătire noi iniţiative pentru trimestrul trei al acestui an în privinţa circularităţii pe baza rapoartelor Letta şi Draghi. „Ştim cu toţii că nu stăm bine la competitivitate şi că s-au tras semnale de alarmă foarte importante din partea acestor importante personaje politice. (…) Cred că trebuie să avem un puseu de ambiţie în ceea ce priveşte sprijinul întregii pieţe. Nu cred că trebuie să avem doar bucăţi dintr-un puzzle. Referitor la PPWR am văzut că mai sunt doar 132 de zile până când el trebuie să fie implementat. Dar el trebuie coroborat şi cu politica comercială. Veţi vorbi aici în mod sigur şi de Turcia. Eu plec de aici la Istanbul şi mă voi interesa de politica tarifară a Turciei şi de ce Uniunea Europeană nu ia atitudine la Organizaţia Mondială a Comerţului, atât timp cât acest organism mai există, pentru că suntem şi într-un proces de destructurare a sistemului mondial de comerţ. Politica comercială externă trebuie să fie legată de ceea ce facem pentru a crea o piaţă europeană. Voi duce mesajul dumneavoastră la Bruxelles, mai ales acum când acolo se discută Circular Economy Act şi întărirea a tot ce înseamnă circularitate pentru că Europa nu mai are resursele prime pe care le avea, lanţurile comerciale internaţionale nu mai sunt garantate şi trebuie să stea pe propriile picioare aşa cum o face un om matur şi nu cum face un copil răzgâiat, aşa cum a fost deseori Europa“, a spus Nicu Ştefănuţă.
„Aceeaşi părere pozitivă faţă de sectorul producţiei de hârtie şi carton este împărtăşită şi de Ministerul Mediului“, a spus Raul Pop, secretar de stat în MMAP. Referindu-se la circularitate, Raul Pop a declarat că se vede clar o tendinţă de creştere, o migrare dinspre plastic spre carton, mai ales în zona unor anumite tipuri de ambalaje, ceea ce şi-a dorit şi reglementatorul la nivel european. Dacă pentru ambalaje există din 2007 o politică relativ aşezată pe principii europene, în ceea ce priveşte maculatura, colectarea ei nu se mai face ca în urmă cu mulţi ani, ci doar sporadic, doar dacă o şcoală vrea să sublinieze un anumit moment, într-o săptămână verde sau într-o participare la un anumit proiect. Implementarea unui sistem de colectare a maculaturii la nivel naţional este destul de dificilă. „Cred că libertatea totală la nivelul autorităţilor locale de a stabili modul în care îşi administrează deşeurile are şi dezavantaje şi cred că ar trebui aliniate practicile la nivel naţional astfel încât să ai un sistem logistic scalabil optimizat din punct de vedere al costurilor şi să poţi face campanii de conştientizare la nivel naţional“, a spus Raul Pop.
Viorel Băltăreţu, secretar de stat în Ministerul Economiei, a prezentat o perspectivă economică a dezvoltării industriei hârtiei. „Ca un om care a lucrat în industria mobilei cred că pădurea trebuie exploatată sustenabil. Ştiu că există o resursă de lemn, care se regenerează şi creşte cu 10% în fiecare an, iar întreţinerea ei ar putea să aducă materie primă pentru industria hârtiei. Orice sprijin pe care noi îl putem acorda cred că trebuie să meargă spre investiţii pentru creşterea competitivităţii companiilor dumneavoastră. Eu cred că preţul energiei este cea mai mare problemă şi ne dorim să sprijinim companiile energointensive pentru a vă dezvolta, însă aş vrea să ştiţi că orice circularitate, dacă nu este un proces economic profitabil, nu are şansă de izbândă. Ştiu că o mare problemă pentru dumneavoastră o reprezintă Turcia şi aş vrea să vorbim şi despre acest subiect“, a spus Băltăreţu.
Paul-Henri Kohler a explicat de ce aceasta este o problemă nu neapărat a României, ci a întregii Europe. „De ce Turcia își permite să cumpere maculatura la un preț mult mai mare decât o putem face noi? Pentru că Turcia nu are aceleaşi restricţii pe care le avem noi, nu trebuie să facă investiţii uriaşe în protecţia mediului, pentru că poate cumpăra gaz ieftin din Rusia, ceea ce noi nu putem face şi, nu în ultimul rând, pentru că Turcia susţine financiar jumătate din costul transporturilor de ambalaje din hârtie pe care le exportă. De aceea, ei sunt mai competitivi decât noi și pot importa maculatură de la noi. În plus, această ţară a blocat exportul de maculatură. Ei pot lua de la noi, noi nu putem lua de la ei“, a adăugat preşedintele ROMPAP.
Nevoia de aromonizare a politicilor de mediu cu cele fiscale şi cu cele energetice a fost abordată de Constantin Damov, preşedintele Coaliţiei pentru Economie Circulară. „Un model circular nu se poate naşte dacă nu este competitiv. Dacă eşti competitiv, exişti, dacă nu eşti competitiv, dispari. Este o lege a economiei. Sunt uimit de nişte cifre pe care le-am văzut aici şi trebuie să spun că România raportează un indice de circularitate de 1,3% şi nu înţeleg de unde a reieşit această cifră. Cu aproape 500.000 de tone de hârtie reciclate, cu alte mii de tone de plastic şi metal care se reciclează în România, apare această întrebare: Cum ne facem raportările? Avem RetuRO care a performat mult în ultimul an şi asta este un lucru foarte bun. Dacă ne uităm însă la cantităţile de hârtie care au fost reciclate, vedem că ele sunt mai mari decât cele din SGR. Cred că orice sistem de circularitate, ca să treacă testul, trebuie pus să concureze în condiţii egale, pentru că altcumva el este un eşec. Şi aici avem concurenţa cu ţările din afara UE, cum este Turcia, şi cred că reprezentanţii Ministerului Economiei ar trebui să ia legătura cu omologii lor din Turcia pentru a discuta acest subiect. La Bruxelles se vede mai puţin această problemă, noi suntem aici la 500 de kilometri de Istanbul, în linia întâi a exportului de resurse. În plus, noi lucrăm pe pieţe energetice foarte diferite. Nu este vina investitorului din România că nu are acces la energie mai ieftină. Energia reprezintă în reciclare între 30% şi 80% din cheltuieli. De aceea eu cred că s-ar putea analiza o posibilitate de a face programe, aşa cum s-au făcut în agricultură, de dezvoltare a unor capacităţi proprii de producţie a energiei verzi, cu un ajutor substanţial din partea statului. La procesatorii din agricultură s-a dat 100% grant pentru a-şi produce energia. O singură dată avem nevoie de ajutor. Dați-ne prilejul să demonstrăm că dacă avem energie electrică proprie am putea să ne batem cu oricine din lume“, a spus Damov.
Liliana Nichita, director FADI, a abordat subiectul colectării separate a deşeurilor de hârtie şi carton. „Se spune că nu se face colectare separată în România, ceea ce este fals. În anul 2023 au fost colectate separat 181.202,805 tone de deşeuri de ambalaje din hârtie-carton, în 2024 – 197.141,266 tone şi în 2025 – 207.758,329 tone. Hârtia reprezintă un procent important din deşeurile de ambalaje pe care noi le colectăm separat. O parte din această cantitate ajunge la reciclare în România, iar o altă parte în afara României. Deşeurile de ambalaje reprezintă cea mai mare pondere în deşeurile municipale – 55,5%-, dar avem şi 5% tipărituri. Noi le colectăm împreună. Colectarea nu este dedicată unui anumit tip de ambalaj, aşa cum se întâmplă în SGR, şi de aceea găsim în aceste deşeuri şi alte tipuri de reciclabile, pungi, saci de plastic, în care sunt puse aceste deşeuri. Contaminanţii adevăraţi sunt însă cei de natură organică. Deşeurile de ambalaje din hârtie reprezintă cam 85% din totalul deşeurilor de hârtie pe care noi le generăm pe toate fluxurile ca cetăţeni“, a declarat în cadrul conferinţei Liliana Nichita.
Şi Geanin Şerban, preşedintele Asociaţiei OIREP Ambalaje, a vorbit despre colectarea separată: „Noi ca OIREP-uri gestionăm anual aproximativ 800.000 tone de ambalaje de hârtie şi carton introduse pe piaţă de către producători. Obiectivul este de 75%, ceea ce înseamnă aproape 600.000 tone de deşeuri de ambalaj care ar trebui să ajungă la reciclatori. Ne-am dori ca aceste cantităţi să ajungă la cei patru reciclatori cunoscuţi din România şi cred că relaţia noastră cu aceştia funcţionează foarte bine. Noi ducem aceste deşeuri către reciclatori prin trei fluxuri, prin fluxul industrial-comercial, prin achiziţia de la populaţie şi prin parteneriatul cu FADI. Primul flux este singurul care funcţionează foarte bine şi de aceea ne punem întrebarea dacă acest lucru se datorează faptului că este singurul din cele trei lăsat să funcţioneze după principiile economie de piaţă? Și acesta, dar în special celelalte două sunt extrem de reglementate. Încep cu garanția. Din diverse motive s-a introdus o garanţie la AFM de 50 de lei/tonă pentru fiecare colector care colaborează cu OIREP-uri. Facem un calcul: înmulţim 600.000 de tone cu 50 de lei, rezultă 30 de milioane de lei blocați, scoși dintr-un sistem de care se spune pe toate căile că este subfinanțat. Cu aceste milioane colectorii ar putea cumpăra de la cetăţeni aproximativ 100.000 tone de deşeuri de ambalaje. În plus, această garanţie trebuie dublată pentru că ea trebuie depusă pe un termen de 18 luni. Aş face o paralelă cu colegii noştri de la SGR doar dintr-un singur motiv. Şi eu cred că SGR este un exemplu, dar este unul de colaborare constructivă a statului cu privatul. Şi s-a demonstrat că acolo unde statul este de bună credinţă şi când se uită cu atenţie la cum poate ajuta, rezultatele au fost benefice. Un alt aspect care cred eu că este important: în sistemul OIREP care gestionează 800.000 tone de hârtie-carton, mult mai mult decât gestionează RetuRO pe toate fluxurile de materiale, trebuie să finanţăm legal colectarea acestora în limita a 24,5 kilograme pe an pe persoană fizică. Noi în familie suntem 4 persoane. Nu ducem ambalajele SGR la RVM-uri, dar le dăm unor vecini care sunt 6 în familie şi unul dintre aceştia le duce la RVM-uri, ceea ce este ok. În cazul OIREP-urilor, hârtia şi cartonul pe care noi, cele 4 persoane împreună cu celelalte 6, le strângem nu pot fi duse de unul dintre noi la un colector. Pentru că acea persoană poate să ducă doar 24,5 kg pe an.
În altă ordine de idei, ne putem întreba de ce funcționează SGR-ul? Pentru că există acea garanție de 50 de bani. Unii o consideră o oportunitate pentru că strâng ambalajele aruncate şi le depun la aparate, iar alţii le duc pentru a-şi recupera banii pe care i-au plătit. Haideţi să facem o paralelă cu ce gestionează partenerii noştri din FADI. Cetăţeanul este şi într-un sistem şi în celălalt motorul. Dacă el nu vrea să se conformeze, lucrurile nu se întâmplă. Pe de o parte primarul nu aplică din motive electorale nicio amendă pentru că nu depune separat deşeurile, pe de altă parte nu este aplicat principiul «Plăteşti pentru cât arunci» şi atunci nimeni nu are interesul să depună separat deşeurile. Taxa de depozitare, pe lângă că rămâne la un nivel care nu încurajează colectarea separată, mai este şi colectată greşit, pentru că ea este plătită de toţi nu numai de cei care nu colectează separat şi noi ne mirăm că lucrurile nu funcţionează“.
După ce o mare parte din participanţii la conferinţă au dezbătut problema costurilor mari ale energiei, Cristian Buşoi, secretar de stat în cadrul Ministerului Energiei, a abordat acest subiect, asigurându-i că şi el este preocupat de această temă. „Vor fi multe investiţii în energie regenerabilă care vor fi finalizate în acest an şi care vor aduce capacităţi în plus de energie electrică, ceea ce ar trebui să ducă la scăderea preţurilor. România are un preţ ridicat la energie comparabil cu alte ţări din regiune, şi pentru că avem o problemă cu consumul în orele de vârf. De aceea, capacităţile pe bază de gaz au un rol important pentru că ele pot asigura nevoia în aceste ore, spre deosebire de alte capacităţi cum sunt cele solare sau eoliene care depind de condiţiile atmosferice pentru a funcţiona. De aceea, Mintia şi poate Iernut vor ajuta la rezolvarea acestei probleme“, a spus Buşoi.
Preşedintele ARAM, Robert Uzună, a semnalat o problemă ce ţine, după părerea sa, de sincronizare în ceea ce priveşte optimizarea: „Producătorii de ambalaje optimizează pentru cost, pentru scalabilitate şi pentru performanţa tehnică; noi, producătorii de produse ambalate, ne concentrăm pe optimizare prin protecţia produsului, imaginea de marcă şi conformarea cu legislaţia, iar elementul de cost este o chestiune comună. Când vine însă vorba de autorităţi, vedem o optimizare din perspectiva ţintelor de reciclare şi, din păcate, din perspectiva veniturilor obţinute din taxele de mediu. Faptul că vedem o desincronizare a acestor abordări duce la oportunitatea căutării de soluţii împreună. Din perspectiva ARAM, noi vedem ca şi priorităţi integrarea criteriilor de reciclabilitate în procesul de design. În momentul în care în 2018 au apărut directive pentru limitarea plasticului de unică folosinţă, eu personal am avut naivitatea să cred că o mare inovaţie va veni şi va înlocui ceva, la momentul acela eu mă aşteptam să înlocuiască PET-ul. Ei bine, acum după 8 ani încă discutăm de cât de sustenabilă e reciclabilitatea a 100% din PET, versus provocările pe care le avem din perspectiva lanţurilor valorice de aprovizionare, PET-ul virgin, PET-ul reciclat, trasabilitatea, ciclurile, nevoia de determinări chimice, până unde poţi să împingi nişte cicluri de reciclare şi aşa mai departe. Semnalele pe care industria de reciclare ni le dă nouă ne ajută să punem presiune pe plan intern şi este clar că direcţia este una evolutivă. În ceea ce priveşte Green Deal, eu cred că după 12 ani ar trebui să ne gândim la unele reglementări care să vizeze cicluri mult mai lungi sau nişte perioade de graţie mai mari, în special pentru producătorii mici“.
La dezbaterea au participat şi alţi vorbitori printre care: Marius-Iulian Juncănariu, vicepreședinte ROMPAP, Ionel Ciucioi, director executiv ROMPAP, Bart Dobbelaere, membru ROMPAP, Roxana Chiş, membru ROMPAP, Ulrich Leberle – CEPI şi Eleni Despotou, director general FEFCO.
Concluziile conferinţei au fost sintetizate de Constantin Damov:„Este evident că industria de hârtie şi carton este un campion al economiei circulare, are cea mai mare rată de reciclare din materialele pe care le avem la dispoziţie şi nu poluează pe termen lung. Producătorul de carton este identic cu reciclatorul, iar capacităţile există, dar, din păcate, sunt subutilizate, iar potenţialul colectării nu este încă exploatat la capacitatea reală. Coaliţia pentru Economia Circulară va face o analiză a contribuţiei reale a reciclării cartonului şi hârtiei la coeficientul de circularitate al României. CERC va adresa Comisiei Europene şi Parlamentului European problemele şi anomaliile care afectează competitivitatea acestei industrii. Nu credem că Uniunea Europeană ar trebui să mai facă comerţ cu statele care nu respectă aceleaşi standarde şi nu au aceleaşi ambiţii, pentru că noi suntem în mod clar dezavantajaţi de această situaţie. Dorim ca abordarea decarbonizării să se facă împreună cu esenţa Green Deal-ului. Producţia de energie verde este esenţială şi credem că ea se poate face lângă casă şi pentru casă. Aceasta ar însemna o reformă a producţiei de energie verde şi un pas către energia pentru autoconsum, iar aici mă refer la utilizarea Fondului de modernizare şi tranziţie către neutralitate climatică, o linie deschisă la Ministerul Energiei“.● Matei Dumitru
